Gheorghe Țopa, despre cariera sa: Nimic în viață nu se întâmplă în zadar

Țopa a crescut într-o familie cu mulți copii. Cu toate acestea, potrivit lui, rolul decisiv în dezvoltarea sa a fost jucat nu atât de familie, cât de mediul creativ în care a crescut, transmite Știri.md cu referire la noi.md.

„Am fost 11 copii în familie și aș spune că nu m-au ajutat nici măcar părinții, ci faptul că m-am născut la momentul potrivit și în locul potrivit. În Nisporeni existau o școală de muzică, o școală de desen, o școală de dans. Cele mai puternice formații muzicale de la acea vreme erau din Nisporeni, cei mai buni conducători de dans. Școala de muzică era pentru toate instrumentele, nu ca în sate, unde profesorul predă doar acordeonul sau trompeta”, își amintește Gheorghe.

Din clasa a opta a început să danseze - cu reticență la început, dar apoi a devenit fascinat și de această formă de artă.

„Eram înalt și am fost invitat. Sora mea dansa deja, iar băieți nu erau destui. Așa că, deși îmi plăcea doar să cânt, am început să dansez din clasa a VIII-a.”

Muzica l-a însoțit încă din copilărie. În timpul școlii, cânta adesea diferite melodii, inclusiv unele pe care și le amintește pentru căldura lor specială.

„La școală cântam cântece despre Lenin, dar întotdeauna în cinstea școlii, reprezentând-o. Erau și cântece în limba moldovenească. Nu spun că erau doar cântece în limba rusă, dar îmi amintesc de cele în limba rusă - erau mai ușoare la auz. Școala și Nisporeniul mi-au dat totul.”

Unul dintre punctele de cotitură în viața artistului a fost cunoașterea cântecului „Прописные истины” („Adevăruri evidente”). În timpul unei tabere de vară l-a auzit pe colegul său de cameră interpretându-l. Întâlnirea decisivă l-a făcut pe Gheorghe Țopa și mai pasionat de muzică, iar acum artistul crede că nimic nu se întâmplă pur și simplu.

„Eram într-o tabără sportivă de vară, unde erau competiții. Era un băiat în aceeași cameră cu mine și cânta melodia „Прописные истины”. Se întindea pe spate și imita ca și cum ar fi bătut la tobe: «Любите, пока любится, ревнуйте, пока ревнуется». Mi-a plăcut atât de mult! Trebuia să învăț acel cântec. Când am ajuns acasă, cam în aceeași perioadă, fratele meu a venit de la lucru și ne-a arătat aparatul de înregistrat pe care îl cumpărase. Și ce coincidență - primul cântec de pe el a fost „Прописные истины”! Mai târziu am mers să învăț să bat la tobe și am început să cânt și să interpretez la nunți. Cred că în această viață nimic nu se întâmplă în zadar și m-am convins de asta de multe ori.”