Ghenadie Cosovan, veteran al războiului de pe Nistru: Pacea trebuie apărată

Ghenadie Cosovan a absolvit în 1986 Școala Superioară de Anchetă din Volgograd, Federația Rusă, iar ulterior s-a întors în Republica Moldova, unde și-a construit cariera în cadrul Centrului Tehnico-Criminalistic și Expertize Judiciare al Inspectoratului General de Poliție, transmite Știri.md cu referire la moldpres.md.

În 1989 a fost inclus într-un grup operativ trimis la Fergana, într-o zonă marcată de violențe interetnice. Experiența de acolo l-a făcut să înțeleagă că și Republica Moldova ar putea trece prin momente dificile.

„Atunci am înțeles că și pe noi ne așteaptă zile foarte grele. Era deja situația din Karabah și tot așa până s-a ajuns în 1992 și la noi, în Moldova”, își amintește veteranul.

Pe 2 martie 1992 a izbucnit războiul de pe Nistru. Cosovan făcea parte dintr-un grup operativ care documenta crimele comise de gardiștii separatiști. În acele zile, Republica Moldova nu dispunea de o forță militară organizată.

„Am văzut primii camarazi căzuți în lupte. Am văzut cum fug din calea războiului cetățenii simpli. Eu am depus un raport pentru a pleca voluntar la război”, povestește el.

În timpul conflictului, a fost comandant de transportor militar blindat și a participat la acțiuni de luptă la Coșnița și Bender.

„Eram cel mai înarmat. Aveam un pistol Makarov cu 16 cartușe. Colegii mei aveau scuturi și bastoane de cauciuc. Apoi deja am fost înarmați și dotați cu tehnică specială. Am văzut pe câmpul de luptă eroi adevărați, oameni de la 18 până la 60 de ani, cu arma în mână, apărându-și pământul”, spune Cosovan.

Pe 21 iunie 1992, în orașul Bender, transportorul blindat în care se afla a fost lovit de un proiectil antitanc.

„Proiectilul a trecut pe la spatele meu, la vreo 20 de centimetri. A ieșit prin ușa din spate și a explodat afară. Înainte de lovitură mi-am făcut cruce și am spus: Doamne, salvează-mă pe mine și băieții mei. Am rămas cu toții în viață”, își amintește el.

Spitalul Militar era plin de răniți, iar pierderea camarazilor era cea mai dureroasă experiență.

„Aveam posibilitatea să rămân acasă, dar nu am putut lăsa camarazii. Consideram că este o trădare să pleci de pe câmpul de luptă”, afirmă veteranul.

La 21 iulie 1992, la Moscova, președinții Boris Elțîn și Mircea Snegur au semnat acordul moldo-rus de încetare a focului. Conflictul transnistrean a rămas înghețat.

După încheierea războiului, Ghenadie Cosovan și-a continuat activitatea în organele de Poliție, iar în perioada 2008 – 2009 a fost viceministru de interne.

Din 2014, este președintele unei asociații obștești a veteranilor și pledează pentru păstrarea memoriei eroilor.

„Suntem strănepoții lui Ștefan cel Mare, un popor care știe să-și apere patria. Tânăra generație trebuie să fie alături de eroii neamului. Eu vreau să fie pace, dar pacea trebuie apărată”, subliniază Cosovan.

Ministerul Afacerilor Interne a lansat campania „Istoria vie a MAI, adevărul istoric”, prin care, timp de o săptămână, sunt prezentate mărturiile veteranilor războiului de pe Nistru.

Conflictul a izbucnit la 2 martie 1992, la mai puțin de un an de la proclamarea Independenței Republicii Moldova. Peste 300 de persoane și-au pierdut viața. În memoria lor a fost ridicat un monument la Complexul Memorial „Eternitate” din Chișinău.