Foametea din 1946–1947, între tragedie umană și decizie politică

Participanții la dezbatere au subliniat că foametea din RSSM din 1946-1947 nu poate fi privită izolat ca un fenomen natural, ci trebuie analizată prin prisma deciziilor politice și a consecințelor pe termen lung asupra oamenilor, transmite Știri.md cu referire la IPN.

În debutul dezbaterii, expertul Igor Boțan a precizat că foametea din 1946-1947 nu a fost doar rezultatul unor condiții naturale dificile, ci și al unor decizii politice greșite sau intenționate.

„Foametea este rareori cauzată exclusiv de natură. De cele mai multe ori, ea este rezultatul unor decizii umane sau al ineficienței sistemice. Istoria a arătat, de exemplu în 1946-1947 în RSSM, că foametea poate fi organizată sau amplificată de regimuri totalitare prin rechiziții forțate de cereale, colectivizare forțată și gestionare dezastruoasă a resurselor”, a explica expertul permanent al proiectului.

În același context, doctorul în istorie Ludmila Cojocaru a menționat că experiențele dramatice ale populației de atunci au influențat comportamentele și mentalitatea generațiilor următoare, subliniind că foametea din 1946-1947 a avut consecințe de lungă durată asupra societății. 

Potrivit ei, psihologii și psihanaliștii au evidențiat apariția unor comportamente, mecanisme și modele de rezistență formate în acea perioadă, care continuă să se regăsească și în prezent în memoria colectivă.

„Este important să vorbim despre felul cum s-au consolidat cetățenii, care au fost mecanismele de coeziune, cum au trăit acești oameni momentele de dramatism și tragedie atunci când viața lor putea să depindă de un grăunte sau de o coajă de cartof. De multe ori, grăuntele apare în mărturii la capitolul delicii, pentru că era pentru copii ca o bomboană”, a spus Ludmila Cojocaru, șefă a Muzeului Victimelor Deportărilor și Represiunilor Politice, filială a Muzeului Național de Istorie.

Președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici, Alexandru Postica, a explicat că foametea a reprezentat o formă de presiune și control exercitată de stat asupra populației, prin confiscarea forțată a alimentelor. Potrivit lui, deși numărul oficial al victimelor este de 130-150 de mii de persoane, numărul real al celor omorâți prin înfometare ar fi mult mai mare.

El a menționat că foametea a fost recunoscută drept o formă de represiune, iar persoanele au fost înfometate prin confiscarea ilegală a produselor pe care le dețineau, pierzând astfel orice posibilitate de a se hrăni. Totodată, a afirmat că există dovezi potrivit cărora în sudul țării oamenii erau deja înfometați la sfârșitul anului 1945, iar decesele cauzate de foamete au continuat chiar și în 1948.

„Chiar dacă la baza hotărârii Parlamentului din 2022, prin care ultima sâmbătă a lunii aprilie din fiecare an a fost declarată Zi a comemorării Victimelor Foametei din fosta RSSM, stă perioada 1946-1947, sunt dovezi istorice care probează faptul că erau decese cauzate de foamete și înainte de această perioadă. Cifra deceselor nu este una exactă. Se vehiculează cifra de 130-150 de mii de persoane. Avem și un număr mare de persoane care au suferit de boli asociate foametei – circa 200 de mii. Credem că cifra deceselor este mult mai mare”, a precizat Alexandru Postica.