Florești: Povestea unui meșteșugar care a construit un automobil unic

„Să știți că acesta este mai mult decât un automobil de epocă. Este fabricat în Izvoare, raionul Florești, în anul 2018, are patru trepte de viteză și poate atinge o viteză de până la 40 km/h, în doar zece secunde”, spune Alexandru Leahu, jurnalist la TVR Moldova, transmite Știri.md.

Proprietarul și inventatorul acestei mașini unice în lume este nea Afanasie Chihai. Toată viața a construit case, dar a încercat și alte meserii.

„Și oi am păscut, am fost izdavoi (căruțaș), tractorist, combinator, constructor, pe toate le-am făcut”, spune Afanasie Chihai, locuitor al comunei Izvoare, raionul Florești.

„Nici la 82 de ani n-are astâmpăr. Am înnebunit să fac de acestea. Am avut întrebare de tineri, dar de ce nu ai făcut când erai tânăr? Atunci nu aveam timp.”

De când a ieșit la pensie, investește banii mai cu socoteală.

„Că nu primesc mare pensie, dar mai am oleacă de bani din pensie, că aici tot merg mulți bani. Doar motorul e 12.000 de lei. Roțile - 2.000, generator, acumulator, bani. Eu am cheltuit cu dânsa peste 20.000 de lei.”

Majoritatea pieselor le ia la mâna a doua. A avut grijă ca în mașină să-i fie, cât de cât, comod.

Nu este un bolid de curse, dar pentru moș Afanasie e bun așa cum este.

„Când merge, până la 40 km/h, e normal, mie îmi ajunge așa. Spidometrul e pus, dar nu-mi arată. Ceva s-a defectat. Spidometrul e pus de la Gaz-51, dar cutia de viteză e de la Moscovici. Poate ceva nu coincide, eu consider așa. De câte ori am fost la Soroca, Drochia, Florești, eu nu știu cât fac pe zi.” 

Și plăcuțele de înmatriculare nu sunt ca la toți. Dacă îl opresc polițiștii, știe el ce să le răspundă.

„Eu am făcut ce-am putut. Arată și mata ce poți. Nu doar să mă oprești acolo, dar fă ceva să vadă cineva că ai făcut ceva.”

A făcut și o remorcă, doar că nu e pentru grijile oamenilor din sat.

Iar când apar niște probleme tehnice, nu e cazul să ajungă la un service.

„Eu acasă îi fac tot. Nicăieri nu mă duc. Eu am făcut tot, fiecare boldișor știu cum e pus acolo. Să mă duc la service, Doamne ferește! Motorul să-l desfacă cineva, eu îl fac pe întuneric. Îl fac, nici nu mă uit. Ei cu un ciocan? Nu, cu bani, nu cu ciocanul.”

Uneori e gata să-și vândă mașina, dacă cineva i-ar da un preț bun.

„Îndoit deja, în ziua de azi, cărămida este zece lei. Zece lei pot să las în sobă.”

„A meșterit două mașini cu mâinile lui și la el în ogradă. Aceasta nu e unica invenție pe patru roți pe care o are. Cu asta, a avut și cheltuieli mai mari, pentru că… Și motorul e mai voinic la asta, e mai mult lucru, cabina asta tot costă și ea. Nu-i nimic luat degeaba.”

Și uite așa, a făcut dintr-o mașină veche una nouă.

„Eu am luat mașina Moscovici Combi. Înainte îi spunea (pirojoc), căra plăcințele prin oraș așa. Am luat-o, am adus-o acasă. Am tăiat și am făcut cum mi-a plăcut mie.”

Cu una se plimbă când afară e cald, iar pe cealaltă o scoate din ogradă când e mai frig.

„O vreau pe asta pentru că iarna când mă duc nu mă bate vântul, nu mă plouă. În aceea mă mai plouă, dar în asta nu mă plouă.”

Și nevasta îi ține hangul, deși câteodată are niște pretenții.

„Parcă nu ar fi de acord, dar eu ce tare mă uit la tot? Merg mai departe cum vreau eu. Ce mai trebuie așa asta? O să vezi că pe la jumătate de drum nu o să-ți convină, pe la jumătate de drum o să te las pe drum să vii acasă. O să-ți pară bine sau nu...”

„Dar când ați avut ocazia să vă ducă și să vă plimbe? Avem vie pe Scăieni. Și tot cu dânsa ne ducem. Mai stau și eu țanțoș. Nu te gândi că chiar nu i-am zis nimic. Ce cheltuiești atâta? Treaba mea, cu banii mei. De vândut nu mă gândesc la asta. Nici pe aceea n-o să o vând eu. Unde deja? 82 de ani. Cât? La 82 mulți nu-s, dar eu, dar eu să mă gândesc mai departe? Ei, unde să te gândești?”, spune Natalia Chihai, soția lui nea Afanasie.