Drama unui cuplu din Orhei: O traumă la picior a țintuit capul familiei la pat
Au ajuns la limita supraviețuirii în plină iarnă. Este necazul unui cuplu din satul Cihoreni, raionul Orhei.

Alexei Popa este țintuit la pat de mai bine de cinci ani din cauza unei traume la picior, pe care a suferit-o în timpul serviciului militar și care a provocat ulterior complicații. Concubina bărbatului, Natalia, este singura persoană care are grijă de el și de gospodărie, transmite Știri.md cu referire la jurnaltv.md.
Tot femeia este cea care încearcă să facă rost de un ban, muncind cu ziua prin sat. Deși autoritățile locale îi mai ajută uneori cu haine și produse alimentare, situația financiară a familiei rămâne a fi precară.
Alexei Popa, locuitor al satului Cihoreni, Orhei: „Am căzut împreună cu locotenentul superior. Era iarnă. Omătul era până la genunchi și nu am văzut că este mlaștină. El a alunecat și măcar bine că era un plop și s-a apucat de plopul acela. Am alunecat și eu. Apoi m-am agățat de el. Am stat în mlaștina aia în jur de o oră și jumătate. Urlam ca lupii.”
Singurul sprijin pentru Alexei Popa este concubina lui, care îi poartă de grijă în fiecare clipă.
Natalia Jardovan, concubina lui Alexei Popa: „- Eu tai lemne, ies pe afară, mai lucrez în jurul casei. Stau toată ziua acasă. Mâncare fac, focul. - Crengi de unde luați? - Am niște copaci după casă și mai târâi, mai tai câte un copac”.
Alexei Popa, locuitor al satului Cihoreni, Orhei: „Ea aduce crengi, taie, face focul, mâncare. Bogdaproste! Să fi fost altă femeie, demult mă lepăda și se ducea”.
Bărbatul spune că autoritățile locale încearcă să-i ajute cu haine și produse alimentare, însă aceasta nu este suficient pentru a-și asigura existența. „Natalia este cea care aduce acasă lucrurile oferite de Primărie”, afirmă Alexei Popa.
Alexei Popa, locuitor al satului Cihoreni, Orhei: „Odată i-a dat un sac de haine și a doua oară a chemat-o ca să ia o ladă cu macaroane, orez, crupe... de mâncare. A primit mai înainte o mie de lei. Asta a fost cu cinci sau șase ani în urmă. De atunci, nu ne-am putut duce, pentru că nu aveam cu cine”.
Ludmila Leahu, secretar al Primăriei comunei Biești: „Ne-am străduit de fiecare dată să-i cuprindem pe toți. Nu putem tot timpul să dăm la unii și aceiași. Chiar dacă ajutoarele vin pentru categoria social-vulnerabilă, nu putem să le dăm la unii și aceiași de fiecare dată”.