Doi soți din Nisporeni, nevoiți să trăiască într-o canalizare din Capitală

Crescuți la orfelinat și cu o viață din nenumărate încercări, aceștia spun că cel mai mult își doresc un loc de muncă, transmite Știri.md cu referire la protv.md.

Rămași fără documente, acest lucru este imposibil.

De mai bine de o săptămâna, de când a venit frigul, zilele soților Tatiana și Roman încep într-o gură de canalizare din capitală. Când deschid ochii spun că sunt mulțumiți pentru că au un acoperiș deasupra capului și le este cald. 

„Avem plapume, am pus așternuturi. Le-am găsit la gunoi, lumea le pune jos să le ia cineva”. 

Femeia și-a aranjat așa-zisa locuință, cum a știut mai bine. Dacă pe trei metri pătrați este dormitorul, pe ceilalți câțiva e baia.

„Iată vasul, săpunul lichid. Apa o aducem de la izvor tocmai de pe Albișoara. O pune pe țevi la încălzit și ne spălăm”. 

Cele câteva haine găsite la tomberon nu stau într-un șifonier, ci aranjate în pungi, iar de un un spațiu unde să pregătească mâncarea nici vorbă. Spune că oriunde nu s-ar afla, îi place curățenia.

„E curat, gunoiul îl strângem în pungi și îl scoatem la tomberon. Nu lăsăm după noi murdărie. „Cumpărăm de mâncare doar o dată, să nu se strice”.

Căldura de la țevi e tot confortul pe care îl au, de lumina sau alte condiții nici pomina. Au găsit un telefon mobil la tomberon așa că merg în fiecare zi în parcul central pentru a-l încărca la prizele publice.

„Vin aici zilnic și îl încarc, în parcul central. -Și așa pe frig cam cât va ia să așteptați? -Trei ore. Stau pe scaun și aștept”. 

Greutățile i-au lăsat Tatianei urme pe chip, iar la cei 43 de ani au îmbătrânit-o prea devreme. Înainte de a ajunge în Capitală, a locuit la Tiraspol. A muncit mai mulți ani la Moscova unde a și suferit un grav accident.

„Eram pe schele înalte și am căzut jos și mi-am rupt ambele picioare. Iarna când e frig tare mă dor picioarele și nu pot să merg aproape de loc”. 

Mama sa a lăsat-o la internat, iar bunica a fost cea care i-a purtat de grijă. Pe patul de moarte aceasta a vrut să-i lase casa, drept moștenire, însă mama spune că mama sa a tras-o pe sfoară și Tatiana s-a ales cu nimic.

Din necaz în necaz, aceasta l-a întâlnit pe Roman, crescut și el la o casă de copii. Au împreună doi fii de 6 și 5 ani, care din motiv că părinții lor nu au un loc de trai, stau la orfelinat. Acum mai bine de 10 ani le-au fost furate toate actele, iar de atunci cei doi nu se pot angaja în câmpul muncii și cer cu disperare ajutor.  

„Am fost la Nisporeni, la primarul satului și l-am rugat să îmi facă viză de reședință și el nu a vrut, a spus că fără mama nu are dreptul”.

„Am nevoie foarte mult de documente. Vreau foarte mult să lucrez, m-am saturat de așa viață”.

Ca să aibă pe masa o bucată de pâine, femeia este nevoită sa cerșească, iar soțul ei lucrează hamal. 

„Ce va doriți cel mai tare acum? -În viața mea doresc cel mai tare buletinul și copiii, mai mult nimic nu vreau”.