Aflați în continuare cum s-a produs accidentul rutier, cu cine era tânărul în mașină și de ce soția și copiii săi riscă să ajungă în stradă, transmite Știri.md.

„Soțul meu a plecat cu nașul. Ei deseori mergeau împreună. El a fost toată ziua cu noi atunci și seara a plecat. Eu am mers la Floreni, să ajut un coleg să pregătească o sală de nuntă. Am venit acasă când era aproape ora 18:00 și, în jurul orei 19:00, soțul a plecat”, spune Natalia Cioruță în cadrul emisiunii „Destine” cu Adrian Prodan.

Din câte cunoaște tânăra, soțul său a adormit la volan în acea noapte, în timp ce se întorcea acasă de la Drochia. Ea spune că a fost ultima persoană cu care el a vorbit la telefon.

„Ceva am simțit eu atunci, pentru că mă trezeam din oră în oră. Pe la 5 dimineața l-am sunat, să văd pe unde este. El era foarte serios atunci la voce și mi-a zis că deja vine acasă, că mai au 100 km până la Chișinău. Atunci eu deja trebuia să plec, din nou, la Floreni. Am luat-o pe fetiță și am plecat. În sinea mea eu știam că ceva s-a întâmplat, simțeam. Îi spuneam mamei că mă doare tot trupul, îmi venea să strig, neștiind ce e în sinea mea, de ce vreau să plâng. Soțul meu era foarte atent la volan, doar că în acea zi el era foarte obosit”, povestește tânăra.

Despre cele întâmplate, femeia a fost anunțată de mama și fratele ei. Totuși, ea spune că ar fi presimțit ceva în acea zi și era pregătită pentru noutăți rele.

„Le-am zis: „Vreți să-mi spuneți că Gheorghe a nimerit în accident? Eu deja știu”. Și ei m-au întrebat de unde știu și eu le-am zis că am simțit așa. Ei mi-au spus că el a murit. Eu le-am spus că nu-i adevărat acest lucru, că ei glumesc cu mine. Avea 26 de ani când a decedat”, mărturisește Natalia.

Cel mai greu pentru ea a fost să-i cumpere soțului decedat un costum pentru înmormântare. Femeia spune că nici până în prezent nu crede că acest lucru s-a întâmplat cu adevărat.

„Eu îl văd viu, îl aud viu. Tot ce fac, eu îl întreb și pe el, nu e o zi ca să nu vorbesc despre el. Am mers la biserica la care slujea și i-am luat veșmintele și în ele și l-am îngropat. Deși noi cu soțul discutam despre moarte, ce s-ar întâmpla dacă asta s-ar întâmpla, eu nu puteam crede că asta s-a întâmplat. El mereu îmi spunea că va muri tânăr. Îmi spunea: „Tu fără mine o să poți, iar eu fără tine nu”. Spunea că eu sunt mai puternică decât el”, povestește Natalia.

Mama Nataliei relatează că în jurul orei 20:15, în acea seară, a fost sunată de mama lui Gheorghe, care i-a dat vestea cea tragică.

„Ea a început să plângă, mi-a zis că Gheorghiță nu-i, că a murit. A spus că a nimerit într-un accident căci a adormit la volan. Le-am zis să nu o sune pe Natalia, să nu-i spună, ca să nu piardă copilul. Atunci am mers la Natalia împreună cu feciorul meu. Mă gândeam cum să o anunț, cum să fac. L-am sunat pe acel domn care era cu Natalia atunci la Floreni și i-am zis să o pregătească pe Natalia, să o liniștească, să-i toarne 50 de grame de tărie”, își amintește femeia.

Ea spune că ginerele său răposat era prea bun la suflet.

„El și cu boschetarii putea să stea ore întregi să vorbească, avea timp pentru toți. Am avut relații foarte bine. El era ca copilul meu. Era foarte pozitiv el și se ruga foarte mult, citea mult, cânta”, susține femeia.

Aceasta susține că nu știe cum o poate ajuta acum pe fiica sa, întrucât ceea ce primea ea de la Gheorghe ea nu-i poate oferi.

„Eu nu știu cum o să trăiască ea, cum o să se descurce, o văd distrusă. Eu cu ce pot o ajut, ea a rămas acum cu doi copii mici. O ajut cu copiii, mai fac curățenie”, spune femeia.

Gheorghe și Natalia s-au cunoscut într-o zi de octombrie, la Academia de Teologie. Aceștia au fost prieteni un an, după care au înțeles că se plac reciproc.

„El primul mi-a spus că mă iubește. A zis că vrea să facem o familie”, spune Natalia.

După ce Gheorghe a decedat, Natalia a născut o fetiță de la el. Acum, ea este ajutată de fratele și mama ei.

„Când îl înmormântam, la slujbă eu mereu îmi spuneam în gând: „Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat”. Nu pot judeca eu și dacă Dumnezeu așa a ales pentru mine, așa trebuie să fie. Eu încă nu înțeleg, dar cred că am să înțeleg. Acum eu mă descurc cu ajutorul fratelui și al mamei. Nu știu cum era să mă descurc fără ei. Mulți oameni m-au susținut cu hăinuțe, cu produse alimentare, chiar le mulțumesc tuturor. A fost o perioadă în care a trebuie să conștientizez că el nu mai este. Îi simțeam mult lipsa”, mărturisește ea.

Natalia primește o indemnizație de 1.000 de lei pe lună și o pensie de urmași, în valoare de 2.096 de lei. De asemenea, o mai ajută fratele și mama ei. Însă cel mai greu i-a fost în momentul în care a aflat că trebuie să plece din casa în care stă acum.

„Sunt nevoită să plec de aici. Eu am cerut stăpânei un contract, pentru a putea apela la serviciile publice. Eu nu pot demonstra că eu locuiesc aici și când i-am zis stăpânei despre acest lucru, ea a zis că vrea să-mi ia casa. Practic, sunt lăsată în drum cu doi copii. Am să merg la mama, ea locuiește cu fratele meu. Au un apartament cu două odăi”, spune tânăra.