De la tortură la indiferență: Foștii deținuți din Transnistria, fără protecție

Regimul de la Tiraspol s-a consolidat după războiul de pe Nistru din 1992, iar de atunci mii de persoane au fost persecutate și încarcerate în comisariatele și penitenciarele din regiune. Unele dintre acestea au fost eliberate ulterior, inclusiv în urma negocierilor cu autoritățile de la Chișinău, transmite Știri.md cu referire la cusens.md.

Unul dintre cazurile documentate este cel al lui Alexandr Dimov, locuitor al Chișinăului, reținut în mai 2022 la Tiraspol de așa-zisele autorități, fiind acuzat de incendierea unui comisariat militar.

„Am fost scos fulgerător din automobil de persoane înarmate. M-au învinuit de terorism și diversiune”, a spus acesta.

Dimov a fost condamnat la 20 de ani de închisoare de așa-numita Curte Supremă din regiune. În detenție, l-a cunoscut pe Vadim Pogorlețchi, activist civic, condamnat la 16 ani pentru „înaltă trădare” și „negarea rolului pozitiv al forțelor ruse”.

Pogorlețchi susține că deținuții erau supuși unor condiții inumane: temperaturi extreme, lipsa apei potabile, a luminii și a unor condiții minime de trai.

„Erau ținuți în condiții incompatibile cu o existență umană”, a declarat acesta.

La rândul său, Dimov afirmă că a fost bătut în mod repetat, suferind traumatisme grave: „Primeam lovituri la spate, la rinichi. Este greu să-mi amintesc toate acestea”.

Autoritățile de la Chișinău au calificat detențiile drept ilegale și au cerut în mod repetat eliberarea acestora. Potrivit fostului vicepremier pentru Reintegrare, Oleg Serebrian, toate persoanele deținute în regiune sunt, de facto, „persoane răpite”.

Reacția Tiraspolului a venit abia în februarie 2025, pe fundalul crizei energetice generate de sistarea livrării gazelor de către Federația Rusă. În schimbul livrărilor de gaze de la Chișinău, autoritățile separatiste au eliberat mai mulți deținuți, inclusiv șase persoane în 2025 .

Statul nu oferă sprijin victimelor

După eliberare, foștii deținuți se confruntă cu un vid legislativ care îi privează de sprijin. Deși legislația prevede măsuri pentru victimele infracțiunilor, acestea nu sunt aplicabile în lipsa unor dosare penale finalizate privind faptele comise în regiunea transnistreană.

Avocatul Promo-LEX, Nicoleta Hriplivîi, afirmă că nu există niciun dosar finalizat sau persoane condamnate pentru aceste abuzuri.

„Nu avem nicio hotărâre de condamnare pentru faptele săvârșite în regiune”, a spus ea.

În consecință, victimele nu beneficiază de asistență socială, juridică, psihologică sau de compensații financiare și sunt nevoite să se descurce singure .

După eliberarea sa în februarie 2025, Alexandr Dimov a încercat, timp de luni de zile, să obțină sprijin din partea instituțiilor statului.

A trimis solicitări către Biroul politici de reintegrare, Ministerul Sănătății, CNAM și Ministerul Muncii. Răspunsurile au fost, însă, neconcludente sau negative. Autoritățile i-au comunicat că persoanele eliberate din detenție ilegală „nu sunt vizate expres de legislație”, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia de asigurare medicală gratuită, ci doar de servicii de urgență și primare .

Mai mult, unele instituții l-au redirecționat către ONG-uri, inclusiv Promo-LEX, în loc să ofere soluții concrete.

Experții atrag atenția că Republica Moldova nu are o lege care să reglementeze statutul teritoriului transnistrean ca zonă ocupată, spre deosebire de state precum Ucraina sau Georgia. O astfel de lege ar permite introducerea unor mecanisme speciale de protecție pentru victime.

Promisiuni fără rezultate

Deși autoritățile recunosc necesitatea modificărilor legislative, acestea întârzie. Ministerul Muncii susține că a încercat anterior să includă victimele infracțiunilor ca categorie distinctă de beneficiari ai asistenței sociale, însă inițiativa nu a fost susținută.

Ministrul Sănătății, Emil Ceban, afirmă că fiecare caz este analizat individual, iar sprijinul este acordat punctual. La rândul său, vicepremierul pentru Reintegrare, Valeriu Chiveri, a declarat că au fost inițiate modificări legislative pentru recunoașterea acestor persoane ca victime, însă termenul de adoptare rămâne incert .

Potrivit Biroului politici de reintegrare, aproximativ 2.000 de persoane se află în detenție ilegală în regiunea transnistreană, ceea ce, conform Promo-LEX, reprezintă cea mai mare rată de încarcerare din Europa .

În lipsa unor soluții sistemice, foștii deținuți spun că nu se simt în siguranță nici după eliberare. „Nu mă simt protejat aici. Există teamă”, mărturisește Alexandr Dimov.

„Putem conta doar pe organizații umanitare și persoane private”, a conchis Vadim Pogorlețchi.