De la preot, la șofer și grădinar: Am fost nevoit să las sutana

În cadrul proiectului „Viața-n altă țară” cu Adrian Prodan, preotul Dumitru Ciubarcă a dezvăluit că drumul său în străinătate a început la sfârșitul anului 2006, luând această decizie în legătură cu viața sa din Moldova, unde, la fel, era preot, transmite Știri.md.

„Din cauza sărăciei, am decis să plecăm și noi, cum pleca toată lumea. Am venit legal, cu pașaport român. Prima a venit soția, trei luni stătea în Italia, trei luni acasă. Avea grijă de o bătrână”, spune preotul.

El i-a permis soției sale să plece, deoarece avea un salariu mic, ea fiind asistentă medicală la Chișinău. 

„S-a născut primul băiat, necesitățile erau foarte mari, nu le puteam acoperi și am vorbit și am decis ca ea să plece, să muncească. Am început să facem o casă, datorită ei am reușit să o construim”, povestește bărbatul. 

Apoi s-a gândit că nu ar fi corect ca numai soția să lucreze peste hotare. Prin urmare a decis să meargă și el acolo, împreună cu băiatul lor, care avea nouă ani.

„A fost un pas dureros când am venit aici. Nu aveam dreptul la muncă liberă, eram restricționați, trebuia să faci lucruri mai joase. Eu am venit aici ca să muncesc cum muncesc toți. Eu am venit aici, nu știam nici limba, am lucrat ca grădinar”, povestește Dumitru. 

A mers în Italia cu gândul că va sta doar doi ani și apoi va reveni în Republica Moldova. Totuși, după ce a învățat puțin limba italiană, Dumitru s-a angajat la un hotel. Acesta întâmpina oaspeții, îi ajuta cu locurile de parcare a mașinilor, cu cazarea și alte servicii. La hotel el a muncit timp de trei ani. Chiar și așa, el spune că nu a lăsat preoțimea și, ori de câte ori avea ocazia, mergea la biserică.

„Am primit o permisiune, o binecuvântare pentru doi ani de zile, de a lăsa preoțimea. E păcat doar atunci când o lași pentru toată viața”, explică preotul. De asemenea, Dumitru lucra și suplimentar: „Duceam fructe, le aranjam. Mai aduceam și acasă niște fructe de acolo. Așa am muncit o vară. Eram foarte obosit”.

După ce au mai muncit în Italia încă doi ani, soții au decis să se întoarcă în Moldova, însă fiul lor, care s-a integrat în societatea italiană, deja nu mai dorea să revină. Atunci, cu banii câștigați, familia a decis să cumpere un apartament la Veneția, unde și s-au stabilit. Dumitru spune că a fost foarte greu pentru ei să se adapteze cu viața de acolo, însă au făcut acest lucru pentru fiul lor. „Nici pentru soție nu a fost simplu, însă s-a dat după băiat”, recunoaște el. 

Dumitru spune că în zona unde locuiesc nu exista nicio biserică ortodoxă. 

„Când am decis să rămânem aici, am spus că nu voi mai lucra orice. Am zis că patru ani de pauză este prea mult. Am decis să formăm o comunitate de creștini de-ai noștri. Cineva știa că eu sunt preot și atunci am vorbit cu oamenii și am decis să formăm comunitatea noastră. Problema era spațiul. Am făcut mai multe cereri la autoritățile de aici, dar ele doar promiteau și nu făceau nimic”, explică Dumitru. 

Totuși, el a reușit să găsească un spațiu pentru a oficia slujbe, unul de doar 40 de metri pătrați: „Era foarte greu, era înăbușeală, nu era aer”. Acum, părintele oficiază slujbe într-un spațiu mult mai mare, oferit de statul italian. Recent, comunitatea sa a împlinit 10 ani de la fondare.

Dumitru susține că, în primul rând, el este soț și tată, motiv pentru care trebuia să-și îndeplinească toate responsabilitățile în acest sens. De aceea a luat decizia de a pleca din Republica Moldova. 

„Poate nu este corect, dar eu nu am avut o altă șansă. Tot ce am făcut a fost pentru familie, pentru copii”, mărturisește el.

Chiar dacă statul italian i-a primit și îi ajută, Dumitru spune că nu se simte împlinit acolo, ci mai mult un străin. 

„Dacă vii aici și este un cetățean bun, ordonat, nu ai treabă cu nimeni. Atâta timp cât ești bun, statul italian te ajută, iar când faci greșeli, ai probleme mari. (…) Moldovenii sunt primiți foarte bine aici, chiar sunt bravi. Unica lor problemă e că mai cinstesc și fac gălăgie. În schimb, sunt foarte muncitori”, spune preotul. 

Tot ce se află acum în biserică a fost făcut cu ajutorul comunității de moldoveni: „Am pus toți mână de la mână și am făcut totul”. 

În prezent, Dumitru s-a dedicat total parohiei și nu mai muncește în altă parte. Acesta se întreține din banii pe care îi donează comunitatea sa. Între timp, familia lor s-a mărit cu încă două fete.

Urmăriți emisiunea întreagă mai jos: 

Video: Youtube/Prodan Adrian