Cea mai des întâlnită specie este liliacul comun (Syringa vulgaris L.), care are un habitus de arbore mic de 8-10 m sau de arbust de 3-5 m, transmite Știri.md cu referire la agrobiznes.md.

Înfloreşte bogat în perioada aprilie-mai. Varietăţile cele mai întâlnite în cultură sunt: var. caerulea cu liliachii şi var. alba cu flori albe, la rândul lor clasificate după culoarea florilor şi tipul florii (simplă sau dublă).

Preferă un climat mai blând, ferit de geruri puternice şi îngheţuri accidentale, soluri fertile, calcaroase şi umede.

Cea mai frumoasă şi deplină înflorire are loc în plin soare.

După înflorire se recomandă tăierea inflorescenţelor pentru a nu se ajunge la formarea seminţelor în detrimentul viitoarei înfloriri.

De ce nu înflorește liliacul

Uneori se poate întâmpla ca atât liliacul tânăr, cât și cel care a înflorit anterior să nu mai formeze flori.

Pentru a corecta sau preveni această situație este important să se determine cauzele. Acestea pot fi diverse:

greșeli la plantarea arbuștilor;
locul și solul sunt nepotrivite;
insuficiența de lumină;
stagnarea apei în sol;
excesul de azot;
tăierea incorectă.

Insuficiența de lumină

Cele mai importante perioade în care liliacul trebuie să primească lumina soarelui sunt primăvara și vara, când are loc înflorirea acestei plante.

Dacă arbustul este plantat în apropierea clădirilor sau a altor copaci, atunci problemele de înflorire nu pot fi evitate.

Liliacul crește foarte slab în apropierea coniferelor, ca pinii, brazii sau molizii. Acestea creează condiții nefavorabile pentru creșterea și dezvoltarea liliacului.

Chiar dacă liliacul adoră lumina, prea mult soare arzător este dăunător pentru lăstarii tineri, de aceea arbustul nu trebuie să fie plantat în partea de sud a grădinii.

Cea mai potrivită opțiune pentru plantarea liliacului este un spațiu deschis, situat pe partea de vest sau est a grădinii.

Solul nepotrivit

Pentru ca liliacul să înflorească trebuie ales solul potrivit.

Dacă solul este mlăștinos și apele subterane sunt situate aproape de suprafață, atunci arbuștii nu au șanse de creștere sănătoasă și înflorire abundentă.

Nu se recomandă plantarea liliacului pe solurile cu exces de umiditate și ape stagnante.

Solurile argiloase, cu textură densă, de asemenea, sunt nepotrivite pentru creșterea liliacului.

Erori la plantarea liliacului

Dacă plantarea liliacului nu se realizează corect, aceasta duce la slăbirea arbustului și a sistemului radicular.

Adesea, liliacul este îngropat prea adânc, ceea ce provoacă dezvoltarea bolilor arbuștilor, din cauza faptului că vârfurile rădăcinilor încep să putrezească.

Se recomandă ca la fundul gropii de plantare, cu adâncimea de aproximativ 40 cm, să se toarne drenaj, peste care se pune un strat de humus, astfel încât rădăcinile să nu se sufoce și să putrezească.

Depășirea cantității de îngrășământ

Unul dintre motivele probabile ale lipsei de florilor de liliac este excesul de azot în sol.

Acest element face ca liliacul să formeze lăstari noi, iar arbustul să crească semnificativ în dimensiune, fără să formeze flori. În acest caz, planta poate să nu înflorească niciodată.

Nu se recomandă fertilizarea liliacului în fiecare an, ci doar o dată la doi sau trei ani, pentru a nu depăși nivelul de azot din sol.

Tăierea incorectă a arbuștilor de liliac

Pentru procesul normal de înflorire se recomandă atât înlăturarea inflorescențelor liliacului imediat după uscarea florilor, cât și tăierea anuală a ramurilor în exces.

Tunderea arbustului este necesară pentru a stimula creșterea lăstarilor noi și pentru a îmbunătăți calitatea înfloririi.

Liliacul trebuie tăiat vara, după ce procesul de înflorire a trecut. În primul rând se înlătură ramurile care au purtat inflorescențele, după care cele care îndesesc excesiv coroana și, la final, drajonii din jurul tulpinei.

Nu se recomandă realizarea tăierii toamna, când liliacul se pregătește pentru iernat.

Pe lângă semnificația practică, tăierea liliacului are și o valoare decorativă, un arbust frumos format crește bine și înflorește.