De ce mințim: Patru explicații date de psihologi

Evident, există minciuni mai mici și minciuni mai mari, care îi pot afecta pe cei din jurul nostru, sau care pot avea consecințe chiar asupra noastră, mai târziu. Zicem deseori că printr-o minciună mică putem cosmetiza adevărul. 

Ne poate ajuta să obținem un job mai bine plătit. Cert este că aproape de fiecare dată când o facem nu ne gândim și la consecințe, transmite Știri.md cu referire la Jurnalul.ro.

Fie că o facem pentru a nu supăra pe cineva (cum ar fi să-i spui unei persoane care ține regim să slăbească că se văd deja niște rezultate). Fie prezentăm un adevăr imaginar în avantajul nostru.

Mințim din compasiune

Apelăm chiar și de câteva ori pe zi la minciună. Mai ales, la cele pe care le considerăm nevinovate. „Chiar mă gândeam la tine și voiam să te sun!“ sau „Și mie mi-e dor de tine!“. Sunt numai două exemple de minciuni inofensive pe care le folosim uneori în relația de cuplu sau cu unii prieteni. „Există în cupluri o minciună mai gravă, să-i zicem așa. „Și eu te iubesc!“, spune unul din parteneri, deși nu simte acest lucru,doar pentru a-l face pe celălalt să se simtă bine. Doar din compasiune și de a nu răni sentimentele celuilalt. Din păcate, acesta va suferi mai devreme sau mai târziu, poate de două ori mai mult. O dată pentru că nu-i sunt împărtășite sentimentele și o dată pentru că a fost mințit“, explică Sorana Coman, psihoterapeut algerian.

Și totuși de ce o facem

„Încă din copilărie, oamenii exersează ascunderea adevărului. Copiilor le e frică de pedepse și ajung la maturitate să mintă, fie pentru a căpăta un avantaj, fie pentru a-i nu supăra pe alții, fie pentru a părea că sunt în rând cu ceilalți. Oamenii care au stima de sine scăzută caută aprecierea celorlalți, exagerând propriile succese sau ascunzând greșelile. Și asta numai pentru a nu fi prost văzuți de cei din jur. Oamenii se feresc de eșec. Le este frică de el. De aceea, nu au curajul să recunoască faptul că sunt imperfecți și au așteptări mari de la ceilalți. Când de fapt ei nu-și pot accepta greșelile. În afară de aspectul moral, minciuna aduce dezavantajul de a purta o mască în fața celorlalți. Neasumându-ți cine ești, poți altera relațiile cu ceilalți, prin apariția lipsei de încredere“, spune psihoterapeutul.

Omiterea adevărului e tot o minciună

Am stabilit deci că ne împrietenim cu minciunile de mici. Atunci nu avem percepția realității, și oricum nu vrem să fim pedepsiți. Ne obișnuim apoi să ne bazăm pe minciuni în adolescență și la maturitate. „Des folosită este tactica omiterii adevărului. Cei care o fac nici nu vor să mintă, dar nici nu vor să spună adevărul. Mulți recurg la a ascunde părți esențiale din adevăr. Omiterea adevărului este o formă mai ușoară a minciunii. Dar poate fi considerată la fel ca una vinovată și rău intenționată“, explică Sorana Coman.

Cine minte mai mult: bărbatul sau femeia

În cazul acesta discuția ar fi mult prea lungă și pline de dispute, pentru că bărații susțin că femeile sunt mari mincinoase, iar femeile susțin contrariul. Bărbații spune că moștenitoarelor Evei le place să denatureze adevărul. Sau să-l schimbe. Femeile spun că urmașii lui Adam sunt mincinoși înnăscuți și nu trece o zi fără să spună o minciună. „Și femeile și bărbații mint la fel de mult, din aceleași motive:pentru că sunt nesiguri, le e teamă sau din prea multă iubire“, despre concluzia psihoterapeutului.

În cuplu se spun minciuni de toate felurile, mai mari sau mai mici, vinovate și nevinovate. 

Statisticile arată că, la începutul unei relații, în primele zile, spunem minciuni la fiecare jumătate de oră – deseori ca să impresioneze partenerul. 

Pe parcursul relației, se spun minciuni pentru a nu răni sentimentele partenerului.