Cum a ajuns meșteșugarul Zaharia Triboi la meseria de olar

Pe parcursul anilor, a participat la numeroase expoziții, inclusiv internaționale, lucrările lui ajungând în țări precum SUA, Franța, China sau Emiratele Arabe Unite, transmite Știri.md cu referire la zdg.md.

Începutul drumului care continuă deja de 40 de ani 

Echipa zdg.md a mers în vizită în satul Ciorești, raionul Nisporeni pentru a discuta și afla despre modul în care i s-a împletit viața cu arta olăritului acum circa 40 de ani. Pe atunci, femeia care ulterior i-a devenit soție, terminându-și studiile de farmacistă la Chișinău, a fost „îndreptată” să lucreze  la Ungheni. Deși nu erau căsătoriți în acea perioadă, Zaharia nu a ezitat să-și urmeze dragostea, descoperind la Ungheni o altă mare iubire – olăritul. 

„La început, m-am angajat la fabrica de covoare, iar după – la fabrica de ceramică. Au dat un anunț în presă, în rusă, că «trebuie gonciari» (olari, n.r.). M-am dus și eu să văd ce-i asta. Până am făcut primele ulcele, a durat vreo trei sau patru zile. Profesia aceasta nu se învață prin multe teorii, ci prin multă muncă și dragoste”, ne mărturisește Zaharia Triboi. 

Despre perioada sovietică: „Le spuneau: «Te lepezi de meserie sau la vagon și ai plecat în excursie»”

Cu trecerea timpului, lucrările sale erau tot mai reușite, iar peste aproximativ o săptămână,  bărbatul deja lucra în rând cu toți ceilalți. 

„Gândeam și eu că dacă o să fac două norme, o să primesc două lefe. Ceea ce nu se întâmplase. Așa era societatea sovietică atunci. Ei ziceau că e cea mai evoluată, dar,  dimpotrivă, era una amorfă – puteai să lucrezi zi și noapte, că nu-ți mai plăteau pentru ce ai făcut tu în plus”, își amintește olarul. 

După trei ani de zile, familia Zaharia a revenit la Ciorești. 

Citește continuarea pe zdg.md.