Cu diplomă în Drept, dar fără muncă: Lupta unui tânăr cu dizabilități

În cadrul proiectului „Oameni printre oameni” de la TV8, Radu Raicu a mărturisit că persoanele nu înțeleg ce înseamnă paralizia și îl etichetează greșit. Unii dintre ei chiar îl cred drogat sau beat, însă realitatea e cu totul alta, transmite Știri.md.

Radu Raicu a fost diagnosticat la trei luni cu hidrocefalie congenitală și sindromul Dandy-Walker. Astfel, de la vârsta de trei luni și până la trei ani, el a suferit cinci operații la cap și a fost paralizat: „Timp de jumătate de an nu m-am mișcat deloc”.

Apoi a urmat o lungă perioadă de recuperări și masaje, iar la opt ani i-au fost tăiate ligamentele piciorului stâng, pentru că nu creștea.

„Mergeam greu, iar oamenii se uitau ciudat. Unii întrebau: „Pentru ce l-ați mai scos afară?””, povestește tânărul.

În ciuda obstacolelor, și-a obținut diploma de Bacalaureat în 2018, la 28 de ani, după care a urmat studiile la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova, iar acum e aproape de absolvirea unui master în Dreptul muncii. Visul său este să devină jurist, pentru a-și apăra propriile drepturi și pe ale altora.

„Legea e bună, dar aplicarea lasă de dorit. Angajatorii nu se uită la intelect, ci la cum arăți. Majoritatea persoanelor cu dizabilități angajate și-au pierdut mobilitatea după ce erau deja angajate. Ca mine, din copilărie, mai ales în raioane, nu prea vezi angajați”, explică el.

În ultimii patru ani, spune Radu, a aplicat la 15 locuri de muncă, însă fără succes. Costurile vieții îl forțează să aleagă între hrană, haine și plata facturilor.

„Nu-mi permit taxi. Trebuie să mă limitez la minimum. Pentru a ajunge la stația de microbuz sau la piață, merg pe jos doi km. Pentru unii nu e mult, dar când drumul e în pantă și e ghețuș sau noroi, e foarte greu. Uneori am căzut”, povestește tânărul.

Radu Raicu relatează că cea mai dureroasă experiență este atunci când urcă într-un troleibuz și oamenii stau jos, dar nu îi oferă locul: „E rușinos și dureros”.

În 2017, cu sprijinul unor autorități și agenți economici, Radu Raicu a fondat o organizație neguvernamentală pentru apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități. El a reușit să monteze o balustradă la o școală auto din Leova, pentru a facilita accesul cursanților. Însă, după începerea studiilor universitare, i-a fost greu să continue activitatea ONG-ului.

„Noi, persoanele cu dizabilități, suntem stigmatizați. Ni se spune calici, serviți, invalizi. Oamenii nu înțeleg, nu ajută, nu oferă sprijin. Zic că avem părinți, frați, că ne descurcăm singuri. Eu nu vrea milă, însă vreau independență financiară, vreau să pot ajuta și eu pe alții. Nu vreau să fiu o povară, ci să pot trăi demn”, afirmă Radu Raicu.

El spune că situația sa nu e singulară: „Sunt 180.000 de persoane cu dizabilități în Moldova. Toți au dreptul la educație, sănătate, muncă. Trebuie să fim tratați egal, nu doar să primim alocații”.

Deși a pierdut 15 concursuri, Radu continuă să trimită CV-uri. Sprijinit de mama sa, tânărul își dorește o viață în care să se descurce de unul singur.

„Vreau să-mi pot asigura existența. Să nu trăiesc din mila altora, ci din demnitatea mea”, spune el.