Circa 90% dintre angajații unei fabrici din Chișinău au probleme de vedere
Integrarea profesională a persoanelor cu dizabilități rămâne una dintre cele mai sensibile probleme sociale din Moldova. Datele statistice arată că rata de angajare în rândul acestora este de aproape trei ori mai mică decât cea a populației generale, în principal din cauza barierelor, prejudecăților și discriminării de pe piața muncii. Totuși, există inițiative care demonstrează că incluziunea poate funcționa atunci când este susținută prin politici interne clare și responsabilitate socială reală.
Colaj: Știri.mdÎn Capitală funcționează o întreprindere industrială unde majoritatea covârșitoare a angajaților sunt persoane cu deficiențe de vedere. Aproximativ 90 la sută dintre salariați au probleme grave de vedere, iar activitatea fabricii este adaptată astfel încât aceștia să poată munci eficient și în siguranță, transmite Știri.md cu referire la moldova1.md.
Un exemplu este cel al lui Ștefan Tofan, un tânăr de 22 de ani care trăiește cu dificultăți de vedere încă din copilărie. De-a lungul anilor, starea sa s-a agravat, însă acest lucru nu l-a împiedicat să se specializeze și să se integreze profesional.
După ce a învățat să utilizeze calculatorul cu ajutorul tehnologiilor asistive, el activează în prezent în domeniul marketingului, unde se ocupă de preluarea comenzilor, comunicarea telefonică și informarea clienților. Activitatea sa zilnică este posibilă datorită programelor de citire a ecranului, care permit accesul complet la informația digitală.
Întreprinderea a fost creată de Asociația Nevăzătorilor din Republica Moldova și produce articole de uz casnic, precum hârtie igienică, șervețele și produse din plastic. Pentru mulți angajați, fabrica reprezintă nu doar un loc de muncă, ci și singura șansă de a avea un venit stabil.
Tamara Usturoi lucrează aici de peste 20 de ani, în secția de ambalare. Problemele de vedere au însoțit-o dintotdeauna, însă adaptarea la activitatea profesională a fost posibilă datorită instruirii și sprijinului constant oferit la început de colegi și conducere.
Procesul de producție este bine organizat, iar sarcinile sunt strict stabilite. De exemplu, într-o singură zi de muncă, un angajat trebuie să realizeze aproximativ 1.700 de clești pentru haine, care sunt ulterior ambalați și depozitați.
Nicolae Miron, unul dintre muncitori, s-a angajat în fabrică la vârsta de 16 ani. După o perioadă de instruire de circa o lună, acesta a reușit să se adapteze ritmului de lucru, în pofida limitărilor de vedere care îi permit să distingă doar obiectele aflate în apropiere.
Deși volumul de muncă este mare, remunerația rămâne modestă. Cei mai mulți angajați primesc lunar aproximativ 6.300 de lei, echivalentul salariului minim pe economie.
În prezent, în fabrică muncesc circa 50 de persoane, dintre care marea majoritate sunt persoane cu deficiențe de vedere. Șase–șapte angajați sunt nevăzători în totalitate și sunt implicați inclusiv în activități administrative. Pentru a răspunde nevoilor specifice ale salariaților, programul de muncă a fost redus de la opt la șase ore pe zi.