Cinematograful Grigore Grigoriu din Căușeni riscă să dispară, după restaurare

Dar, ca într-un ceas rău, dedicându-se cu trup și suflet artei, dar abia dibuind prin secretele afacerilor, astăzi el este nevoit să-i achite unui important om de afaceri 240.000 de lei pentru o tranzacție destul de dubioasă. Dezorientat, Grigoriu se declară victimă a unei escrocherii de proporții. Jurnal.md a documentat acest caz, care într-adevăr trezește unele suspiciuni, inclusiv cu privire la soarta fostelor cinematografe din R. Moldova, transmite Știri.md.

Într-o frumoasă seară a lui 2007, la o festivitate prilejuită de aniversarea a 60 de ani a artistei Svetlana Toma, doctorul în arte Octavian Grigoriu l-a cunoscut pe doctorul în economie Andrei Coman și generozitatea acestuia l-a copleșit. Cel din urmă, despre care se știa că a investit mulți bani în cinematografele „Flacăra” și „Gaudeamus”, al căror patron era la acea oră, se arăta gata să finanțeze un film cu participarea omagiatei...

Peste patru ani de atunci, compania lui Octavian Grigoriu, „Traian Creație Impresariat”, a câștigat licitația pentru privatizarea cinematografului din Căușeni. „Edificiul fusese pârjolit de un incendiu și se transformase într-un veceu public, dar am decis să-l renovez în memoria tatălui meu”, își amintește fiul regretatului maestru. Pentru lucrările de reconstrucție, acesta a fost nevoit să se împrumute de la bănci. Iar în 2012 a aflat că Andrei Coman lichidează „Flacăra” și s-a gândit să cumpere fotoliile și proiectorul acestui cinematograf.

„Visam la un astfel de proiector, pentru a prezenta filme retro din sublima operă universală. Îmi ziceam că pelicula e sfântă, dar a fost o idee utopică a mea, pentru că atunci toți aruncau vechile proiectoare la metal uzat și treceau la sisteme electronice. Într-un suflet am ajuns la Coman. Mi-a mărturisit că tatăl meu i-a fost prieten și că eu îi sunt ca un fiu. Am întocmit pe loc două contracte de vânzare-cumpărare, iar el a acceptat să amânăm plata până la renovarea cinematografului și s-a oferit să-mi dea gratis niște difuzoare”, menționează Grigoriu.

Cele două contracte au fost semnate pe 21 decembrie 2012, de „Traian Creație Impresariat” și Întreprinderea mixtă moldo-germană „Grisan Hamb”, condusă de Coman. Ele prevedeau vânzarea către firma lui Grigoriu a 240 de fotolii, la prețul de 172.800 lei, și a unui proiector Kinoton PF 3D, în valoare de 240.000 lei. Important este faptul că aceste contracte mai stipulau că marfa poate fi ridicată în termen de trei-cinci luni din ziua semnării lor doar prin întocmirea unor acte de primire-predare, dar și responsabilitatea vânzătorului pentru înlăturarea defecțiunilor proiectorului în procesul instalării și timp de trei luni de atunci.

Conform facturilor fiscale, au fost vândute trei proiectoare în loc de unul

Nici patru zile nu s-au scurs, când a apărut prima surpriză pentru Grigoriu. Pe 24 decembrie 2012, el a fost rugat să semneze mai multe facturi fiscale cu privire la tranzacțiile în cauză, din care reieșea că „Grisan Hamb” înstrăina nu unul, ci trei proiectoare, a câte 80 de mii de lei fiecare.

„Facturile le-a semnat adjunctul meu, Sergiu Eremeev. Ne-am bucurat înainte de Revelion, înțelegând că vom primi tocmai trei proiectoare, la prețul total de 240.000. Iar când am căutat explicații, Victor Priguza, juristul lui Coman, mi-a spus că de fapt e vorba de un singur aparat, însă în evidența lor contabilă sunt indicate trei. Acum presupun că în felul acesta s-au eschivat de la achitarea impozitelor”, remarcă cineastul.

Pentru că nu avea bani la acea oră, mai spune Grigoriu, pe 15 ianuarie 2013, Coman i-ar fi sugerat să semneze un contract de păstrare a mărfii, pe termen de nouă luni, la un depozit de pe str. Transnistriei din Chișinău, care aparținea agentului economic „Transenergo-Reparație” SA.

Astfel, au început să se scurgă ani în care furturile de pe șantier și datoriile crescânde față de bănci i-ar fi împotmolit și mai mult investițiile.

„Priguza mă suna tot mai des și îmi cerea să eliberez depozitul de fotolii și proiector. În caz contrar, mă amenința cu judecata, ceea ce ar fi fost o catastrofă pentru mine. Pornind de la creditele nebune pe care le aveam, mi-ar fi blocat conturile și aș fi ajuns la faliment. Apoi ar fi vândut cinematograful pe bănuți. Mă aflam în pragul disperării...”, povestește omul de cultură.

Proiectorul era depășit de vreme

În căutarea unui numitor comun, în 2015, părțile au semnat suplimente la contractele de vânzare-cumpărare, prin care „Traian Creație Impresariat” se obliga să achite achizițiile timp de un an. Până a expira acest termen, în primăvara lui 2016, mărturisește Grigoriu, s-a simțit nevoit să recunoască în fața lui Coman că nu poate duce proiectul la bun sfârșit și să-i ceară ajutorul. Având în vedere că principala afacere a doctorului în economie era în acei ani importul și procesarea peștelui, omul de cultură i-a propus să-și deschidă un magazin de pește în edificiul cinematografului. Atunci cei doi au semnat un grafic de achitare a datoriilor în rate, timp de alți doi ani.

Grigoriu nu a vrut să piardă timpul și a mai făcut rost de un credit bancar. A ridicat fotoliile și le-a instalat în sala noului cinematograf „Grigore Grigoriu”, pe care l-a deschis oficial în 2018. În lipsa proiectorului la care a visat, difuza filmele cu un proiector electronic mai ieftin, pentru care a cheltuit 2000 de euro. Rămânând însă devotat ideii de a prezenta filme pe peliculă, a mers la depozitul „Transenergo-Reparație”, împreună cu Emil Flocea, inginer în rețeaua de cinematografe „Patria”, pentru a vedea în ce stare i se află proiectorul. Iată ce își amintește Flocea despre acea zi:

„Era desfăcut, avea pe el rugină. Nu era bun pentru a arăta filme și nu mai costă nimic, în afară de prețul metalului. Pentru a-l repara, era nevoie de meșteri din Germania, iar pentru a-l instala ar fi trebui de invitat specialiști din Kiev, ceea ce ar fi costat enorm. Dar de ce să-l repari, dacă pelicula nu se mai folosește? În 2010-2013, proiectoarele cu peliculă s-au scos din cinematografe.”

În lipsa actului de primire-predare, primele două instanțe i-au dat dreptate lui Grigoriu

În situația creată, Octavian Grigoriu nu a găsit altă ieșire, decât să anunțe „Grisan Hamb” că este gata să achite proiectorul doar în cazul în care această companie îi va instala și va asigura funcționalitatea aparatului, conform contractului din 2012.

De altfel, cineastul solicita rezilierea contractului. Drept răspuns, el a primit o cerere de chemare în judecată.

Acest proces a început în 2019, la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Grigoriu precizează că anume atunci Coman ar fi hotărât să-și deschidă magazinul de pește la Căușeni și a semnat cu el un contract de locațiune, cu drept de răscumpărare treptată a datoriei.

„Mi-a achitat un avans de 14 mii de lei, pentru o lună de chirie. Părea o soluție amiabilă și, respectiv, am cerut o pauză de la judecătorul Grigore Manoli. În timp ce oamenii săi îmi cereau să dărâm cât mai repede pereții, pentru a crea un spațiu mai extins, la un moment dat totul s-a oprit - Coman mi-a cerut deja să-i vând spațiul pentru magazin. Când am fost citați în instanță și judecătorul mă întreabă dacă îmi recunosc datoria, Priguza îmi șoptea nerăbdător să confirm. N-am cedat totuși. Ulterior, am mers la notar să semnăm contractul de vânzare-cumpărare, dar Coman nu a mai venit. Își bătea joc de mine”, conchide Grigoriu.

Pe 9 februarie 2021, judecătorul Manoli a respins cererea de chemare în judecată depusă de „Grisan Hamb”, pe motiv că proiectorul nu a fost transmis cumpărătorului, deoarece lipsește actul de primire-predare. Compania lui Coman a atacat această hotărâre la Curtea de Apel Chișinău (CA), unde Priguza a declarat pe neașteptate că „Traian Creație Impresariat” a ridicat proiectorul peste trei zile după încheierea contractului din 2012, în baza facturilor fiscale. Însă, pe 12 mai 2022, judecătorii de la Apel au lăsat în vigoare hotărârea primei instanțe.

Decizia CSJ înainte de „purificarea” instituției

La Curtea Supremă de Justiție (CSJ), lucrurile au mers îndărăt. Pe 1 februarie 2023, cu puțin timp înainte de a-și da demisia in corpore din sistemul judecătoresc, magistrații Svetlana Filincova, Galina Stratulat, Victor Burduh Dumitru Mardari și Maria Ghervas, au trimis cauza spre rejudecare la CA. Două luni mai târziu, pe 23 aprilie 2023, cu o rapiditate greu de conceput pentru justiția noastră, un alt complet de judecători de la CA, condus de Viorica Mihailă, a recunoscut facturile fiscale drept acte de primire-predare și a obligat compania lui Grigoriu să achite companiei „Grisan-Hamb” 240 de mii de lei.

Ultimele două decizii judecătorești trezesc semne de întrebare. De exemplu, dacă tranzacția s-a efectuat în baza facturilor fiscale, de ce „Grisan Hamb” a vândut un singur proiector, dar nu trei, după cum se arată în facturi? Și de ce nu a întocmit un act de primire-predare? Și de ce rejudecarea la CA s-a desfășurat fără prezența lui Grigoriu? În acest sens, cineastul spune că a primit prima citație peste zece zile după ședință, iar a doua – chiar în ziua ședinței, care începea la ora 9.00.

„Cred că Coman a pus mâna pe hățurile justiției și gonește în galop. Nu e vorba doar de nefireasca repezeală a judecătoarei Mihăilă, ci de faptul că s-a încălcat grav procedura și am fost lipsit de dreptul constituțional de a participa într-un proces echitabil, intentat împotriva mea. Fără să-mi vadă dovezile și să-mi asculte martorii, judecătoarea a găsit la toate întrebările răspunsuri care îi conveneau lui Coman...”, spune cineastul.

Simțindu-se strâmtorat, și Grigoriu s-a adresat iarăși în instanța supremă, care la 28 februarie 2024 i-a declarat recursul inadmisibil.

Citește întreaga investigație pe jurnal.md.