Această pierdere a reperelor este asociată uneori cu lipsa oxigenului în sânge, dar la anumiţi bolnavi nivelul de confuzie pare să fie disproporţionat de mare în raport cu nivelul de afectare a plămânilor lor, transmite Știri.md cu referire la Agerpres.ro.

Jennifer Frontera, neurolog la Spitalul Universitar Langone din Brooklyn, consideră că aceste manifestări ridică întrebări legate de impactul noului coronavirus asupra creierului şi sistemului nervos.

Mai multe studii au început să descrie fenomenul. În ediţia de săptămâna trecută a revistei publicate de Asociaţia Medicală Americană (JAMA), medicii au raportat că 36% dintr-un grup de 214 pacienţi chinezi prezentau simptome neurologice, care mergeau de la pierderea mirosului, la dureri de natură nervoasă şi până la accidente vasculare cerebrale (AVC).

În New England Journal of Medicine, una dintre cele mai prestigioase reviste medicale americane, medicii francezi din Strasbourg au descris că peste jumătate dintr-un grup de 58 de pacienţi internaţi la reanimare erau confuzi sau agitaţi. Scanările cerebrale au dezvăluit posibile inflamaţii.

„Toată lumea spune că este o problemă de respiraţie, dar ea afectează şi ceva care ne este foarte preţios, creierul”, a declarat S. Andrew Josephson, şeful departamentului de neurologie de la Universitatea California din San Francisco.

„Dacă vă simţiţi confuz, dacă aveţi probleme de gândire, sunt motive bune pentru a consulta un medic. Ideea mai veche potrivit căreia trebuie să mergeţi la medic doar dacă aveţi dificultăţi de respiraţie nu mai este valabilă”, a precizat el.

Cum ajunge virusul la creier. Legătura a fost observată și în cazul HIV

Virusologii nu sunt complet surprinşi de faptul că noul coronavirus, SARS-CoV-2, poate să afecteze creierul şi sistemul nervos, deoarece această legătură a fost observată şi în cazul altor virusuri, mai ales în cazul HIV, care provoacă SIDA.

Virusurile pot afecta creierul prin două căi principale, a explicat Michel Toledano, neurolog la Mayo Clinic din statul american Minnesota.

Prima apare prin declanşarea unui răspuns imunitar anormal, denumit „furtună de citokine”, care provoacă o inflamare a creierului: acest proces se numeşte encefalită autoimună.

Cea de-a doua constă într-o infectare directă a creierului şi se numeşte encefalită virală. Creierul este protejat de bariera hemato-encefalică: rolul ei constă în a bloca substanţele intruzive, însă ea poate fi străpunsă.

Anumiţi cercetători au emis ipoteza potrivit căreia nasul ar putea fi o cale de acces spre creier, întrucât pierderea mirosului este un simptom comun pentru numeroşi bolnavi de COVID-19. Însă teoria nu este verificată şi mulţi dintre pacienţii care îşi pierd mirosul nu au probleme neurologice serioase.

Pista principală de cercetare este aceea a răspunsului imunitar exagerat de puternic. Pentru a confirma ipoteza, cercetătorii ar trebui să detecteze noul coronavirus în lichidul cefalorahidian. Acest lucru a fost făcut o dată, în cazul unui japonez de 24 de ani, al cărui caz a fost descris în International Journal of Infectious Disease.

Pacientul nipon acuza stări de confuzie şi prezenta episoade de convulsii, iar scanarea creierului său a arătat mai multe inflamaţii. Însă testul nu a fost deocamdată validat, iar oamenii de ştiinţă rămân prudenţi în formularea unor concluzii.

Care ar fi semnele că virusul afectează creierul

Pentru a lămuri aceste mistere, Jennifer Frontera, care predă la facultatea de medicină a Universităţii New York, colaborează la un proiect internaţional de cercetare ce vizează standardizarea colectării de date medicale.

Echipa sa a documentat cazuri de crize convulsive la pacienţi cu COVID-19, care nu au prezentat niciodată astfel de episoade convulsive înainte de a se îmbolnăvi. Cercetătorii au observat şi hemoragii cerebrale minuscule, pe care le consideră „inedite”.

Ei vor, totodată, să preleveze lichid cefalorahidian de la un pacient de 50 de ani a cărui materie albă din creier este grav afectată. Însă acele prelevări, la fel ca în cazul imagisticii prin rezonanţă magnetică, sunt dificil de realizat la pacienţi conectaţi la aparate de respiraţie artificială. Şi, întrucât cei mai mulţi dintre acei pacienţi mor, medicilor le este greu să studieze afecţiunile lor neurologice.

În schimb, pacienţii care supravieţuiesc ajung să consulte medici neurologi.

„Vedem mulţi pacienţi în astfel de stări de confuzie”, a declarat Rohan Arora, medic neurolog la spitalul Long Island Jewish Forest Hills. El afirmă că 40% dintre cei care supravieţuiesc coronavirusului sunt vizaţi de astfel de episoade medicale.

Medicii nu ştiu deocamdată dacă aceste tulburări sunt de durată. Internarea la reanimare este, prin ea însăşi, o etapă creatoare de confuzie, în special din cauza medicamentelor administrate în astfel de secţii.

Acelaşi neurolog a constatat că revenirea la starea normală, pentru pacienţii cu COVID-19, pare să necesite mai mult timp decât pentru pacienţii care au supravieţuit unor crize cardiace sau unor AVC-uri.