S-a născut în 1936 în satul Sadâc, judeţul Cahul, în prezent raionul Cantemir. Copilăria şi-a petrecut-o într-un orfelinat. Tot acolo au ajuns sora Elena şi fratele Ion, transmite Știri.md cu referire la Moldpres.

Autodidact. Nicolae Sulac a fost corist în Capela Corală „Doina” a Filarmonicii din Chişinău (1959-1960), solist în orchestrele de muzică populară „Mugurel” (1961-1965), „Fluieraş” (1965-1970) şi „Lăutarii” (1970-1986) ale Filarmonicii din Chişinău.

În 1964 i se conferă titlul „Artist Emerit” şi în 1967 – cel de „Artist al Poporului” din R. Moldova. În 1982 a fost distins cu Premiul de Stat, iar în 1992 - cu „Ordinul Republicii”.

A colaborat cu Isidor Burdin, Serghei Lunchevici, Vasile Goia, Nicolae Botgros, Dumitru Blajinu, Petre Zaharia, Ilie Bratu, Petrică Sârbu, Leonid Moşanu, Constantin Baranovschi ş.a. Nicolae Sulac a fost și un povestitor cu har.

Și-a încercat talentul și în proză. În 1997, la Editura ”Știința” i-a apărut cartea de nuvele ”Vorbă lungă, bogăția omului”.

Nicolae Sulac s-a stins din viaţă la 8 aprilie 2003, la vârsta de 67 de ani.

Regretatul cineast și scriitor Emil Loteanu afirma că ”Nicolae Sulac nu știa cine este Nicolae Sulac, el aparținea unui timp, unei epoci, unui popor... Când cântă Nicolae Sulac, noi regenerăm cu toții... ”.

Potrivit scriitorului Andrei Strâmbeanu, Nicolae Sulac a înscris o pagină nouă în folclorul românesc, iar fostul director al Filarmonicii Naţionale, Mihail Murzac a remarcat că distinsul interpret este o legendă vie a neamului nostru.

În prezent, numele său îl poartă Palatul Naţional din Chişinău, un festival naţional de muzică al tinerilor interpreţi de folclor, Şcoala de muzică din oraşul Floreşti şi Liceul Teoretic cu profil de arte din capitală.