Cazul unui bărbat deținut ilegal și torturat în Transnistria ajunge la ONU

Potrivit organizațiilor, cauza aduce în fața Comitetului ONU nu doar abuzurile grave comise de structurile nelegitime din regiunea transnistreană, ci și, în premieră, problema lipsei unor mecanisme funcționale de asistență, reabilitare și reintegrare pentru victimele acestui regim, responsabilitate care revine autorităților constituționale, transmite Știri.md.

Alexandr Dimov a fost răpit în mai 2022 de reprezentanți ai așa-zisului „minister al securității” din regiunea transnistreană și a fost deținut ilegal până în februarie 2025. În această perioadă, el a fost supus torturii, presiunilor psihologice, izolării de familie, lipsei de asistență medicală adecvată și unor proceduri desfășurate de structuri ilegale.

Prin plângere, este invocată responsabilitatea Federației Ruse pentru abuzurile comise în regiune, iar în cazul Republicii Moldova sunt ridicate probleme ce țin de obligația statului de a oferi asistență și suport efectiv victimei după eliberare.

Un element central al cauzei îl reprezintă, pentru prima dată, invocarea explicită a lipsei unui mecanism funcțional de sprijin din partea autorităților constituționale pentru persoanele eliberate din detenție ilegală în regiunea transnistreană. Potrivit Promo-LEX, aceste victime nu au acces real la asistență medicală, reabilitare psihologică, suport social și măsuri eficiente de reintegrare, în pofida gravității abuzurilor suferite.

Organizațiile au solicitat Comitetului ONU să constate că Federația Rusă și Republica Moldova poartă răspundere internațională, în baza unor temeiuri juridice distincte, pentru încălcarea Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și să recomande măsuri individuale și generale corespunzătoare.

În ceea ce privește Federația Rusă, plângerea invocă încălcarea articolului 7 privind interzicerea torturii și a relelor tratamente, articolului 9 privind privarea arbitrară și prelungită de libertate, articolului 14 privind dreptul la un proces echitabil, articolului 10 privind condițiile de detenție și lipsa asistenței medicale, articolului 17 privind ingerințele în viața privată și de familie, precum și articolului 2 alineatul (3) privind lipsa unui remediu efectiv.

În privința Republicii Moldova, nu este invocată răspunderea pentru detenția propriu-zisă sau pentru procedurile desfășurate în regiune, însă se susține că statul nu și-a îndeplinit obligațiile pozitive după eliberarea victimei. Astfel, sunt invocate încălcări ale articolului 7, în coroborare cu articolele 2 alineatele (1) și (3), pentru neasigurarea reabilitării și a asistenței medicale și psihologice, articolului 10 alineatul (1), în coroborare cu articolul 2 alineatul (1), pentru lipsa sprijinului necesar după detenție, precum și articolului 2 alineatul (3) pentru absența unor mecanisme eficiente de suport și reintegrare.

Avocata Promo-LEX, Nicoleta Hriplivii, a declarat că acest caz reflectă atât gravitatea abuzurilor din regiunea transnistreană, cât și eșecul autorităților de a asigura victimelor sprijinul necesar pentru a-și reconstrui viața după eliberare. Ea a subliniat că Republica Moldova are obligația de a crea mecanisme reale și funcționale de asistență, reabilitare și reintegrare pentru persoanele afectate de detenții ilegale și tortură.

O plângere individuală la Comitetul ONU pentru Drepturile Omului reprezintă o procedură internațională prin care o persoană sau reprezentanții săi pot sesiza Comitetul cu privire la încălcări ale drepturilor garantate de Pact. Instituția examinează mai întâi admisibilitatea cererii, iar ulterior analizează fondul cauzei.