Dacă România, în calitate de stat membru al NATO, se angajează la o creștere masivă a cheltuielilor pentru apărare de până la 5% din PIB până în 2035, ceea ce ar înseamna 3,5% pentru cheltuieli de bază și 1,5% pentru investiții conexe, cum ar fi consolidarea prezenței trupelor aliate NATO și dezvoltarea de capabilități naționale în domeniul spațial – o premieră pentru capacitățile militare românești; atunci să vedem ce lecții ne pot da statele cu neutralitate declarată ca și Republica Moldova, transmite Știri.md cu referire la realitatea.md.

Strategia militară a Republicii Moldova conține un program de 18 direcții prioritare de acțiune pentru modernizare tehnologică, consolidare a capabilităților defensive și aliniere la standardele europene și internaționale.

„Documentul reflectă o schimbare semnificativă de paradigmă față de strategia precedentă, adoptată în 2018 și expirată încă acum 3 ani, adică în 2022. Recunoaște explicit că mediul de securitate s-a deteriorat fundamental în urma agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei și a că amenințările hibride în regiune au crescut. Pentru prima dată, strategia vorbește deschis despre necesitatea consolidării rezilienței naționale și a capacităților de apărare eficiente, inclusiv prin implicarea cetățenilor de rând.

Reafirmă neutralitatea constituțională, dar o interpretează într-o manieră pragmatică, arătând că neutralitatea nu exclude consolidarea apărării și nici cooperarea cu statele democratice pentru asigurarea securității naționale. Strategia introduce conceptul de apărare totală, bazată pe implicarea societății și pe coordonarea între instituții civile și militare în situații de criză. Această prevedere arată o înțelegere matură a faptului că apărarea țării nu mai este doar sarcina armatei, ci o responsabilitate colectivă, care implică întreaga administrație publică, mediul economic și cetățenii”, a observat expertul Watchdog.md Artur Leșcu.

Totuși, în pofida acestor evoluții conceptuale importante, rămâne neschimbată o problemă majoră – nivelul extrem de scăzut al finanțării apărării.

„1% din PIB nu acoperă nici pe departe costurile dotării cu sisteme moderne, a instruirii și mentenanței necesare pentru a face față amenințărilor contemporane. Țările membre NATO care au un PIB mult mai mare decât cel al Republicii Moldova, deja alocă cel puțin 2% din PIB pentru apărare cu obiectivul de a crește până la 5%. Nivelul de la care plecăm noi este însă mult mai scăzut, astfel încât simpla atingere a pragului de 1% nu e suficientă. Pentru a recupera diferențele tehnologice și operaționale față de statele mai bine echipate ar fi necesare cheltuieli peste nivelurile curente ale unor aliați. E legea matematică elementară. Fără această ambiție financiară, strategia riscă să rămână mai mult o foaie de parcurs teoretică decât un program viabil de consolidare a apărării naționale”, a subliniat Artur Leșcu.

Conform Legii bugetului de stat pentru anul 2025, Ministerul Apărării are alocate aproximativ 1,9 miliarde de lei, ceea ce constituie 0,65% din PIB. Aceste resurse sunt folosite în principal pentru întreținerea personalului militar, modernizarea echipamentului și participarea la programe internaționale de securitate, cum ar fi cooperarea cu NATO prin Parteneriatul pentru Pace. Până în 2023, bugetul pentru apărare al Republicii Moldova a fost unul și mai modest, variind între 0,5 și 0,9 miliarde de lei. În 2023, bugetul pentru apărare a fost de 1,7 miliarde de lei și a ajuns la 1,96 miliarde de lei, în 2024.

Neutru nu înseamnă a fi lipsit de apărare

În lume există aproximativ 20 de state care se declară neutre, dintre care 11 în Europa: cele cinci microstate (Vatican, Liechtenstein, Andorra, Monaco și San Marino), precum și Austria, Irlanda, Malta, Moldova, Serbia și Elveția. Cele mai multe au investit masiv în forțele armate și industria de apărare.

Elveția are o tradiție militară solidă: producătorii săi, precum SIG Sauer (fondat în 1859), furnizează arme forțelor armate din zeci de țări. Compania Mowag produce vehicule blindate moderne. În plus, țara dispune de aproape 400.000 de adăposturi subterane, suficiente pentru întreaga populație – fiecare fiind standardizat și înregistrat oficial. Are serviciu militar obligatoriu pentru bărbați, o pregătire de bază de 18–21 de săptămâni urmată de instruire specializată. Cei care refuză pot efectua un an de serviciu civil, iar cei inapți fizic plătesc un impozit special pentru apărare (3% din venituri timp de 11 ani). Astfel, la o populație de 9 milioane, menține peste 100.000 de militari activi, majoritatea recruți și voluntari, sub comanda unui corp mic de ofițeri profesioniști. În 2023, acest stat a alocat aproximativ 0,7% din PIB pentru apărare, ce constituie aproximativ 6,2 miliarde de dolari, în condițiile în care PIB-ul Elveției atunci a fost de peste 884,94 miliarde de dolari.

Austria are un sistem similar, cu serviciu militar de șase luni și o armată de aproximativ 100.000 de oameni, precum și o industrie de armament recunoscută – producând puști Steyr AUG și pistoale Glock. Cheltuielile militare ale Austriei, tot din 2023, au reprezentat 0,84% din PIB sau circa 4,4 miliarde de dolari.

Iar cheltuielile militare ale Irlandei au fost în 2023 de aproximativ 1,2 miliarde de dolari sau 0,22% din PIB.

În 2023, Serbia a alocat aproximativ 2,85% din PIB pentru cheltuielile de apărare, adică aproximativ 2,1 miliarde de dolari.

„Deși nici Austria, nici Elveția nu se confruntă cu amenințări directe, ambele mențin pregătirea de luptă, conștiente că este mai ușor să păstrezi capacitatea de apărare decât să o reconstruiești”, concluzionează o analiză a jurnalistului polonez Milosz Szymanski.

Întrebat cum influențează nivelul scăzut al bugetului apărării capacitatea Republicii Moldova de a-și proteja teritoriul, Vitalie Marinuța, ministru al Apărării în perioada 2009-2014, a explicat: „Bugetul acordat acestui domeniu este unul dintre cele mai mici bugete din lume și dacă îl comparăm cu nivelul de pericole, prezente mereu pe parcursul acestor ani în domeniul securității și apărării, atunci acest buget este chiar unul mizer. Pe parcursul anilor, noi am deteriorat armamentul și tehnica rămasă din timpul Uniunii Sovietice. Numai datorită capacităților umane ale militarilor noștri și parteneriatelor, în special cu NATO în cadrul Parteneriatului pentru Pace, noi am putut să ne dezvoltăm sectorul. În 2011-2012 s-a făcut o analiză strategică a Apărării în care se arăta că, dacă vom menține mai puțin de 1% din PIB pentru apărare în următorii 3-4 ani, atunci capacitatea de luptă a Armatei Naționale va fi egală cu zero. Din păcate, după această analiză, noi am menținut acest buget încă un deceniu”.

Amintim că cel mai recent Finlanda și Suedia au renunțat la neutralitate, aderând la NATO pe 4 aprilie 2023 și, respectiv, 7 martie 2024, ca reacție la invazia Rusiei în Ucraina. Renunțarea la neutralitate nu a fost o decizie ușoară pentru suedezi. Până în 2021, doar o treime dintre cetățeni susțineau aderarea la NATO – aproximativ același nivel de sprijin pe care îl are astăzi ideea în Republica Moldova. Situația s-a schimbat radical însă după război. Atunci, suedezii – asemenea finlandezilor – au înțeles că pacea și inviolabilitatea frontierelor în Europa nu mai pot fi considerate garantate.