Despre aceasta a relatat doctorul în științe agricole, Boris Boincean, într-un interviu acordat în exclusivitate site-ului noi.md, transmite Știri.md.

Potrivit lui, în primul rând este vorba despre eroziunea solului - atât eoliană, cât și cea acvatică.

Printre aceștia, el a remarcat:

Relieful de teren accidentat. Peste 70% din teritoriul țării este situat pe versanți. Se știe că eroziunea apei se poate dezvolta chiar și pe pante mai abrupte de 1°;
Caracterul de viitură al ploilor - cea mai mare parte a precipitațiilor cade într-o perioadă scurtă de vară, mai ales în lunile mai-iunie, cu acoperirea insuficientă a solului de frunzele plantelor;
Predominarea culturilor prășitoare în structura suprafețelor cultivate, mai vulnerabile la eroziunea acvatică a solului;
Aratul excesiv, cu suprafețe relativ reduse de pajiști, pășuni și păduri, cu o pondere dominantă de teren arabil;
Absența reziduurilor de plante pe suprafața solului, menite să reducă și eroziunea acvatică, dar și pe cea eoliană a solului.

Motivele menționate mai sus, împreună cu multe altele, contribuie la degradarea agrofizică a solurilor și, ca urmare, duc la creșterea consecințelor negative ale eroziunii și secetei.

Există multe alte tipuri de degradare a solului, inclusiv chimică, biologică etc.

Vorbind despre cum afectează degradarea solului biodiversitatea și serviciile eco-sistemice în Moldova, Boris Boincean a menționat că orice intervenție în sol, fie ea mecanică sau chimică, duce la degradarea solului și, în consecință, la pierderea capacității solului de a oferi ecosisteme și servicii sociale.

Intervenția mecanică în sol are loc ca urmare a prelucrării mecanice a solului.

Intervenția chimică în sol are loc ca urmare a utilizării produselor chimice de protecție a plantelor împotriva „dăunătorilor, bolilor și buruienilor”, precum și a îngrășămintelor chimice.

Intervențiile mecanice și chimice în sol distrug calitatea (sănătatea) solului. În Moldova, majoritatea solurilor sunt bolnave, adică nu pot oferi servicii sociale și de mediu.

Serviciile ecosistemice și sociale ale solurilor includ următoarele:

Capacitatea de a filtra apa și de a furniza apă potabilă de înaltă calitate pentru oameni;
Creșterea produselor de calitate pentru populație cu utilizare mai redusă sau eliminarea completă a substanțelor chimice pentru nutriția și protecția plantelor de organismele nedorite;
Capacitatea mai mare de tamponare a solurilor datorită absorbției dioxidului de carbon din atmosferă și capacității de a reduce încălzirea globală;
Menținerea unei biodiversități mai mari de insecte benefice, a entomofaunei utile, inclusiv albinele, pentru polenizarea culturilor etc.

„O biodiversitate a culturilor supraterane mai mare sporește biodiversitatea de-a lungul lanțului trofic din sol, ceea ce sporește capacitatea solurilor de a oferi ecosisteme și servicii sociale, în prezent complet neglijate de societate”, a subliniat doctorul în științe agricole, Boris Boincean.