Aroganță sau drept? Ce spun experții despre refuzul lui Grosu de a discuta cu Ozerov

Subiectul a fost abordat în cadrul emisiunii „Ora Expertizei”, unde au fost analizate atât poziția lui Grosu, care a declarat că nu vede ce ar avea de discutat cu diplomatul rus, cât și contextul în care ambasadorul fusese anterior convocat la Ministerul Afacerilor Externe, în urma incidentului ecologic, transmite Știri.md cu referire la jurnal.md.

În cadrul dezbaterii, opiniile au fost împărțite, conturând două abordări distincte asupra modului în care ar trebui gestionat dialogul cu Federația Rusă. Iurie Ciocan a pledat pentru menținerea unui dialog instituțional, subliniind necesitatea respectării normelor diplomatice și a unui limbaj adecvat în relațiile interstatale, chiar și în raport cu un stat considerat agresor, argumentând că mesajele pot fi transmise ferm fără a ieși din cadrul uzanțelor diplomatice.

În contrapondere, Roman Mihăeș a susținut legitimitatea poziției adoptate de Igor Grosu, argumentând că reacția autorităților este justificată în lipsa unei asumări clare din partea Federației Ruse pentru consecințele acțiunilor sale, inclusiv cele resimțite în Republica Moldova. Acesta a accentuat că, în contextul actual, exprimarea nemulțumirii la nivel înalt este un drept legitim al statului.

În cadrul dezbaterii, fostul director CEC, Iurie Ciocan a pledat pentru menținerea unui dialog diplomatic funcțional, chiar și în condiții tensionate, subliniind că forma comunicării este esențială pentru credibilitatea unui stat. Acesta a atras atenția că limbajul utilizat de oficiali trebuie să rămână în limitele uzanțelor diplomatice, indiferent de contextul politic.

„Având și un masterat în relații internaționale, îmi permit să spun că dialogul întotdeauna este mai bun decât un război rece. În cazul dat, comportamentul manifestat de domnul Grosu, în raport cu asemenea solicitări, este arogant și nu este potrivit unor relații diplomatice”, a declarat Iurie Ciocan.

El a insistat că există multiple modalități diplomatice prin care același mesaj poate fi transmis fără a afecta imaginea statului și fără a escalada tensiunile în spațiul public.

„Sunt o sumedenie de modalități diplomatice de a transmite exact același mesaj. Dar când vorbim cu reprezentantul unui stat, fie el și agresor, că „îl dai cu nasul”, că faci acest lucru – nu ne face față”, a adăugat Iurie Ciocan.

Totodată, Ciocan a invocat normele dreptului internațional, făcând referire la Convenția de la Viena din 1961, și a subliniat statutul ambasadorului ca reprezentant oficial al conducerii statului pe care îl reprezintă. În opinia sa, refuzul unei întrevederi putea fi formulat într-un mod mai rezervat și instituțional.

„Conform Convenției de la Viena, ambasadorul este reprezentantul președintelui acelui stat pe lângă președintele statului-gazdă. El poate avea un mesaj, o scrisoare, orice informație. Domnul Grosu putea simplu să refuze acest lucru. S-a făcut un show pe loc gol”, a mai spus Iurie Ciocan.

Pe de altă parte, comentatorul politic Roman Mihăeș a apărat poziția lui Igor Grosu, argumentând că reacția autorităților este justificată în contextul actual, în care Republica Moldova resimte direct consecințele războiului din regiune. Acesta a subliniat că lipsa asumării responsabilității de către Federația Rusă legitimează o poziție fermă din partea Chișinăului.

„Contextul în care s-a produs această comunicare îi dă dreptul președintelui Parlamentului să exprime nemulțumirea Republicii Moldova la nivel înalt”, a declarat Roman Mihăeș.

În continuare, Mihăeș a accentuat că, în opinia sa, reacția autorităților moldovene a fost una chiar moderată în raport cu gravitatea situației, în special în contextul crizei ecologice și al efectelor acesteia asupra populației.

„Ar fi fost un minim necesar ca reprezentanții Federației Ruse să recunoască faptul că au cauzat daune, să își ceară scuze și să contribuie la remedierea situației. Republica Moldova, în opinia mea, s-a comportat chiar foarte decent”, a precizat Roman Mihăeș.

Dezbaterea a vizat și consecințele economice și sociale ale crizei, inclusiv impactul asupra populației din nordul țării, care a rămas temporar fără apă, dar și asupra activității industriale. În acest context, a fost ridicată problema evaluării pierderilor și a eventualelor despăgubiri.

„Statul Republica Moldova și România suportă cheltuieli pentru gestionarea acestei crize. Oamenii din nordul țării au stat fără apă o săptămână. Industria a fost afectată. Cine calculează aceste pierderi?”, a afirmat Iurie Ciocan.

Totodată, a fost subliniată dimensiunea amplă a dezastrului ecologic, precum și costurile ridicate care vor fi necesare pentru reabilitarea mediului afectat.

„Catastrofa aceasta nu este încă pe deplin înțeleasă, dar vor fi necesare zeci de milioane de euro pentru reabilitarea râului Nistru și a zonelor afectate. Cine va plăti acești bani? Sper Federația Rusă, dar nu cred”, a menționat Roman Mihăeș.

Dezbaterea a evidențiat astfel tensiunea dintre imperativele unei reacții politice ferme și obligațiile unui comportament diplomatic compatibil cu standardele europene, într-un context în care efectele indirecte ale războiului din Ucraina continuă să genereze presiuni asupra Republicii Moldova.

Amintim că, pe 20 martie, Igor Grosu a declarat că nu este interesat să poarte discuții directe cu ambasadorul Federației Ruse și că nu cunoaște subiectele pe care acesta ar dori să le abordeze. Oficialul a menționat că a primit o solicitare de audiență din partea diplomatului, însă nu consideră oportună o astfel de întrevedere, sugerând că nivelul adecvat pentru aceste discuții rămâne Ministerul Afacerilor Externe.

În același timp, Grosu a subliniat că ambasadorul Federației Ruse ar trebui convocat la Ministerul de Externe ori de câte ori apar consecințe ale războiului din regiune care afectează Republica Moldova. Declarațiile sale au fost făcute pe fundalul unor incidente repetate, inclusiv survolul dronelor și impactul asupra mediului, care, potrivit autorităților, sunt legate direct sau indirect de acțiunile militare din Ucraina.

Unul dintre cele mai grave episoade recente a vizat poluarea râului Nistru, care a determinat instituirea unei stări de alertă de mediu la nivel național. Potrivit autorităților, criza a fost declanșată după atacul din 7 martie asupra Complexului Hidroenergetic de la Novodnestrovsk, din Ucraina, situat în apropierea frontierei cu Republica Moldova. În urma acestui atac, s-ar fi produs o scurgere masivă de produse petroliere, care au ajuns ulterior în apele Nistrului.

La 17 martie, ambasadorul agreat al Federației Ruse în Republica Moldova, Oleg Ozerov, a fost convocat la Ministerul Afacerilor Externe, unde i-a fost transmisă o notă de protest în legătură cu atacul Federației Ruse asupra Complexului Hidroenergetic „Novodnestrovsk” din Ucraina, produs la 7 martie. Diplomatul rus a refuzat să ofere declarații pentru presă, afirmând că nu dorește să comenteze și îndemnând jurnaliștii să se adreseze Ministerului de Externe.

Reprezentanții Ambasadei Federației Ruse au respins acuzațiile formulate de autoritățile moldovene, susținând că nu există dovezi care să confirme implicarea Moscovei în incidentul ecologic.

Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova a condamnat ferm atacul, subliniind că acesta a provocat scurgeri de produse petroliere în fluviul Nistru, generând riscuri majore pentru mediul înconjurător și pentru securitatea alimentării cu apă a țării. Autoritățile au evidențiat că râul Nistru asigură apa pentru aproximativ 80% din populația Republicii Moldova și pentru 98% din municipiul Chișinău.

Primele semne ale poluării au fost identificate pe 10 martie, când în zona amonte de Naslavcea au fost observate pete uleioase la suprafața apei. Evoluția situației a determinat autoritățile să instituie, pe 15 martie, stare de alertă de mediu pentru o perioadă de 15 zile. Ca măsură de precauție, alimentarea cu apă din Nistru a fost sistată în mai multe localități din nordul țării, inclusiv în Naslavcea, dar și în raioanele Soroca, Bălți, Florești și Sîngerei. Furnizarea apei a fost reluată abia pe 19 martie, după ce indicatorii de calitate au revenit în limitele admise.

În paralel, instituțiile statului au inițiat demersuri legale și diplomatice. Pe 16 martie, Procuratura Generală a pornit un proces penal în acest caz, invocând încălcarea dreptului constituțional la un mediu sănătos.

Totodată, situația a fost examinată și la nivel parlamentar. Pe 20 martie, ministrul Mediului, Gheorghe Hajder, a fost audiat în Parlament, prezentând informații actualizate despre evoluția poluării, măsurile întreprinse pentru limitarea impactului și acțiunile de monitorizare a calității apei. Oficialul a confirmat că substanțele nocive provin, cel mai probabil, din scurgerile generate în urma atacului asupra infrastructurii energetice din Ucraina.

În acest context complex, marcat de implicații politice, diplomatice și de mediu, relațiile dintre Chișinău și Moscova continuă să se deterioreze, iar gestionarea comunicării la nivel înalt devine un subiect tot mai sensibil pentru autoritățile Republicii Moldova.