S-a născut la 18 octombrie 1938, în satul Olişcani, raionul Şoldăneşti. În 1956 a absolvit Școala Agricolă din Cucuruzeni și în 1961- Facultatea de Agronomie a Institutului Agricol din Chişinău (în prezent, Universitatea Agrară de Stat din Moldova), transmite Știri.md cu referire la Moldpres.

În 1961, este angajat în funcţie de agronom-şef al Gospodăriei didactice „Chetrosu”. După doi ani de agricultură practică în teren, în toamna anului 1962 este admis ca aspirant la Secţia de genetică a plantelor din cadrul AŞM, avându-l conducător ştiinţific pe academicianul Anatol Kovarski.

În 1967 susţine teza de candidat (doctor) în ştiinţe agricole și în 1979 - cea de doctor habilitat în biologie.

În 1995 devine profesor universitar. În 1989, este ales membru corespondent și în 1989 – membru titular al Academiei de Științe a Moldovei.

În1986 este numit director general al Asociaţiei Ştiinţifice de Producţie pentru Porumb şi Sorg „Hibrid”, reorganizată în 1990 în AŞP „Porumbeni” şi director al Institutului de Cercetări Ştiinţifice pentru Porumb şi Sorg (actualmente, ÎS Institutul de Fitotehnie „Porumbeni”), funcţie în care s-a aflat până în 2008.

Academicianul Vasile Micu a pregătit 12 doctori în știinţe agricole și biologice, a publicat peste 200 de lucrări știinţifice, a deținut peste 100 de brevete de invenţie.

A contribuit la crearea a peste 100 de hibrizi de porumb omologaţi în șapte ţări și cultivați anual pe suprafeţe extinse (în total de peste 55-60 mln ha).

În anii în care a fost director la Institutul de Fitotehnie ”Porumbeni” (1986-2008) a produs 1,3687 mln tone de semințe de porumb, a creat (în colaborare) 39 de soiuri de plante aromatice și medicinale.

Astfel, R. Moldova nu a importat semințe de porumb. A fost inițiatorul unui program de ameliorare și implementare a rapiţei de toamnă.

Datorită realizărilor ştiinţifice şi practice la crearea hibrizilor de porumb omologaţi şi producerii de seminţe pentru export, inclusiv a formelor parentale, Vasile Micu a fost ales membru titular al Academiilor de Ştiinţe din Rusia (1991), Ucraina (1993), România (1994) şi Belarus (1995), iar Institutul a fost menţionat printre cele mai prestigioase companii de profil pe arenă mondială cu trei distincţii ale calităţii producţiei.

Regretatul savant s-a manifestat și ca poet. În 2002 a editat volumul de versuri ”Zile albe”, prefațat de scriitorul Nicolae Dabija și în 2008 – cartea ”Pe ruina inimii”.

Rezultatele activităţii sale au fost apreciate cu înalte distincţii de stat: medaliile „Pentru desţelenirea pământului” (1958), „Veteran al muncii” (1987), „Insigna de onoare” (1990), „Meritul civic” (1994), „Dimitrie Cantemir” (2003) şi „Ordinul Republicii” (1994).

Este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1994), laureat al premiului Academiilor de Ştiinţe a Republicii Belarus, Ucrainei şi Moldovei (2006), Doctor Honoris Causa a UASM (2003).

În 2011 este declarat „Om al Anului din Moldova, iar în 2012 este nominalizat de Institutul Biografic American pentru a primi „Medalia de Aur a Moldovei”.