A trăit la orfelinat, iar acum își crește nepoții rămași orfani. Istoria unei femei

Tatăl copiilor a dispărut, iar gemenii au ajuns în grija ei. În cadrul proiectului „Femeile vorbesc”, Tatiana spune că nu s-a gândit niciodată că nepoții ei vor trece prin greutățile copilăriei ei, transmite Știri.md.

Tatiana Hamurari a crescut la internat, în raionul Fălești. Tatăl său a murit când ea era mică. Are patru surori și un frate, însă nici cu unul dintre ei nu mai păstrează legătura. De mici au fost separați, iar odată cu trecerea timpului, fiecare și-a construit viața cum a știut mai bine. 

Ultima dată a discutat cu fratele său când era studentă. 

„Aveam opt sau nouă anișori când ne-a dus la Fălești. Acolo am învățat până în clasa a noua. O școală severă. Ne și bătea, iar dacă ne jeluiam, ne bătea încă mai mult”, a povestit Tatiana Hamurari.

Din cauza insuficienței de bani, femeia a renunțat la visul său. A fost nevoită să își continue studiile la o instituție gratuită. Acolo a și făcut cunoștință cu viitorul soț. Căsnicia lor a durat ani buni, plini de momente plăcute, dar și de violență. Împreună au crescut trei copii. 

Femeia spune că, într-o perioadă scurtă, s-a confruntat cu mai multe tragedii. Mai întâi i-a murit soacra, peste două luni - soțul, apoi, peste jumătate de ani, a ars casa. Lovitura cea mai dureroasă a fost atunci când fiica ei, Eudochia, a decedat din cauza loviturilor aplicate de soțul său. Fiica sa, Eudochia, s-a căsătorit la o vârstă fragedă. Avea doar 16 ani atunci când a rămas însărcinată cu gemenii.

„La început totul era bine. După trei ani, el a început să o bată. Venea Poliția”, a povestit Tatiana Hamurari, menționând că copiii sufereau cel mai mult din cauza acestor conflicte. Aceștia deseori fugeau de acasă și de două ori au fost duși la orfelinat. Copiii mărturisesc că ieșeau din casă fără nimic - nu aveau la ei bani, acte, mâncare. Ei doar nu voiau să vadă cum tatăl o bate pe mama lor. În cele din urmă, din cauza traumatismelor, femeia a dezvoltat o afecțiune fatală.

„El a bătut-o și i-a fărâmat maxilarul. Era toată umflată. La spital ne-a spus că e cam târziu. A dat infecție în sânge. Noi credeam că e de la dinți, dar la calculator a arătat altceva. I-au făcut operație, însă după trei luni a murit”, a povestit Tatiana Hamurari.

După ce Eudochia s-a stins din viață, tatăl copiilor a dispărut, iar cei doi băieți au fost luați în grija statului și duși la un Centru de plasament - același sistem în care a crescut Tatiana cu decenii în urmă. Frica că nepoții vor trece prin abuzuri și greutăți a determinat-o pe Tatiana să-și ia copiii acasă. Bucuria nu a durat mult, întrucât casa Tatianei Hamurari a ars ca o torță când era la muncă. Băieții au fost repartizați la un Centru de plasament, iar bunica, fiind infirmieră la Institutul de Medicină Urgentă, a cerut mai multe servicii de gardă pentru a putea câștiga mai bine și să-și ia băieții acasă. 

Acum, ei locuiesc într-o cameră de cămin. Încet-încet se acomodează și își construiesc viața cu propriile forțe. Copiii merg la psiholog pentru a trata traumele după pierderea mamei, iar cu ajutorul serviciilor oferite de stat, ei recuperează materia școlară. 

Cea mai mare dorință a copiilor, dar și a bunicii este să cumpere o căsuță mică. Persoanele care vor să ajute la realizarea visului familiei Hamurari o pot face sunând la numărul de telefon: 069 212 241.