În cadrul emisiunii „Destine” cu Adrian Prodan, Anatolie a spus că iubea sportul, în special fotbalul. Într-o zi, când a mers să joace fotbal, s-a lovit la un picior. Durerile au trecut, însă doar pentru un timp, transmite Știri.md.

„Mai apoi, durerile apăreau noaptea, nu puteam merge de dimineață. Am mers să facem investigații la Bălți. Acolo mi-au zis să mergem la Chișinău, nu ne-au spus ce am. Medicii de la Chișinău mi-au spus că am tumoare benignă, care nu se răspândește în corp, mi-au zis că trebuie înlăturată”, povestește tânărul.

De la început nu a fost speriat, întrucât a crezut că totul va trece și va fi bine. Însă, după operație, durerile au devenit și mai mari, și mai insuportabile.

„La scurt timp mi s-a spus că am cancer. I-au spus lui tata, dar el nu a vrut să-mi spună. Am mers la Institutul Oncologic. Atunci eu nu puteam dormi din cauza durerilor, mi s-au injectat medicamente, mi s-a făcut o chimioterapie. Deja totul mergea spre bine. Am făcut șase chimioterapii până la amputarea piciorului. Primele trei ședințe au fost foarte dificile, nici nu puteam mânca. Au găsit și la merișor ceva și mi-au zis că trebuie amputat piciorul”, își amintește băiatul.

De ce nu a mers din start în altă țară?

Anatol spune că părinții săi i-au propus să meargă într-o altă țară și și-au dorit acest lucru, însă el nu a fost de acord. Tânărul susține că și-a pierdut încrederea în medici, iar comportamentul lor l-a dezamăgit.

„Eu cred că ei au greșit când mi-au făcut operația. Când îmi făceau pansament, îmi puneau un prosop în gură și așa îmi făceau, fără anestezie, fără nimic. Nici condițiile nu sunt bune”, explică Anatol.

Mama lui Anatol spune că, după ce i s-a făcut operația la picior, băiatul se plângea încontinuu de dureri mari la picior. Aceștia au mers la Chișinău pentru a afla părerea medicilor.

„Medicul a spus că medicul din satul nostru a făcut incorect pansamentul. Am mers de trei ori în acea săptămână la Chișinău, la spital. Ultima dată a mers cu tatăl său doar. Atunci, medicul i-a spus că Anatol are cancer. Mi-a spus atunci soțul că, când a auzit că Anatol are cancer, nu nimerea ușa ca să iasă înapoi”, a spus femeia printre lacrimi.

Când a auzit că fiul său are cancer, femeia a izbucnit în lacrimi. Aceasta avea în acel moment un bebeluș, o fetiță pe care o hrănea la sân, însă, din cauza tuturor necazurilor, femeia spune că mai și uita de fiica sa.

„Timp de o săptămână plângeam întruna. Mămica mea venea la mine și mă susținea.”

De multe ori este nevoită să se prefacă că totul este bine, că este fericită, spune femeia. Totuși, când rămâne singură, aceasta plânge.

Cu timpul, boala lui Anatol s-a agravat, iar plămânii lui au fost afectați de cancer.

„Ambii plămâni erau atacați foarte tare. Acum noi luptăm cu cancerul la plămâni. Medicii spun că totul depinde de organismul său, că trebuie să continuăm să luptăm. Nu pot să-l las singur acum un minut. Mereu sunt lângă el. El se descurcă singur, dar noi oricum îl ajutăm. Îi este greu să se deplaseze, să meargă să-și ia ceva să mănânce”, spune mama băiatului.

Anatol susține că era pregătit moral și chiar a vrut să facă operația de amputare a piciorului.

„Medicii de la Institutul Oncologic mi-au spus să mă pregătesc moral de amputarea piciorului. De ziua de naștere a mamei mi-au amputat piciorul. Mi s-a spus că tratamentul nu mai ajută, că totul se agravează tare. După șase chimioterapii mi-au zis că trebuie amputat piciorul. Eu m-am interesat, am citit mult despre cancer. Am citit că el se poate răspândi la plămâni și m-am temut tare de asta.

Chiar am vrut să-mi amputeze piciorul, căci nu mai putea dormi nopțile. În ziua operației aveam o frică. Când m-am trezit, eram deja în reanimare, nu mi-au dat voie atunci să mă uit la picior. Tata când m-a văzut și-a pierdut cunoștința. Eu deja eram pregătit moral”, spune tânărul.

Totuși, boala s-a agravat înainte ca piciorul său să fie amputat. La plămâni s-a acumulat mult lichid. Drept urmare, acesta a decis să meargă în Turcia pentru a lecui cancerul la plămâni.

„Mi-au dat 30% că am să mă lecuiesc. După o perioadă de tratament am venit acasă. Aveam examene la școală și trebuia să fiu prezent. Apoi am mers înapoi. Mi s-a pus interdicție pentru că am încălcat termenul de aflare în Turcia. Acum mă tratez aici, însă nu mă ajută prea mult, nu mă simt prea bine”, mărturisește el.

Mama lui Anatol spune că, atunci când și-a văzut fiul fără un picior, a plâns mult și o perioadă îndelungată nu a putut accepta acest lucru.

„Mi-a zis să-i fac masaj la picior, pentru că îl doare. Îi făceam masaj, pe prostire, pentru că piciorul nu era, și el mi-a zis că îi trece. Am primit asta foarte greu. Aș da totul pentru ca să fie el bine, îi dau și plămânii mei dacă trebuie, dacă ar fi posibil”, spune femeia.

Ea susține că multă lume îi ajută, le transferă bani pentru tratamentul lui Anatol. Banii pe care tatăl său îi câștigă, de asemenea, sunt pentru tratamentul băiatului.

„Am și o soră care ne ajută, care ne transmite bani când avem nevoie. E foarte greu. Trebuie în decembrie să mergem în Turcia. Pentru un tratament de șapte luni de zile, noi am cheltuit peste 100.000 de euro. Totul era din ajutorul oamenilor. Noi am cheltuit pe investigații, pe cateter. E foarte greu financiar”, zice femeia.

„Mi-e frică doar de singurătate, să-mi pierd apropiații. Asta e cea mai mare frică a mea. Vă mulțumesc foarte mult că sunteți alături de mine, fără voi eu nu aș putea lupta în continuare. Ei m-au ajutat foarte mult și m-au încurajat. Este foarte importat să ai pe cineva alături”, a conchis băiatul.