A crescut cu părinți alcoolici, violență și abuz: Cum o tânără și-a schimbat viața

În cadrul unui Monolog, Alina spune că primii ani de viață au fost dominați de lipsuri și traume. Crescută într-o familie în care ambii părinți consumau alcool, ea și fratele ei mai mic au fost adesea lăsați fără hrană și fără îngrijire, transmite Știri.md.

„Pentru noi nu se cumpăra nimic de mâncare. Mâncam din mila satului. Pentru noi, niște biscuiți unși cu unt erau un lux”, își amintește tânăra.

Locuința în care au crescut era într-o stare deplorabilă, iar condițiile de trai erau precare. Copiii dormeau împreună cu părinții, într-o singură cameră încălzită, iar igiena lipsea aproape complet.

Relația dintre părinți era marcată de violență constantă. Alina povestește că scenele de agresiune erau zilnice, iar ea încerca adesea să-și protejeze mama, riscând să fie la rândul ei lovită.

„Noi ne culcam cu bătaie și ne trezeam cu bătaie. Asta a fost viața noastră timp de șapte ani”, spune ea.

Tatăl, descris ca fiind agresiv și absent, își petrecea timpul consumând alcool, în timp ce mama oscila între perioade de îngrijire și episoade de consum. „Când era trează, era gospodină și făcea pâine. Dar când consuma, totul se destrăma”, își amintește Alina.

Copiii au fost martori și la situații traumatizante, inclusiv conflicte violente, infidelități și episoade nepotrivite pentru vârsta lor. În plus, lipsa protecției i-a expus la abuzuri din partea altor persoane.

„Din nefericire am asistat la un act sexual al părinților. Eram afară cu fratele, ne jucam și întâmplător am intrat în casă. Și am văzut că ei aveau relații intime. A fost rușinos și noi repede am ieșit din cameră. (…) Pentru dânșii nu eram un obstacol ca să aibă relații sexuale, să se iubească și apoi să se bată.”

Situația familiei era cunoscută în comunitate, dar intervențiile au întârziat. „Se știa că suntem o familie vulnerabilă, dar nu s-au luat măsuri. Eram marginalizați și la școală”, afirmă tânăra.

Infidelitatea mamei a avut repercusiuni și asupra copiilor ei. Fratele mai mic al Alinei a fost abuzat sexual de fiii unuia dintre amanții femeii, iar Alina a trecut printr-o tentativă de viol. „Măsuri nu au fost luate pentru că noi eram familia „cea mai de nimic”.”

În cele din urmă, autoritățile au intervenit în situația familiei, iar în 2011 copiii au fost luați și plasați într-un Centru de plasament. Deși condițiile erau mai bune, adaptarea a fost dificilă.

„Pare ciudat, dar eu voiam acasă. Stăteam și plângeam zile întregi, și așteptam să vină părinții să ne ia”, povestește Alina.

La scurt timp după instituționalizare, mama sa a decedat în circumstanțe neclare. Tânăra spune că a aflat vestea de la personalul Centrului și că a fost un șoc profund.

„Nu am înțeles ce înseamnă „a decedat”. Când mi-au spus că a murit, a fost un șoc”, spune Alina.

Potrivit relatărilor din sat, moartea ar fi fost violentă, iar tatăl a fost ulterior condamnat și a executat o pedeapsă cu închisoarea, deși circumstanțele exacte au rămas neclare.

„Auzisem că ea a fost împușcată, a fost tăiată de mai multe ori. Era foarte vânătă în ziua înmormântării, era groaznic, era acoperită cu tifon pe față. (...) Cum se spune că de la dragoste la ură este un singur pas, iată așa s-a întâmplat și în cazul dat. Omul cu care ea se iubea a participat la moartea ei. A ucis-o și a pus-o în pat acasă. Tatăl meu s-a culcat noaptea lângă ea neștiind că ea deja era decedată. A doua zi a vrut s-o trezească și a văzut sânge. Un vecin a chemat Poliția. Tata a fost acuzat de omor și a fost închis.”

După perioada petrecută în Centru, Alina și fratele ei au fost integrați într-o casă de tip familial. Acolo, pentru prima dată, au descoperit un mod de viață normal, cu reguli, igienă și sprijin emoțional.

„Nu știam lucruri elementare – cum să mă spăl pe dinți sau să mă pieptăn. Acolo am învățat totul de la zero”, spune ea.

Totuși, nici în acest mediu Alina nu a fost în totalmente în siguranță. Un băiat, inclus și el în acea casă de tip familial, a abuzat-o sexual.

„Eu aveam vreo 10 ani pe atunci. A fost o tentativă de abuz sexual din partea unuia dintre ei. Băiatul acela încerca să mă atingă în zonele intime și eu tot încercam să-l evit, dar el făcea în așa fel încât să fiu nevoită să fiu prin preajma lui. (...) Ulterior, acest băiat, într-o vară, și-a construit o colibă pe câmp. M-a dus în colibă, a închis ușa bine și s-a ajuns la abuz sexual. După asta el m-a lăsat acolo închisă. Un tânăr care venise să-și ia vaca m-a auzit căci eu strigam și m-a salvat.”

Deși acea perioadă din viața sa nu a fost lipsită de dificultăți, experiența din familiile adoptive a avut un rol esențial în formarea sa. În timp, Alina a reușit să-și continue studiile, să absolve liceul și ulterior universitatea.

În plan personal, și-a întemeiat o familie și are în prezent o fetiță. „Am un soț iubitor și suntem binecuvântați cu o fetiță. Suntem recunoscători pentru tot ce avem”, afirmă tânăra.

Alina spune că nu își dorește să fie percepută ca o victimă, ci ca o voce pentru cei care trec prin situații similare.

„Nu am venit ca să mă răzbun. Am iertat pentru liniștea mea. Dar vreau să fiu o voce pentru copiii care trăiesc astfel de experiențe”, subliniază ea.

Tânăra face apel la autorități să intervină mai rapid în cazurile familiilor vulnerabile și îi îndeamnă pe părinți să fie mai atenți la nevoile copiilor.

„Ascultați copiii, chiar și atunci când le este greu să vorbească. Uneori, în spatele tăcerii este o durere reală”, este mesajul ei.