34 de ani de la războiul de pe Nistru: Un conflict cu efecte nerezolvate

Disensiunile dintre Chișinău și Tiraspol persistau din 1990. După declararea independenței în august 1991, autoritățile centrale au încercat să-și reafirme controlul asupra întregului teritoriu al țării, inclusiv în stânga Nistrului. Primele lupte s-au dat în orașul Dubăsari, unde forțele de ordine moldovenești au încercat să preia controlul asupra unor obiective strategice ocupate de forțele separatiste. Conflictul s-a extins rapid spre Cocieri, Coșnița și Doroțcaia, și a escaladat semnificativ în lunile martie și aprilie, transmite Știri.md cu referire la IPN.

Ambele părți au folosit arme și tehnică militară. Autoritățile de la Chișinău au declarat stare de urgență și au mobilizat polițiști, militari și voluntari.

Deși Rusia a negat implicarea în conflict, împotriva forțelor moldovenești, alături de forțele transnistrene au fost implicați militari ruși – așa-numita Armată a 14-a, cu un efectiv de peste 6.000 de soldați. Despre aceasta a confirmat ulterior Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Războiul de pe Nistru a durat până în iulie 1992, când a fost semnat un acord de încetare a focului între Republica Moldova și Federația Rusă, fiind instituită o misiune de menținere a păcii. Președinții de atunci Mircea Snegur și Boris Elțin au semnat o convenție cu privire la reglementarea pașnică a conflictului.

Luptele armate din '92 s-au soldat cu victime atât în rândul militarilor, cât și al civililor. Estimările variază. De ambele părți, aproape o mie de oameni au murit, dintre care – 400 de civili. 4.500 de persoane au fost rănite. Iar sute de oameni au fost nevoiți să-și părăsească locuințele.

Războiul de pe Nistru este unul din cele mai tragice episoade din istoria Republicii Moldova, cu consecințe nerezolvate până în prezent. Regiunea transnistreană a rămas o zonă separatistă. Conflictul se menține înghețat, alimentând instabilitatea și incertitudinea pe problema integrității teritoriale a statului.