Potrivit versiunii promovate de regimul separatist de la Tiraspol, luptele ar fi fost declanșate de un presupus atac al forțelor constituționale moldovene asupra orașului. În realitate, confruntările au fost generate de provocări ale structurilor secesioniste, care au asediat Inspectoratul de Poliție din Tighina pe 19 iunie 1992. În aceeași zi, gardiști și cazaci transnistreni au atacat trupele moldovenești, dar forțele de ordine au reușit să reziste, fiind sprijinite noaptea de voluntari și polițiști veniți din Varnița, transmite Știri.md.

Pe 20 iunie, orașul era în mare parte sub controlul forțelor moldovene. Tentativa tancurilor rusești de a traversa podul de la Tiraspol spre Tighina a fost respinsă inițial de trupele moldovene. A urmat însă un atac de amploare cu armament greu, care a durat două zile – 20 și 21 iunie –, vizând atât orașul, cât și localitățile din apropiere.

Luptele de la Tighina au fost decisive prin intensitatea și amploarea lor. Voluntarii moldoveni au avut un rol esențial în apărarea pozițiilor, unii plătind cu viața pentru apărarea suveranității țării. Estimările indică cel puțin 200 de morți, militari și civili, și peste 300 de răniți de partea moldovenească.

În final, trupele ruse și separatiste au reușit să forțeze podul și să ocupe orașul.

La 33 de ani de la aceste evenimente, autoritățile separatiste de la Tiraspol continuă să promoveze versiuni distorsionate ale istoriei. Liderul regimului, Vadim Krasnoselski, a participat la un eveniment comemorativ organizat în Bender, fiind fotografiat aprinzând lumânări într-o biserică. Presa transnistreană a publicat imagini cu persoane aducând flori la memorialul local, alături de fostul lider separatist Igor Smirnov.

Publicațiile locale din regiune continuă să difuzeze narațiuni despre „eroismul” gardiștilor transnistreni și să vehiculeze mesaje propagandistice, acuzând Chișinăul de presupuse încălcări ale drepturilor lingvistice ale locuitorilor din stânga Nistrului.

Declarațiile Tiraspolului sunt susținute, și după 33 de ani, de oficiali de la Moscova, care transmit periodic mesaje de „compasiune și solidaritate” față de regiunea transnistreană, în pofida implicării directe a Federației Ruse în războiul din 1992.