Până la votarea Declarației de Independență, primul președinte al Parlamentului, regretatul Alexandru Moșanu, declara că „Republica Moldova a trecut prin încercări foarte grele, însă, ca urmare a cursului luat de evenimente din 21 august, a prăbușirii juntei ce a dat lovitura de stat, în republică a început să se desfășoare un proces de transformări radicale inițiate de Parlament, președintele republicii, Guvern și susținut în modul cel mai activ de masele largi ale populației, proces caracteristic de altfel pentru toate republicile URSS”, transmite Știri.md cu referire la IPN.

„Pentru prima dată ni se oferă prilejul de a formula și de a exprima năzuința de secole a poporului. Astăzi, Parlamentul Moldovei are misiunea și marea cinste de a consfinți pe cale juridică aspirațiile multor generații de moldoveni, celorlalte semințe conlocuitoare într-un act de semnificație istorică și civică fără precedent.

Fiind conștienți de răspunderea pe care o purtăm în fața poporului, de misiunea pe care o avem, misiune ce izvorăște din opțiunea națională și civică, azi, prin mandatul domniilor voastre, putem să punem începutul unei noi epoci în viața Moldovei, să conturăm un viitor liber și democratic, un viitor în care drepturile omului vor sta la temelia noii puteri de stat”, spunea atunci primul președinte al țării, regretatul Mircea Snegur.

Pe data de 27 august 1991, la doar câteva ore după votarea Declarației de Independență, Guvernul României recunoaște independența Republicii Moldova. Astfel, România este primul stat care a recunoscut independența și suveranitatea Republicii Moldova.

Doctorul habilitat și profesorul Aurelian Dănilă a fost numit primul ambasador al Republicii Moldova în România, acreditat în ianuarie 1992. La 2 martie 1992, Republica Moldova a aderat la Organizația Națiunilor Unite.

Ion Hadârcă, unul dintre semnatarii Declarației de Independență și președinte al Frontului Popular, declara acum câțiva ani că semnarea Declarației de Independență a fost precedată de Marea Adunare Națională care a avut loc la 27 august 1989, cu doi ani mai devreme față de momentul solemn al adoptării independenței din Parlament. Potrivit lui, manifestările din 27 august 1989 au fost apogeul mișcării naționale din actuala Republica Moldova.

„La 27 august 1991 s-a realizat practic ceea ce s-a dorit la Marea Adunare Națională din 1989”, spunea Ion Hadârcă.

Fostul deputat își amintea că, pe data de 27 august 1991, atmosfera din sala Parlamentului, dar și cea din Piața Marii Adunări Naționale era una specială, festivă, fiecare venea și își spunea opinia la microfon. Au fost și deputați care au fost împotriva semnării Declarației de Independență. În acea ședință s-a votat limba română ca limbă de stat și ca imn a fost adoptat „Deșteaptă-te, române!”.

Votarea Declarației de Independență, act fondator, este marcată în fiecare an ca Ziua Independenței. Declarația originală a ars în timpul protestelor din 2009 la Chișinău, dar a fost refăcută în 2010.