14 moldoveni din diasporă spun de ce merită Chișinăul să fie iubit

Capitala Moldovei a rămas pe alocuri cu același iz sovietic care îi taie din frumusețe și autenticitate. Oamenii zâmbitori, mâncarea aleasă și verdele de jur împreujur sunt punctele forte pe care Chișinăul încă le mai are în mânecă, însă, prețurile exagerate și salariile mizere le lasă un gust amar atât băștinașilor, cât și celor care se aventurează să ne viziteze.

La cei 582 de ani de la ziua în care a fost botezat „Chișinău”, ZUGO și-a propus să afle de la cei plecați peste hotarele țării ce îi face pe ei să se întoarcă adesea în capitală și de ce acest oraș merită să fie iubit.

„Chișinăul merită să fie iubit, pentru că în fiecare toamnă adăpostește mii de copii - studenți din toată țara, acolo ei cresc și se dezvoltă ca personalități, acolo pentru mulți dintre noi a fost tranziția de la copilărie la maturitate. Pentru mine această tranziție nu a fost atât de vizibilă, pentru că am fost nevoită să mă maturizez mult prea devreme, pentru alții, însă, a fost o adevărată provocare.

Din păcate, când îşi umplu bagajele cu cunoștințe, mulți dintre ei nu au de ales decât să plece din țară, în căutarea unui viitor mai sigur”, spune Luminița Golan din Bremerhaven, Germania.

„Iubesc Chișinăul pentru că e locul în care m-am născut, am copilărit, am trăit prima dragoste... E locul unde o găsesc mereu pe mama, casa părintească, familia mea. Mă leagă amintiri frumoase și, plus la toate, e o capitală frumoasă, verde, și chiar mai curată ca alte capitale europene”, menționează Cristina Bîrca din Londra, Marea Britanie.

„Acolo este casa mea, acolo am născut și crescut până nu demult doi copii, acolo am avut un serviciu, dar din păcate am fost nevoită să-l părăsesc. Oricum sunt cu gândul și sufletul acasă”, mărturisește Maia Ducă din Belgia.

„Chișinău este capitala oamenilor frumoși, onești, sinceri și muncitori! Iubesc Chișinăul pentru că este al nostru, al poporului moldav, oficiul tuturor celor plecați, dar care nu poate fi uitat! Cred că într-o zi voi contribui cu ceva la prosperarea orașului”, spune Valentina Mains D'or din Paris, Franța.

„Cum fiecare ființă îşi iubeşte aproapele, aşa îmi iubesc şi eu Chişinăul! Pentru mine el este oraşul cel mai frumos şi cel mai scump din lume, este patria şi dorul meu. Merită să fie iubit, deoarece este un oraş plin de lumină şi verdeață, un oraş ce mereu îți bucură ochii, un oraş care emană multă căldură, bunătate şi perfecțiune. Este oraşul în care mă întorc mereu cu drag, are un farmec deosebit, îndeosebi de sărbători. Chişinăul m-a marcat ca personalitate, m-a educat cum să mă comport în societate, mi-a insuflat nenumărate valori şi mi-a lăsat o mulțime de amintiri”, spune Mariana Cenușă din Germania.

„Chișinău este orașul meu natal, unde m-am născut, unde am copilărit și am trăit, unde am învățat multe lucruri, unde am absolvit două facultăți și unde am obținut două profesii. Aici erau făcute foarte multe lucruri pentru prima dată - primul cuvânt rostit, prima carte, prima dezamăgire, primul succes, primul lucru, prima durere, prima dragoste, prima pierdere și multe altele. Și cel mai important lucru pentru mine, aici mi-au rămas cei mai dragi sufletului aceasta - părinții și rudele. Chișinău este o amintrire, o căldură și un loc care mereu te așteaptă”, spune Inga Guțu-Berzoi.

„Chișinău – aproximativ 100 km de casă, anii frumoși de studenție, prieteni. Dendrarium, Parcul Central, aeroportul și sentimente mixte de fericire la revenire și plecare”, menționează Ala Kim dn Seoul, Coreea.

„Chișinău îl iubesc pentru că este locul unde au fost cei mai frumoși ani de facultate! Îl mai iubesc fiindcă nu este atât de aglomerat comparativ cu alte orașe ale altor țări, te poți bucura de liniște. Știu că nu este dezvoltat și cu o infrastructură ce lasă de dorit, dar, totuși, pe toți ne leagă amintiri frumoase și mai puțin bune de Chișinău”, spune Nina Furculiță din București, România.

„Chișinău îl iubesc pentru că e orașul schimbării, al iubirii aș spune. Aici am făcut cunoștință cu soțul meu și cred că așa foarte multe familii s-au format. Aici am obținut o profesie, am studiat de aceea cred că pentru mulți e o schimbare reușită în viață, în deosebi pentru cei veniți de la sate”, mărturisește Raisa Tabirta din Frankfurt pe Main, Germania.

„Chişinăul merită să fie iubit pentru locurile nostalgice precum Gălbenuşul din faţa Palatului Naţional sau Valea Morilor. Oamenii pe care i-am întâlnit sunt absolut geniali şi nu au omis o şansă să mă bucure cu „jinul” moldovenesc şi vorbele frumoase. Chişinãul e „Bucuria” mâncată pe băncile Aleii Clasice şi bunicile înghesuite din Piaţa Centrală. Chişinăul sunt nanii mei şi cel mai bun prieten din liceu, Radu, care mă duce în diverse localuri mişto. Chişinãul e Victor şi un alt Radu cu care am avut ca punct de reper, liceul „Gheorge Asachi”. Chişinăul merită iubit pentru evenimentele şi proiectele viitoare care pot aduce titlul de capitală europeană a culturii. Chişinăul merită iubit, fiindcă e mereu acolo şi mereu acasă”, spune Lena Chilari din Viena, Austria.

„Până mai ieri nu am întâlnit nicio persoană care să aibă o idee clară despre țărișoară noastră Moldova, nemaivorbind de capitala ei. Ieri însă, la auzul faptului că sunt din Moldova, o studentă din Italia a pronunțat un stâlcit „Chișinău”, spunându-mi mândră că ea a fost în capitală. Mirarea mea a fost când ea a început să îmi povestească cu atâta entuziasm și plăcere despre locurile pe care le-a văzut, mâncarea ce a gustat-o, oameni calzi ce au întâlnit-o, pentru ca la sfârșit să scoată din portmoneu un bilet de troleibuz păstrat perfect și să îmi zică că ea mai plănuiește o călătorie în Moldova pentru a putea descoperi și alte orașe care zice ea, speră că o vor impresiona la fel de mult!

Ar fi minunat dacă fiecare dintre noi ar putea aprecia și povesti cu atâta sclipici în ochi despre capitală. Cu bune, cu rele, ea e a noastră și chiar avem cu ce ne mândri, chiar avem ce iubi! Pentru parcurile verzi și atât de multe, pentru muzeele ce păstrează cu atâta iscusire istoria și tradiția neamului, pentru oamenii frumoși și dragi și amintirile prețioase ce ne leagă de el! Chiar și pentru piața centrală, pe care noi așa de mult o criticăm, dar de care ți se face așa de dor aici, când oricât de bio și eco nu ar fi produsele lor, pierd mult în favoarea alor noastre”, menționează Anastasia Leca din Nancy, Franța.

„Chișinău e un oraș cu perspectivă pentru moldovenii din țară, un oraș al deciziilor importante pentru viitorii și actualii studenți, un oraș al posibilităților. Fiind liceană și studentă și, făcând naveta în fiecare zi la Chișinău, aveam un vis - să trăiesc în Chișinău și să pun mușcate la ferestră, inspirată de piesa formației „Noroc”. Soarta a ales altceva pentru mine și nu stau la Chișinău, dar o parte din vis l-am realizat: oricum am mușcate la fereastră. Îmi aduc aminte de casă, de Chișinăul iubit”, mărturisește Veronica Moraru-Gökkaya din Ankara, Turcia.

„Chișinăul este orașul unde m-am născut, am crescut și am învățat. Am locuit în centrul orașului și nu aș schimba pe nimic în lume Chișinăul. Și mâine m-aș întoarce - e curat, verde. Ce parcuri frumoase are, Catedrala, Președinția, muzee. Eu în fiecare an când vin acasă mereu îmi duc fetița să viziteze frumusețea acestui oraș”, menționează Nadia Ticu.

„Iubesc Chișinăul pentru că aici m-am născut, copilărit educat și maturizat. Iubesc capitala Moldovei pentru că este un oraș cu o istorie bine păstrată, cu un stil de arhitectură bine gândit și pentru că este plin de oameni dragi și frumoși”, adaugă Ianuș Popa din Frankfurt pe Main, Germania.

„Chiar dacă eu am locuit doar câțiva ani în Chișinău, pot spune că are locuri foarte frumoase, e foarte verde, dacă vrei să scapi de aglomerație și rutină în aproape fiecare sector este câte o zonă de pădure. Am invitat o prietenă din altă țară la o plimbare prin oraș și a spus că parcurile sunt extrem de frumoase, nu prea mai găsești prin alte țări așa parcuri care să fie și publice. Deci, încă avem de ce să iubim Chișinăul. Trebuie să păstrăm ce avem pentru că chiar dacă economia și alte lucruri sunt instabile, încă avem cu ce să ne mândrim”, mărturisește Elena Eftimiță din Constanța, România.