25 noiembrie, 07:06
1
576

Țăranu: Nostalgia după himere sau de ce stagnează proiectul unionist

25 noiembrie, 07:06
1
576

Un sondaj realizat în luna aprilie curent, în plin război al Rusiei împotriva Ucrainei, arăta că 41% din cetățenii Republicii Moldova ar dori refacerea Uniunii Sovietice, în timp ce 33% cred că Vladimir Putin „eliberează și denazifică” Ucraina.

Țăranu: Nostalgia după himere sau de ce stagnează proiectul unionistFoto: Imagine simbol

Un număr și mai mare de cetățeni moldoveni, în proporție de 55%, în plină concordanță cu narativul propagandistic putinist, crede că rușii și ucrainenii sunt același popor, transmite Știri.md cu referire la IPN.

Conform aceluiași sondaj, președinții rus Vladimir Putin și bielorus Aleksandr Lukașenko rămân printre cei mai populari lideri străini în Republica Moldova, fiind creditați, primul, cu 37% din încrederea respondenților, și al doilea cu 36%. 

În același timp, 62% dintre respondenți au puțină încredere sau nu-l cred deloc pe președintele ucrainean, Vladimir Zelenski. Sondajul a fost realizat în perioada 4-18 aprilie pe un eșantion de 1109 de respondenți din 93 de localități. Marja de eroare este de +/- 3%.

Ce se întâmplă în mințile cetățenilor moldoveni?

În lunile care s-au scurs după sondajul menționat, cifrele au mai evoluat spre o atitudine mai critică a cetățenilor Republicii Moldova față de acțiunile Rusiei în Ucraina, dar nu în măsura unei schimbări radicale. Întrebarea despre ce se întâmplă în mințile cetățenilor moldoveni în condițiile când însăși Republica Moldova se găsește în prima linie a amenințărilor privind revărsarea războiului peste hotarele Ucrainei, rămâne mereu actuală. 

Războiul din Ucraina și amenințările provocate de el la adresa securității statelor, deocamdată, nu servesc pentru moldoveni pretext de a-și schimba atitudinea în raport cu NATO, chiar dacă această alianță politico-militară internațională este garantul cel mai puternic al securității militare pentru membrii săi. Moldovenii continuă cu o încăpățânare demnă de o mai bună aplicare, să se agațe de statutul formal de neutralitate a Republicii Moldova, care nimic nu apără și nimic nu garantează.

Nivelul de trai este menținut artificial și deliberat

Această stare de lucruri cu privire la scara valorică a percepțiilor geopolitice ale cetățenilor moldoveni, vorbește nu doar despre influența masivă a propagandei ruse în spațiul informațional moldovenesc. În realitate, situația este mult mai gravă și nu se limitează doar la măsuri de securizare a spațiului informațional de influențe nocive din exterior. 

Problema fundamentală rezidă în calitatea informației și eficiența canalelor de comunicare care sunt la dispoziția cetățenilor pe interior și le creează imunitate în raport cu himerele propagandistice din trecut și prezent. Anume la acest capitol statul independent moldovenesc capotează lamentabil, continuând să se păstreze în formula de clonă caraghioasă, dacă nu rușinoasă, a fostei republici sovietice nostalgice după imperiul sovietic prăbușit.

Există o interdependență strânsă între nivelul de trai al populației și nostalgiile după modul de viață sovietic, care se caracteriza printr-un egalitarism social larg, chiar dacă avea un nivel material de existență redus. Cu cât mai jos este nivelul de asigurare materială a anumitor pături sociale ale populației, cu atât mai puternică este seducția pentru trecutul sovietic și cu atât mai manipulabili sunt oamenii. Pentru omul sărac preocuparea pentru o bucată de pâine se preface într-o prioritate absolută și astfel el cu ușurință devine pradă diverselor manipulări. 

Războiul hibrid al Rusiei pentru restabilirea imperiului prevede și un război informațional foarte puternic, în arsenalul căruia apelul la practicile trecutului sovietic ocupă un loc de vază. De aici interesul obiectiv al Moscovei imperialiste de a menține sărăcia în statele pe care propaganda Kremlinului le revendică ca parte inalienabilă a așa-numitei Rusii istorice. Așa se explică interminabilele războaie comerciale, energetice și de altă natură economică pe care Rusia lui Putin le poartă împotriva multor fostelor republici sovietice și, în speță, împotriva Republicii Moldova.

NATO și UE în calitate de model de dezvoltare

Spre deosebire de populația Moldovei la est de Prut, majoritatea națiunii române la vest de Prut și-a ales ca model de dezvoltare a țării exemplul NATO și al Uniunii Europene, mărind de mai mult de cinci ori potențialul său economic pe parcurs de treizeci de ani. 

În schimb, Republica Moldova, nefiind capabilă în acești ani de independență să depășească ruptura de spațiul său firesc etnocultural și istoric românesc, păstrând orientarea excesivă politică, economică și culturală spre fosta metropolă, s-a condamnat pe această cale la stagnare și degradare, care se manifestă, în primul rând, prin subdezvoltare economică sub nivelul pragului începutului perioadei independenței. 

Astăzi populația Republicii Moldova nu numai că este cea mai săracă din toată Europa, dar și defel nu are certitudinea că nu va deveni următoarea victimă a agresiunii militare ruse după Ucraina.

Asumarea cursului de dezvoltare prin aderarea la Uniunea Europeană a devenit pentru Republica Moldova o alegere de civilizație istorică. Numai că această alegere strategică de una singură nu garantează ireversibilitatea cursului european de dezvoltare. 

Societatea moldovenească rămâne profund divizată pe interior după criteriul identitar și, deci, după alegerea modelului de civilizație. Moștenirea mentalului sovietic și materializată, în speță, prin conceptul moldovenismului antiromânesc, continuă să contamineze unitatea societății moldovenești și pavează drumul spre restabilirea calității de colonie a imperiului rus în refacere. 

Calea cea mai sigură de abandonare definitivă a imperiului de către Republica Moldova și de asumare plenară a modelului de civilizație european, este restabilirea unității naționale prin reeditarea politică a actului istoric de Unire din 1918 și revenirea Moldovei la est de Prut la statul său național reîntregit – România.

Doar în cadrul procedurilor perfect democratice

În condițiile contemporane reîntregirea națională românească nu poate fi efectuată în afara procedurilor perfect democratice. Iar acestea prevăd desfășurarea unui referendum constituțional, în cadrul căruia majoritatea cetățenilor Republicii Moldova vor vota opțiunea Unirii cu România, confirmată ulterior prin votul majoritar al Parlamentului de la Chișinău. Rezultatele procedurilor parlamentare respective de la București nu trezesc niciun dubiu în condițiile unei opțiuni covârșitoare pozitive a românilor la vest de Prut pentru Unire. Doar cu respectarea acestor prevederi legale democratice actul Unirii va fi acceptat și salutat de comunitatea internațională.

Cu toate acestea, la ora actuală o majoritate constituțională pentru Unire în societatea moldovenească încă nu s-a acumulat, conștiința națională românească asumată fiind apanajul aproximativ a 40% de români-moldoveni din Republica Moldova. Este adevărat că asistăm și la creșterea numărului adepților Unirii în rândul minorităților naționale. Dar reUnirea democratică cu România va deveni posibilă doar în condițiile identității românești dominante în societatea moldovenească, care rămâne încă să fie atinsă. 

Pentru urgentarea acestui proces este nevoie de politici guvernamentale de construcție identitară românească în Republica Moldova. Iar aceasta deja induce necesitatea imperativă de participare la guvernare a unei forțe politice cu identitate națională românească asumată. Românii, cetățenii Republicii Moldova și adepți ai idealului național al Unirii, au misiunea să trimită la viitoarele alegeri în Parlament deputați pentru o fracțiune asumat unionistă, care va participa la guvernare și va promova politici identitare românești în societatea moldovenească.

Aproape jumătate din cetățeni nu sunt reprezentați în Parlament

Faptul că 40% de români-moldoveni - adepți ai Unirii, nu sunt astăzi reprezentați în Parlament de un program politic unionist, știrbește din reprezentativitatea democratică a parlamentarismului moldovenesc. Dar trebuie să recunoaștem că această inconveniență politică se datorează, în primul rând, nu alegătorilor unioniști, ci aspiranților politici de a reprezenta opțiunea unionistă în parlamentul moldovenesc. 

Fără a formula critici detaliate la adresa pretinșilor lideri politici unioniști pentru eșecul electoral lamentabil, critici pe care le merită în deplină măsură, vom insista doar asupra imposibilității multiplu dovedite de practicile electorale moldovenești, de înfăptuire a idealului național al Unirii de un partid politic aparte. 

Unirea nu poate fi înfăptuită de un partid sau chiar de câteva partide politice în bloc, ea trebuie să devină opera politică a partidei unioniste per ansamblu, întruchipată la nivel politic electoral de o Listă Națională, concepută și formată nu de voința și simpatiile politice ale liderilor de partide, ci de activismul politic al maselor exprimat de un Congres național. Doar în acest caz proiectul unionist în Republica Moldova va depăși starea de stagnare, prefăcându-se într-o opțiune politică salvatoare pentru viitorul național și european a Moldovei la est de Prut.

NOTĂ: Articol semnat de Anatol Țăranu, doctor în istorie și comentator politic.

Un număr și mai mare de cetățeni moldoveni, în proporție de 55%, în plină concordanță cu narativul propagandistic putinist, crede că rușii și ucrainenii sunt același popor, transmite Știri.md cu referire la IPN.

Conform aceluiași sondaj, președinții rus Vladimir Putin și bielorus Aleksandr Lukașenko rămân printre cei mai populari lideri străini în Republica Moldova, fiind creditați, primul, cu 37% din încrederea respondenților, și al doilea cu 36%. 

În același timp, 62% dintre respondenți au puțină încredere sau nu-l cred deloc pe președintele ucrainean, Vladimir Zelenski. Sondajul a fost realizat în perioada 4-18 aprilie pe un eșantion de 1109 de respondenți din 93 de localități. Marja de eroare este de +/- 3%.

Ce se întâmplă în mințile cetățenilor moldoveni?

În lunile care s-au scurs după sondajul menționat, cifrele au mai evoluat spre o atitudine mai critică a cetățenilor Republicii Moldova față de acțiunile Rusiei în Ucraina, dar nu în măsura unei schimbări radicale. Întrebarea despre ce se întâmplă în mințile cetățenilor moldoveni în condițiile când însăși Republica Moldova se găsește în prima linie a amenințărilor privind revărsarea războiului peste hotarele Ucrainei, rămâne mereu actuală. 

Războiul din Ucraina și amenințările provocate de el la adresa securității statelor, deocamdată, nu servesc pentru moldoveni pretext de a-și schimba atitudinea în raport cu NATO, chiar dacă această alianță politico-militară internațională este garantul cel mai puternic al securității militare pentru membrii săi. Moldovenii continuă cu o încăpățânare demnă de o mai bună aplicare, să se agațe de statutul formal de neutralitate a Republicii Moldova, care nimic nu apără și nimic nu garantează.

Nivelul de trai este menținut artificial și deliberat

Această stare de lucruri cu privire la scara valorică a percepțiilor geopolitice ale cetățenilor moldoveni, vorbește nu doar despre influența masivă a propagandei ruse în spațiul informațional moldovenesc. În realitate, situația este mult mai gravă și nu se limitează doar la măsuri de securizare a spațiului informațional de influențe nocive din exterior. 

Problema fundamentală rezidă în calitatea informației și eficiența canalelor de comunicare care sunt la dispoziția cetățenilor pe interior și le creează imunitate în raport cu himerele propagandistice din trecut și prezent. Anume la acest capitol statul independent moldovenesc capotează lamentabil, continuând să se păstreze în formula de clonă caraghioasă, dacă nu rușinoasă, a fostei republici sovietice nostalgice după imperiul sovietic prăbușit.

Există o interdependență strânsă între nivelul de trai al populației și nostalgiile după modul de viață sovietic, care se caracteriza printr-un egalitarism social larg, chiar dacă avea un nivel material de existență redus. Cu cât mai jos este nivelul de asigurare materială a anumitor pături sociale ale populației, cu atât mai puternică este seducția pentru trecutul sovietic și cu atât mai manipulabili sunt oamenii. Pentru omul sărac preocuparea pentru o bucată de pâine se preface într-o prioritate absolută și astfel el cu ușurință devine pradă diverselor manipulări. 

Războiul hibrid al Rusiei pentru restabilirea imperiului prevede și un război informațional foarte puternic, în arsenalul căruia apelul la practicile trecutului sovietic ocupă un loc de vază. De aici interesul obiectiv al Moscovei imperialiste de a menține sărăcia în statele pe care propaganda Kremlinului le revendică ca parte inalienabilă a așa-numitei Rusii istorice. Așa se explică interminabilele războaie comerciale, energetice și de altă natură economică pe care Rusia lui Putin le poartă împotriva multor fostelor republici sovietice și, în speță, împotriva Republicii Moldova.

NATO și UE în calitate de model de dezvoltare

Spre deosebire de populația Moldovei la est de Prut, majoritatea națiunii române la vest de Prut și-a ales ca model de dezvoltare a țării exemplul NATO și al Uniunii Europene, mărind de mai mult de cinci ori potențialul său economic pe parcurs de treizeci de ani. 

În schimb, Republica Moldova, nefiind capabilă în acești ani de independență să depășească ruptura de spațiul său firesc etnocultural și istoric românesc, păstrând orientarea excesivă politică, economică și culturală spre fosta metropolă, s-a condamnat pe această cale la stagnare și degradare, care se manifestă, în primul rând, prin subdezvoltare economică sub nivelul pragului începutului perioadei independenței. 

Astăzi populația Republicii Moldova nu numai că este cea mai săracă din toată Europa, dar și defel nu are certitudinea că nu va deveni următoarea victimă a agresiunii militare ruse după Ucraina.

Asumarea cursului de dezvoltare prin aderarea la Uniunea Europeană a devenit pentru Republica Moldova o alegere de civilizație istorică. Numai că această alegere strategică de una singură nu garantează ireversibilitatea cursului european de dezvoltare. 

Societatea moldovenească rămâne profund divizată pe interior după criteriul identitar și, deci, după alegerea modelului de civilizație. Moștenirea mentalului sovietic și materializată, în speță, prin conceptul moldovenismului antiromânesc, continuă să contamineze unitatea societății moldovenești și pavează drumul spre restabilirea calității de colonie a imperiului rus în refacere. 

Calea cea mai sigură de abandonare definitivă a imperiului de către Republica Moldova și de asumare plenară a modelului de civilizație european, este restabilirea unității naționale prin reeditarea politică a actului istoric de Unire din 1918 și revenirea Moldovei la est de Prut la statul său național reîntregit – România.

Doar în cadrul procedurilor perfect democratice

În condițiile contemporane reîntregirea națională românească nu poate fi efectuată în afara procedurilor perfect democratice. Iar acestea prevăd desfășurarea unui referendum constituțional, în cadrul căruia majoritatea cetățenilor Republicii Moldova vor vota opțiunea Unirii cu România, confirmată ulterior prin votul majoritar al Parlamentului de la Chișinău. Rezultatele procedurilor parlamentare respective de la București nu trezesc niciun dubiu în condițiile unei opțiuni covârșitoare pozitive a românilor la vest de Prut pentru Unire. Doar cu respectarea acestor prevederi legale democratice actul Unirii va fi acceptat și salutat de comunitatea internațională.

Cu toate acestea, la ora actuală o majoritate constituțională pentru Unire în societatea moldovenească încă nu s-a acumulat, conștiința națională românească asumată fiind apanajul aproximativ a 40% de români-moldoveni din Republica Moldova. Este adevărat că asistăm și la creșterea numărului adepților Unirii în rândul minorităților naționale. Dar reUnirea democratică cu România va deveni posibilă doar în condițiile identității românești dominante în societatea moldovenească, care rămâne încă să fie atinsă. 

Pentru urgentarea acestui proces este nevoie de politici guvernamentale de construcție identitară românească în Republica Moldova. Iar aceasta deja induce necesitatea imperativă de participare la guvernare a unei forțe politice cu identitate națională românească asumată. Românii, cetățenii Republicii Moldova și adepți ai idealului național al Unirii, au misiunea să trimită la viitoarele alegeri în Parlament deputați pentru o fracțiune asumat unionistă, care va participa la guvernare și va promova politici identitare românești în societatea moldovenească.

Aproape jumătate din cetățeni nu sunt reprezentați în Parlament

Faptul că 40% de români-moldoveni - adepți ai Unirii, nu sunt astăzi reprezentați în Parlament de un program politic unionist, știrbește din reprezentativitatea democratică a parlamentarismului moldovenesc. Dar trebuie să recunoaștem că această inconveniență politică se datorează, în primul rând, nu alegătorilor unioniști, ci aspiranților politici de a reprezenta opțiunea unionistă în parlamentul moldovenesc. 

Fără a formula critici detaliate la adresa pretinșilor lideri politici unioniști pentru eșecul electoral lamentabil, critici pe care le merită în deplină măsură, vom insista doar asupra imposibilității multiplu dovedite de practicile electorale moldovenești, de înfăptuire a idealului național al Unirii de un partid politic aparte. 

Unirea nu poate fi înfăptuită de un partid sau chiar de câteva partide politice în bloc, ea trebuie să devină opera politică a partidei unioniste per ansamblu, întruchipată la nivel politic electoral de o Listă Națională, concepută și formată nu de voința și simpatiile politice ale liderilor de partide, ci de activismul politic al maselor exprimat de un Congres național. Doar în acest caz proiectul unionist în Republica Moldova va depăși starea de stagnare, prefăcându-se într-o opțiune politică salvatoare pentru viitorul național și european a Moldovei la est de Prut.

NOTĂ: Articol semnat de Anatol Țăranu, doctor în istorie și comentator politic.

Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter

Loading...

Loading...