14 ianuarie, 07:17
1
1 489

Țăranu, despre criza din Kazahstan: Moldova, să-și regândească strategia

14 ianuarie, 07:17
1
1 489

”Maniera în care este dezamorsată criza internă din Kazahstan, cu aplicarea forței militare din exterior, este un avertisment dur la adresa suveranității altor state din arealul postsovietic...”

Țăranu, despre criza din Kazahstan: Moldova, să-și regândească strategiaFoto: reuters.com

Despre aceasta scrie comentatorul politic Anatol Țăranu, transmite Știri.md cu referire la IPN.

În primele zile ale anului nou, Kazahstanul, fostă republică sovietică și cel mai mare producător de petrol din Asia Centrală, tot așa cum și unul din cei mai mari producători mondiali de uraniu, s-a confruntat cu revolte care au pornit de la manifestații de protest în urma scumpirii gazelor lichefiate si care au căpătat revendicări politice cu pretenții de revoluție. Însă foarte rapid protestul stradal a degenerat în manifestări anarhice, clădiri oficiale incendiate si ciocniri violente intre forțele de securitate si participanții la aceste manifestări. În timpul ciocnirilor stradale între protestatari și forțele de ordine zeci de persoane au murit, iar clădiri publice au fost jefuite și incendiate, în special la Almatî, cel mai mare oraș și centru economic din Kazahstan, în cele mai grave violențe pe care le-a cunoscut fosta republică sovietică în cei 30 de ani de independentă.

„Micul NATO” descinde în Kazahstan

În încercarea de a potoli furia străzii, președintele kazah, Kasîm Tokaev, a apelat la ajutorul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), care mai este numită pretențios, „micul NATO”, fiind dominată de Federația Rusă. Cum era de așteptat, OTSC imediat a răspuns afirmativ la apelul liderului kazah și alături de un contingent militar mai mult simbolic armean, belorus și tadjic (Kârgâstanul s-a eschivat de a trimite trupe în cadrul acestei operațiuni), Rusia a trimis în Kazahstan peste 70 de avioane militare cu trupe si echipamente, după ce anterior avioanele rusești au transferat în Kazahstan contingentul Forțelor Armate ale Republicii Belarus și militarii din Armenia.

Este interesant, că în sincronizare cu deplasarea trupelor militare ruse în Kazahstan în spațiul public din Rusia a reapărut vehicularea ideii „unirii” cu pământurile străvechi. Astfel, unii deputați ruși au început propaganda pe rețelele de socializare numind Asia Centrală „pământ rusesc” și propunând ideea unui referendum pentru cetățenii kazahi pentru a stabili, dacă doresc să devină parte a Federației Ruse. Alarmat de un asemenea scenariu destabilizator, secretarul de stat american avertiza conducerea kazahă, la o conferința de presa la Washington, în următorii termeni: „O lecție din istoria recenta este ca odată ce rușii sunt pe teritoriul vostru, uneori este foarte greu sa-i faci sa plece”. Ca răspuns, MAE-ul rusesc s-a dezlănțuit într-o declarație la adresa americanilor, acuzându-i la rândul lor pe americani de intervenții militare în diverse țări ale lumii.

În aparență și în realitate

Printre fostele republici sovietice Kazahstanul apărea, până la ultimele evenimente, ca o oază de dezvoltare dinamică și stabilă în zonă. Kazahstanul, cu o populație de 19 milioane de locuitori, este de departe cea mai bogată țară din Asia Centrală, cu un PIB pe cap de locuitor de 27.000 USD și peste 35 miliarde USD în rezerve, la acest capitol fiind depășită în CSI doar de Rusia. Cu toate acestea, populația este săracă, cu un salariu mediu de 570 de dolari pe lună, dar majoritatea câștigă considerabil mai puțin decât atât. Componența etnică a țării reprezintă un mozaic din diferite grupuri etnice, inclusiv o componentă rusă foarte numeroasă. În regiunea de nord Kostanay, etnicii ruși constituie jumătate din populație. În alte regiuni, în special în Est, există mai puțini etnici kazahi decât etnici ruși. Teritoriile nordice au, de asemenea, legături istorice cu Rusia, deoarece orașe precum Ust Kamenogorsk, Pavlodar, Uralsk și altele au fost fondate de ruși ca avanposturi militare și făceau parte din Rusia țaristă.

Componență etnică modificată forțat

Compoziția etnică a Kazahstanului a suferit schimbări majore și datorită valurilor de deportări staliniste când această republică a devenit stația de destinație pentru deportările forțate ale polonezilor din Ucraina și Belorusia de Apus (1936), coreenilor din Orientul Îndepărtat (1937), germanilor din Povolgie (1941), grecilor din Krasnodar (1941), kabardinilor și balcarilor (1943), cecenilor și ingușilor (1944) din Caucazul de Nord, tătarilor din Crimeea (1944). Campania de desțelenire din anii 1950 a adus în Kazahstan peste un milion de oameni de pe tot întinsul Uniunii Sovietice.

Acest mozaic etnic complicat s-a suprapus pe tribalismul societății kazahe tradiționale. Încă din Evul Mediu, majoritatea băștinașilor din Kazahstanul modern aparțin uneia din cele trei mari triburi, numite juze, ceea ce în traducere înseamnă „hoardă”. Până în ziua de azi este un lucru obișnuit pentru kazahi să se întrebe reciproc din ce juz fac parte atunci când se întâlnesc. Printre altele, Nursultan Nazarbaev, provine din Juz-ul Mare, pe când actualul președinte, Kasîm Tokaev, vine din Juz-ul Mic.

Privatizare sălbatică, pe clanuri

Cum a arătat timpul, divizarea după clanuri etnice a jucat un rol important în perioada campaniei de privatizare din Kazahstanul postsovietic, când s-a constituit pătura oligarhică a societății, devenită peste noapte proprietara marilor bogății naturale, industriale și financiare ale statului. Iar în fostul spațiu sovietic capitalul oligarhic nu avea cum să se constituie fără o legătură indisolubilă cu politicul, ultimul a fost garantul că marea privatizare s-a înfăptuit în favoarea grupurilor restrânse de interese. În așa fel, în Kazahstan s-au format câteva grupuri oligarhice, cu caracteristici tribaliste pronunțate, clanul Nazarbaev ocupând între ele poziții dominante. Este suficient de menționat că clanului Nazarbaev din Juz-ul Mare aparținea majoritatea figurilor centrale din organele de forță și din economia statului, cum, de exemplu, generalul Samat Abiș Satâbaldî din serviciul de securitate a statului sau miliardarul în dolari, Kairat Satâbaldî.

În decembrie 1986, la începuturile politicii de Perestroika, în capitala Kazahstanului a avut loc o revoltă împotriva Moscovei, care neinspirat l-a desemnat pe post de conducător al republicii pe un etnic rus, înlocuitorul kazahului Kunaev. Revolta a fost înăbușită în sânge de sovietici, lăsând o cicatrice profundă în memoria băștinașilor. În 2011, la întreprinderile petroliere și la minele de uraniu din peninsula Mangîșlac s-a produs o altă revoltă de proporții a muncitorilor nemulțumiți de condițiile și de retribuția nesatisfăcătoare a muncii, care și ea a fost reprimată cu cruzime de autorități.

Observatorii au avut ce observa

Cu toate acestea, Kazahstanul, condus cu o mână de fier de către Nursultan Nazarbaev, devenit președinte în 1989, în permanență a dat impresia unui stat stabil, unul din pilonii CSI și un emițător constant de retorică pro-rusă în relația interstatală. Însă observatorilor atenți ai evoluțiilor din această țară asiatică nu le scăpa din vedere politica identitară, promovată de regimul Nazarbaev, care era centrată pe evidențierea componentei turanice a societății kazahe, reliefată pe fundalul istoriei asupririi coloniale a populației băștinașe de către Rusia țaristă și sovietică. Nazarbaev a trezit și o supărare neafișată a Moscovei prin politica de atragere a investițiilor străine, în primul rând, pentru a dezvolta rezervele de petrol, care, la aproximativ 30 de miliarde de barili, sunt printre cele mai mari dintre toate fostele republici sovietice, având o deschidere largă inclusiv pentru SUA și Turcia, dar mai ales pentru China, marele rival al Rusiei. Introducerea în Kazahstan a alfabetului latin, strâmtorarea spațiului de funcționare a limbii ruse în folosul limbii kazahe și mai mult au tensionat atmosfera relațiilor cu Moscova, chiar dacă la suprafață era păstrată idila unei plenitudini perfecte.

În 2019 Nursultan Nazarbaev a întreprins o operațiune de transfer pașnic al puterii către Kasîm-Jomart Tokaev, pe atunci spicher al parlamentului kazah, ales drept succesor mai mult formal al liderul istoric Nurzultan Nazarbaev, în vârstă atunci de 81 de ani, după unele date suferind de cancer, dar care în cadrul acestui transfer de putere și-a păstrat influenta politică reală în stat. Însă această rocadă politică la vârful piramidei puterii în Kazahstan a provocat ispita unei reformatări a zonelor de influență între clanurile oligarhice, cu conexiuni directe la demnitățile politice. Reieșind din potențialul economic al Kazahstanului, miza reală al acestei reformatări se cifrează la zeci de miliarde de dolari. În aceste condiții, războiul între clanurile oligarhice din Kazahstan pentru reîmpărțirea zonelor de influență, devenea iminent. A fost nevoie doar de un pretext pentru declanșarea ostilităților la scară largă.

Proteste populare deturnate în interesul...

În primele zile ale anului nou, pe fondul furiei populare după o creștere a prețurilor gazului lichefiat, în Kazahstan izbucnește o mișcare protestatară, care repede degenerează în violențe stradale. La prima etapă a protestelor se înregistrează o pasivitate stranie, pasibilă de complicitate cu elementele cele mai violente ale protestului, a forțelor de ordine și a organelor de securitate. În aceste condiții, președintele Tokaev dispune folosirea armelor de foc împotriva protestatarilor, acuzând amestecul teroriștilor din afară. Într-o apariție televizată el a precizat că la atacurile asupra instituțiilor guvernamentale din Almatî au participat 20 de mii de „bandiți”, care au fost pregătiți într-o singură bază și care au primit sprijin extern, fără a nominaliza vreun stat care ar fi fost implicat în această pregătire. Însă deja peste câteva zile, după stabilizarea situației, președintele Tokaev a șters aceste afirmații din postarea sa de pe rețelele de socializare.

În timpul protestelor s-a făcut puternic auzită în stradă inculparea lui Nazarbaev. Pe rețelele sociale au apărut înregistrări ale momentului în care manifestanții dărâmau statuia fostului președinte Nursultan Nazarbayev, cel care a continuat să dețină puterea din umbră, în calitate de șef a Consiliului de Securitate. În urma „dorinței” protestatarelor, de a fi înlăturat Nazarbaev, Tokaev s-a grăbit să-l demită pe Samat Abish, nepotul lui Nazarbaev, din funcția de prim-adjunct al șefului Serviciului de Securitate Națională, un succesor al K.G.B. Iar ulterior și pe Nazarbaev din funcția de șef al Consiliului de Securitate. Autoritățile din Kazahstan l-au reținut pe Karim Massimov, fostul șef al Comitetului pentru Securitate Națională al țării, un apropiat al fostului președinte, Nursultan Nazarbaev. El a fost prim-ministru de două ori și s-a aflat și în fruntea administrației prezidențiale la momentul în care Nazarbaev se afla în fruntea statului, iar ulterior a condus Comitetul pentru Securitate Națională. La scurt timp de la începutul protestelor, Tokaev a demis și guvernul, în așa fel pecetluind sfârșitul influenții politice determinante a lui Nazarbaev și a clanului său. Presa a informat despre plecarea lui Nazarbaev, însoțit de fiicele sale, din Kazahstan.

La sfârșitul săptămânii trecute, președintele Kazahstanului, Kasîm Tokaev, a anunțat că „ordinea constituțională a fost restabilită” și a mulțumit forțele militare ale Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) pentru aportul la stabilizarea situației. Faza acută a crizei din Kazahstan s-a epuizat prin victoria politică a președintelui Kasîm Tokaev, obținută prin intervenția militară a Rusiei, susținută mai mult simbolic de aliații din OTSC. Rusia a scăpat astfel de influența lui Nazarbaev, care a avut o poziție mai degrabă de partea Occidentului, de exemplu, în privința ocupării Crimeii în 2014.

Când și cum pleacă oaspeții, dacă pleacă...

Deci, criza din Kazahstan a fost calificată de către președintele acestei țări drept o tentativă de lovitură de stat, iar reprimarea ei s-a soldat cu zeci de morți, sute de râniți și arestarea a aproximativ 10.000 de persoane. Recent președintele Tokaev a anunțat necesitatea retragerii contingentului OTSC în termen nu mai mult de zece zile. Însă ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, s-a grăbit să concretizeze că retragerea va avea loc după ce situația va fi "total stabilizată" și "prin decizia" autorităților kazahe. Începe să se realizeze profeția secretarului de stat al SUA, Antony Blinken, care săptămâna trecută avertiza că odată ce rușii sunt în casă, este foarte greu câteodată să îi faci să plece?

Consecințele de la suprafață

La moment este complicat de a înțelege perfect toate nuanțele crizei încă în desfășurare din Kazahstan, cu atât mai mult de a prevedea toate consecințele ei. Însă deja la această etapă a crizei sunt posibile anumite concluzii. Mișcarea protestatară din Kazahstan a izbucnit pe fundalul nemulțumirii oamenilor de mărirea exorbitantă a prețurilor la gazul lichefiat. Dar energia protestatară repede a fost deturnată în interesele grupărilor oligarhice cu scopul reformatării zonelor de influență între clanurile oligarhice, ținta principală constituind deturnarea de pe pozițiile cheie în stat a clanului Nazarbaev. În mare acest obiectiv a fost atins.

Deocamdată rămân anumite zone albe de cunoaștere a rolului factorului extern în izbucnirea și desfășurarea crizei din Kazahstan. La moment este evident rolul Rusiei care și-a consolidat influența geopolitică în această țară din Asia Centrală, cu perspectiva diminuării influenței Turciei, SUA și chiar a Chinei. Participarea OTSC în evenimentele din Kazahstan a demonstrat adevărata menire a acestui organism politico-militar internațional, dominat de Moscova, și care își atribuie rolul de jandarm al spațiului postsovietic și promotor al intereselor geopolitice ale Federației Ruse. Odată în plus se confirmă și abordarea de către Moscova a hotarelor spațiului postsovietic, care se formalizează prin apartenența fostelor republici sovietice în organizații interstatale dominate de Federația Rusă, cum ar fi CSI, Uniunea Eurasiatică, OTSC.

Avertisment dur pentru Moldova

Maniera în care este dezamorsată criza internă din Kazahstan, cu aplicarea forței militare din exterior, este un avertisment dur la adresa suveranității altor state din arealul postsovietic. Acest avertisment devine și mai vibrant în consonanță cu declarația din vara anului trecut a liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, care sublinia: „Până la urmă, ce înseamnă prăbușirea Uniunii Sovietice? Înseamnă prăbușirea Rusiei istorice sub numele de Uniunea Sovietică”. În lumina acestei declarații, criza din Kazahstan, privită la pachet cu criza geopolitică din jurul Ucrainei, începe să ia conturul unei adevărate perspective de refacere a „Rusiei istorice” și devine una de actualitate deosebită. În această perspectivă de redimensionare a fostei Uniuni Sovietice, Republica Moldova este pusă în fața unei necesități vitale de a regândi strategic participarea sa la procesele integraționiste din spațiul postsovietic. Amânarea soluționării acestei probleme începe să afecteze grav siguranță națională a statului moldovenesc.

Despre aceasta scrie comentatorul politic Anatol Țăranu, transmite Știri.md cu referire la IPN.

În primele zile ale anului nou, Kazahstanul, fostă republică sovietică și cel mai mare producător de petrol din Asia Centrală, tot așa cum și unul din cei mai mari producători mondiali de uraniu, s-a confruntat cu revolte care au pornit de la manifestații de protest în urma scumpirii gazelor lichefiate si care au căpătat revendicări politice cu pretenții de revoluție. Însă foarte rapid protestul stradal a degenerat în manifestări anarhice, clădiri oficiale incendiate si ciocniri violente intre forțele de securitate si participanții la aceste manifestări. În timpul ciocnirilor stradale între protestatari și forțele de ordine zeci de persoane au murit, iar clădiri publice au fost jefuite și incendiate, în special la Almatî, cel mai mare oraș și centru economic din Kazahstan, în cele mai grave violențe pe care le-a cunoscut fosta republică sovietică în cei 30 de ani de independentă.

„Micul NATO” descinde în Kazahstan

În încercarea de a potoli furia străzii, președintele kazah, Kasîm Tokaev, a apelat la ajutorul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), care mai este numită pretențios, „micul NATO”, fiind dominată de Federația Rusă. Cum era de așteptat, OTSC imediat a răspuns afirmativ la apelul liderului kazah și alături de un contingent militar mai mult simbolic armean, belorus și tadjic (Kârgâstanul s-a eschivat de a trimite trupe în cadrul acestei operațiuni), Rusia a trimis în Kazahstan peste 70 de avioane militare cu trupe si echipamente, după ce anterior avioanele rusești au transferat în Kazahstan contingentul Forțelor Armate ale Republicii Belarus și militarii din Armenia.

Este interesant, că în sincronizare cu deplasarea trupelor militare ruse în Kazahstan în spațiul public din Rusia a reapărut vehicularea ideii „unirii” cu pământurile străvechi. Astfel, unii deputați ruși au început propaganda pe rețelele de socializare numind Asia Centrală „pământ rusesc” și propunând ideea unui referendum pentru cetățenii kazahi pentru a stabili, dacă doresc să devină parte a Federației Ruse. Alarmat de un asemenea scenariu destabilizator, secretarul de stat american avertiza conducerea kazahă, la o conferința de presa la Washington, în următorii termeni: „O lecție din istoria recenta este ca odată ce rușii sunt pe teritoriul vostru, uneori este foarte greu sa-i faci sa plece”. Ca răspuns, MAE-ul rusesc s-a dezlănțuit într-o declarație la adresa americanilor, acuzându-i la rândul lor pe americani de intervenții militare în diverse țări ale lumii.

În aparență și în realitate

Printre fostele republici sovietice Kazahstanul apărea, până la ultimele evenimente, ca o oază de dezvoltare dinamică și stabilă în zonă. Kazahstanul, cu o populație de 19 milioane de locuitori, este de departe cea mai bogată țară din Asia Centrală, cu un PIB pe cap de locuitor de 27.000 USD și peste 35 miliarde USD în rezerve, la acest capitol fiind depășită în CSI doar de Rusia. Cu toate acestea, populația este săracă, cu un salariu mediu de 570 de dolari pe lună, dar majoritatea câștigă considerabil mai puțin decât atât. Componența etnică a țării reprezintă un mozaic din diferite grupuri etnice, inclusiv o componentă rusă foarte numeroasă. În regiunea de nord Kostanay, etnicii ruși constituie jumătate din populație. În alte regiuni, în special în Est, există mai puțini etnici kazahi decât etnici ruși. Teritoriile nordice au, de asemenea, legături istorice cu Rusia, deoarece orașe precum Ust Kamenogorsk, Pavlodar, Uralsk și altele au fost fondate de ruși ca avanposturi militare și făceau parte din Rusia țaristă.

Componență etnică modificată forțat

Compoziția etnică a Kazahstanului a suferit schimbări majore și datorită valurilor de deportări staliniste când această republică a devenit stația de destinație pentru deportările forțate ale polonezilor din Ucraina și Belorusia de Apus (1936), coreenilor din Orientul Îndepărtat (1937), germanilor din Povolgie (1941), grecilor din Krasnodar (1941), kabardinilor și balcarilor (1943), cecenilor și ingușilor (1944) din Caucazul de Nord, tătarilor din Crimeea (1944). Campania de desțelenire din anii 1950 a adus în Kazahstan peste un milion de oameni de pe tot întinsul Uniunii Sovietice.

Acest mozaic etnic complicat s-a suprapus pe tribalismul societății kazahe tradiționale. Încă din Evul Mediu, majoritatea băștinașilor din Kazahstanul modern aparțin uneia din cele trei mari triburi, numite juze, ceea ce în traducere înseamnă „hoardă”. Până în ziua de azi este un lucru obișnuit pentru kazahi să se întrebe reciproc din ce juz fac parte atunci când se întâlnesc. Printre altele, Nursultan Nazarbaev, provine din Juz-ul Mare, pe când actualul președinte, Kasîm Tokaev, vine din Juz-ul Mic.

Privatizare sălbatică, pe clanuri

Cum a arătat timpul, divizarea după clanuri etnice a jucat un rol important în perioada campaniei de privatizare din Kazahstanul postsovietic, când s-a constituit pătura oligarhică a societății, devenită peste noapte proprietara marilor bogății naturale, industriale și financiare ale statului. Iar în fostul spațiu sovietic capitalul oligarhic nu avea cum să se constituie fără o legătură indisolubilă cu politicul, ultimul a fost garantul că marea privatizare s-a înfăptuit în favoarea grupurilor restrânse de interese. În așa fel, în Kazahstan s-au format câteva grupuri oligarhice, cu caracteristici tribaliste pronunțate, clanul Nazarbaev ocupând între ele poziții dominante. Este suficient de menționat că clanului Nazarbaev din Juz-ul Mare aparținea majoritatea figurilor centrale din organele de forță și din economia statului, cum, de exemplu, generalul Samat Abiș Satâbaldî din serviciul de securitate a statului sau miliardarul în dolari, Kairat Satâbaldî.

În decembrie 1986, la începuturile politicii de Perestroika, în capitala Kazahstanului a avut loc o revoltă împotriva Moscovei, care neinspirat l-a desemnat pe post de conducător al republicii pe un etnic rus, înlocuitorul kazahului Kunaev. Revolta a fost înăbușită în sânge de sovietici, lăsând o cicatrice profundă în memoria băștinașilor. În 2011, la întreprinderile petroliere și la minele de uraniu din peninsula Mangîșlac s-a produs o altă revoltă de proporții a muncitorilor nemulțumiți de condițiile și de retribuția nesatisfăcătoare a muncii, care și ea a fost reprimată cu cruzime de autorități.

Observatorii au avut ce observa

Cu toate acestea, Kazahstanul, condus cu o mână de fier de către Nursultan Nazarbaev, devenit președinte în 1989, în permanență a dat impresia unui stat stabil, unul din pilonii CSI și un emițător constant de retorică pro-rusă în relația interstatală. Însă observatorilor atenți ai evoluțiilor din această țară asiatică nu le scăpa din vedere politica identitară, promovată de regimul Nazarbaev, care era centrată pe evidențierea componentei turanice a societății kazahe, reliefată pe fundalul istoriei asupririi coloniale a populației băștinașe de către Rusia țaristă și sovietică. Nazarbaev a trezit și o supărare neafișată a Moscovei prin politica de atragere a investițiilor străine, în primul rând, pentru a dezvolta rezervele de petrol, care, la aproximativ 30 de miliarde de barili, sunt printre cele mai mari dintre toate fostele republici sovietice, având o deschidere largă inclusiv pentru SUA și Turcia, dar mai ales pentru China, marele rival al Rusiei. Introducerea în Kazahstan a alfabetului latin, strâmtorarea spațiului de funcționare a limbii ruse în folosul limbii kazahe și mai mult au tensionat atmosfera relațiilor cu Moscova, chiar dacă la suprafață era păstrată idila unei plenitudini perfecte.

În 2019 Nursultan Nazarbaev a întreprins o operațiune de transfer pașnic al puterii către Kasîm-Jomart Tokaev, pe atunci spicher al parlamentului kazah, ales drept succesor mai mult formal al liderul istoric Nurzultan Nazarbaev, în vârstă atunci de 81 de ani, după unele date suferind de cancer, dar care în cadrul acestui transfer de putere și-a păstrat influenta politică reală în stat. Însă această rocadă politică la vârful piramidei puterii în Kazahstan a provocat ispita unei reformatări a zonelor de influență între clanurile oligarhice, cu conexiuni directe la demnitățile politice. Reieșind din potențialul economic al Kazahstanului, miza reală al acestei reformatări se cifrează la zeci de miliarde de dolari. În aceste condiții, războiul între clanurile oligarhice din Kazahstan pentru reîmpărțirea zonelor de influență, devenea iminent. A fost nevoie doar de un pretext pentru declanșarea ostilităților la scară largă.

Proteste populare deturnate în interesul...

În primele zile ale anului nou, pe fondul furiei populare după o creștere a prețurilor gazului lichefiat, în Kazahstan izbucnește o mișcare protestatară, care repede degenerează în violențe stradale. La prima etapă a protestelor se înregistrează o pasivitate stranie, pasibilă de complicitate cu elementele cele mai violente ale protestului, a forțelor de ordine și a organelor de securitate. În aceste condiții, președintele Tokaev dispune folosirea armelor de foc împotriva protestatarilor, acuzând amestecul teroriștilor din afară. Într-o apariție televizată el a precizat că la atacurile asupra instituțiilor guvernamentale din Almatî au participat 20 de mii de „bandiți”, care au fost pregătiți într-o singură bază și care au primit sprijin extern, fără a nominaliza vreun stat care ar fi fost implicat în această pregătire. Însă deja peste câteva zile, după stabilizarea situației, președintele Tokaev a șters aceste afirmații din postarea sa de pe rețelele de socializare.

În timpul protestelor s-a făcut puternic auzită în stradă inculparea lui Nazarbaev. Pe rețelele sociale au apărut înregistrări ale momentului în care manifestanții dărâmau statuia fostului președinte Nursultan Nazarbayev, cel care a continuat să dețină puterea din umbră, în calitate de șef a Consiliului de Securitate. În urma „dorinței” protestatarelor, de a fi înlăturat Nazarbaev, Tokaev s-a grăbit să-l demită pe Samat Abish, nepotul lui Nazarbaev, din funcția de prim-adjunct al șefului Serviciului de Securitate Națională, un succesor al K.G.B. Iar ulterior și pe Nazarbaev din funcția de șef al Consiliului de Securitate. Autoritățile din Kazahstan l-au reținut pe Karim Massimov, fostul șef al Comitetului pentru Securitate Națională al țării, un apropiat al fostului președinte, Nursultan Nazarbaev. El a fost prim-ministru de două ori și s-a aflat și în fruntea administrației prezidențiale la momentul în care Nazarbaev se afla în fruntea statului, iar ulterior a condus Comitetul pentru Securitate Națională. La scurt timp de la începutul protestelor, Tokaev a demis și guvernul, în așa fel pecetluind sfârșitul influenții politice determinante a lui Nazarbaev și a clanului său. Presa a informat despre plecarea lui Nazarbaev, însoțit de fiicele sale, din Kazahstan.

La sfârșitul săptămânii trecute, președintele Kazahstanului, Kasîm Tokaev, a anunțat că „ordinea constituțională a fost restabilită” și a mulțumit forțele militare ale Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) pentru aportul la stabilizarea situației. Faza acută a crizei din Kazahstan s-a epuizat prin victoria politică a președintelui Kasîm Tokaev, obținută prin intervenția militară a Rusiei, susținută mai mult simbolic de aliații din OTSC. Rusia a scăpat astfel de influența lui Nazarbaev, care a avut o poziție mai degrabă de partea Occidentului, de exemplu, în privința ocupării Crimeii în 2014.

Când și cum pleacă oaspeții, dacă pleacă...

Deci, criza din Kazahstan a fost calificată de către președintele acestei țări drept o tentativă de lovitură de stat, iar reprimarea ei s-a soldat cu zeci de morți, sute de râniți și arestarea a aproximativ 10.000 de persoane. Recent președintele Tokaev a anunțat necesitatea retragerii contingentului OTSC în termen nu mai mult de zece zile. Însă ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, s-a grăbit să concretizeze că retragerea va avea loc după ce situația va fi "total stabilizată" și "prin decizia" autorităților kazahe. Începe să se realizeze profeția secretarului de stat al SUA, Antony Blinken, care săptămâna trecută avertiza că odată ce rușii sunt în casă, este foarte greu câteodată să îi faci să plece?

Consecințele de la suprafață

La moment este complicat de a înțelege perfect toate nuanțele crizei încă în desfășurare din Kazahstan, cu atât mai mult de a prevedea toate consecințele ei. Însă deja la această etapă a crizei sunt posibile anumite concluzii. Mișcarea protestatară din Kazahstan a izbucnit pe fundalul nemulțumirii oamenilor de mărirea exorbitantă a prețurilor la gazul lichefiat. Dar energia protestatară repede a fost deturnată în interesele grupărilor oligarhice cu scopul reformatării zonelor de influență între clanurile oligarhice, ținta principală constituind deturnarea de pe pozițiile cheie în stat a clanului Nazarbaev. În mare acest obiectiv a fost atins.

Deocamdată rămân anumite zone albe de cunoaștere a rolului factorului extern în izbucnirea și desfășurarea crizei din Kazahstan. La moment este evident rolul Rusiei care și-a consolidat influența geopolitică în această țară din Asia Centrală, cu perspectiva diminuării influenței Turciei, SUA și chiar a Chinei. Participarea OTSC în evenimentele din Kazahstan a demonstrat adevărata menire a acestui organism politico-militar internațional, dominat de Moscova, și care își atribuie rolul de jandarm al spațiului postsovietic și promotor al intereselor geopolitice ale Federației Ruse. Odată în plus se confirmă și abordarea de către Moscova a hotarelor spațiului postsovietic, care se formalizează prin apartenența fostelor republici sovietice în organizații interstatale dominate de Federația Rusă, cum ar fi CSI, Uniunea Eurasiatică, OTSC.

Avertisment dur pentru Moldova

Maniera în care este dezamorsată criza internă din Kazahstan, cu aplicarea forței militare din exterior, este un avertisment dur la adresa suveranității altor state din arealul postsovietic. Acest avertisment devine și mai vibrant în consonanță cu declarația din vara anului trecut a liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, care sublinia: „Până la urmă, ce înseamnă prăbușirea Uniunii Sovietice? Înseamnă prăbușirea Rusiei istorice sub numele de Uniunea Sovietică”. În lumina acestei declarații, criza din Kazahstan, privită la pachet cu criza geopolitică din jurul Ucrainei, începe să ia conturul unei adevărate perspective de refacere a „Rusiei istorice” și devine una de actualitate deosebită. În această perspectivă de redimensionare a fostei Uniuni Sovietice, Republica Moldova este pusă în fața unei necesități vitale de a regândi strategic participarea sa la procesele integraționiste din spațiul postsovietic. Amânarea soluționării acestei probleme începe să afecteze grav siguranță națională a statului moldovenesc.

Publicitate
Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
Publicitate

Loading...

24 ianuarie, 17:52
3
819

Țăranu: În criza actuală politica Chișinăului este de a nu irita Rusia

24 ianuarie, 17:52
3
819

Politica Republicii Moldova vizavi de criza de la frontiera ruso-ucraineană poate fi formulată astfel: „Să facem tot posibilul ca să nu irităm Rusia”.

Țăranu: În criza actuală politica Chișinăului este de a nu irita RusiaFoto: ipn.md

„Există raționamente care vorbesc în favoarea acestei politici”, a menționat Anatol Țăranu, comentator politic, doctor în istorie, ex-ambasador al Republicii Moldova în Federația Rusă, în cadrul dezbaterii publice la IPN pe tema „Ucraina ca scop final sau ca punct de pornire? Locul rezervat Moldovei”, transmite Știri.md.

„Problema e că orice conflict se termină cu niște înțelegeri. Va veni timpul când toți se vor așeza la masa de negocieri pentru a soluționa acest mare conflict și este absolut evident că, dacă se va ajunge la o soluție, se vor face și anumite partajări. Partajările necesită și anumite compromisuri. Fără compromisuri nu poți să faci o înțelegere politică”, a explicat Anatol Țăranu.

Ceea ce trebuie urmărit acum este de ce parte a compromisului va fi Republica Moldova sau de ce parte a partajărilor, a delimitărilor care vor fi făcute.

„E vorba de compromisuri pe care trebuie să le facă Occidentul și Federația Rusă”, a explicat analistul politic. Acum este evident că pentru Occident principalul element al ecuației este Ucraina. Ucraina este punctul nevralgic al acestui conflict. Și în jurul Ucrainei se vor face marile jocuri și înțelegeri”, a notat Anatol Țăranu.

„Poziția Republicii Moldova, cel puțin sonor, (acum, n.r.) este foarte ambiguă. Chiar dacă la timpul respectiv poziția aceasta a fost formulată în favoarea Ucrainei – „Crimeea este teritoriu ucrainean” – și Republica Moldova trebuie să adere la Uniunea Europeană”, a remarcat Anatol Țăranu.

Analistul politic a evocat câteva dintre problemele care determină faptul ca vocea Republicii Moldova să nu fie atât de vocală în actuala criză ruso-ucraineană.

„Problema gazului nu se va rezolva nici într-un fel. Rusia a demonstrat cum rezolvă problema gazului. În ceea ce privește gasterbaiterii, deocamdată încă nu s-a ajuns la momentul când Republica Moldova trebuie să fie presată la maximum”, a explicat Anatol Țăranu.

„Acum pentru Rusia scopul principal este Ucraina. Dar va veni timpul și se va ajunge și până la Republica Moldova. Pentru mine principala întrebare este: în ce formulă va veni Republica Moldova la masa de negocieri?

Poziția noastră într-adevăr este slabă, noi nu dispunem de resurse. Iar în condițiile când noi nici nu avem o poziție tranșantă, ar putea să se întâmple că interesele noastre fundamentale vor fi pur și simplu neglijate și noi vom deveni parte a unui compromis, atunci când se vor face marile partajări. Acesta este pericolul major”, a specificat Anatol Țăranu.

În situația actuală nu există soluții bune pentru Republica Moldova.

„Sunt soluții rele și mai puțin rele. Și noi va trebui să alegem din acest arsenal foarte redus și foarte neconvingător pentru Republica Moldova. Din acest punct de vedere eu aș prefera ca noi să avem o politică mult mai activă, o poziție mult mai activă în privința acestui conflict.

Noi nu putem să vorbim despre pericolul care vine din partea unităților paramilitare și prezenței militare ruse în Transnistria. Acesta este un pericol care nemijlocit ar putea să fie activat în cadrul acestui conflict, în caz dacă operațiunile militare la scară largă vor fi puse pe rol”, a specificat Anatol Țăranu.

În opinia expertului, Republica Moldova ar putea veni cu inițiative de a lărgi operațiunea de pacificare din Republica Moldova pe seama altor actori internaționali, reieșind din faptul că regimul zonei de securitate, reglementat de acordul din 1992, în permanență este încălcat, în condițiile în care această zonă este controlată în mare parte de pacificatorii ruși și forțele paramilitare.

„Este foarte puțin probabil că în aceste condiții putem să mizăm pe o realizare practică a acestei inițiative – de a lărgi pe seama altor actori internaționali misiunea de pacificare militară în Transnistria.

Dar cel puțin o asemenea inițiativă ar putea să fie una care se va discuta la viitoarele negocieri în caz dacă se va ajunge la ele”, a concluzionat Anatol Țăranu.

Dezbaterea publică cu genericul „Ucraina ca scop final sau ca punct de pornire? Locul rezervat Moldovei” este ediția a 223-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice” a IPN, organizată cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.

„Există raționamente care vorbesc în favoarea acestei politici”, a menționat Anatol Țăranu, comentator politic, doctor în istorie, ex-ambasador al Republicii Moldova în Federația Rusă, în cadrul dezbaterii publice la IPN pe tema „Ucraina ca scop final sau ca punct de pornire? Locul rezervat Moldovei”, transmite Știri.md.

„Problema e că orice conflict se termină cu niște înțelegeri. Va veni timpul când toți se vor așeza la masa de negocieri pentru a soluționa acest mare conflict și este absolut evident că, dacă se va ajunge la o soluție, se vor face și anumite partajări. Partajările necesită și anumite compromisuri. Fără compromisuri nu poți să faci o înțelegere politică”, a explicat Anatol Țăranu.

Ceea ce trebuie urmărit acum este de ce parte a compromisului va fi Republica Moldova sau de ce parte a partajărilor, a delimitărilor care vor fi făcute.

„E vorba de compromisuri pe care trebuie să le facă Occidentul și Federația Rusă”, a explicat analistul politic. Acum este evident că pentru Occident principalul element al ecuației este Ucraina. Ucraina este punctul nevralgic al acestui conflict. Și în jurul Ucrainei se vor face marile jocuri și înțelegeri”, a notat Anatol Țăranu.

„Poziția Republicii Moldova, cel puțin sonor, (acum, n.r.) este foarte ambiguă. Chiar dacă la timpul respectiv poziția aceasta a fost formulată în favoarea Ucrainei – „Crimeea este teritoriu ucrainean” – și Republica Moldova trebuie să adere la Uniunea Europeană”, a remarcat Anatol Țăranu.

Analistul politic a evocat câteva dintre problemele care determină faptul ca vocea Republicii Moldova să nu fie atât de vocală în actuala criză ruso-ucraineană.

„Problema gazului nu se va rezolva nici într-un fel. Rusia a demonstrat cum rezolvă problema gazului. În ceea ce privește gasterbaiterii, deocamdată încă nu s-a ajuns la momentul când Republica Moldova trebuie să fie presată la maximum”, a explicat Anatol Țăranu.

„Acum pentru Rusia scopul principal este Ucraina. Dar va veni timpul și se va ajunge și până la Republica Moldova. Pentru mine principala întrebare este: în ce formulă va veni Republica Moldova la masa de negocieri?

Poziția noastră într-adevăr este slabă, noi nu dispunem de resurse. Iar în condițiile când noi nici nu avem o poziție tranșantă, ar putea să se întâmple că interesele noastre fundamentale vor fi pur și simplu neglijate și noi vom deveni parte a unui compromis, atunci când se vor face marile partajări. Acesta este pericolul major”, a specificat Anatol Țăranu.

În situația actuală nu există soluții bune pentru Republica Moldova.

„Sunt soluții rele și mai puțin rele. Și noi va trebui să alegem din acest arsenal foarte redus și foarte neconvingător pentru Republica Moldova. Din acest punct de vedere eu aș prefera ca noi să avem o politică mult mai activă, o poziție mult mai activă în privința acestui conflict.

Noi nu putem să vorbim despre pericolul care vine din partea unităților paramilitare și prezenței militare ruse în Transnistria. Acesta este un pericol care nemijlocit ar putea să fie activat în cadrul acestui conflict, în caz dacă operațiunile militare la scară largă vor fi puse pe rol”, a specificat Anatol Țăranu.

În opinia expertului, Republica Moldova ar putea veni cu inițiative de a lărgi operațiunea de pacificare din Republica Moldova pe seama altor actori internaționali, reieșind din faptul că regimul zonei de securitate, reglementat de acordul din 1992, în permanență este încălcat, în condițiile în care această zonă este controlată în mare parte de pacificatorii ruși și forțele paramilitare.

„Este foarte puțin probabil că în aceste condiții putem să mizăm pe o realizare practică a acestei inițiative – de a lărgi pe seama altor actori internaționali misiunea de pacificare militară în Transnistria.

Dar cel puțin o asemenea inițiativă ar putea să fie una care se va discuta la viitoarele negocieri în caz dacă se va ajunge la ele”, a concluzionat Anatol Țăranu.

Dezbaterea publică cu genericul „Ucraina ca scop final sau ca punct de pornire? Locul rezervat Moldovei” este ediția a 223-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice” a IPN, organizată cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.

Publicitate
Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
Publicitate
21 ianuarie, 15:32
12
574

Avocații protestează împotriva amendamentului propus de Olesea Stamate

21 ianuarie, 15:32
12
574

Avocații protestează în fața Parlamentului, unde are loc ședința plenară, cerând amânarea amendamentului propus de către deputata PAS Olesea Stamate, la proiectul Legii cu privire la Avocatură.

Avocații protestează împotriva amendamentului propus de Olesea StamateFoto: captura video

Prin amendament se propune excluderea din lege a sintagmei: „avocatul nu poate fi reținut, supus aducerii silite, arestat, percheziționat fără acordul prealabil al Consiliului Uniunii Avocaților, cu excepția infracțiunii flagrante”, transmite Știri.md cu referire la IPN.

Avocatul Iurie Mărgineanu a declarat că, dacă amendamentul Olesei Stamate nu va fi retras, luni va veni la protest toată Uniunea Avocaților.

Comisa juridică, numiri și imunități, condusă de Olesea Stamate, este acuzată că face abuz și induce în eroare parlamentarii, dar și breasla avocaților.

Avocații spun că, pe timpul statului capturat, au fost persecutați, interceptați, reținuți, arestați. De aceea și insistă pe păstrarea garanțiilor prevăzute de lege, pe care le înlătură amendamentul propus de Olesea Stamate.

Amendamentul a fost propus contrar etapelor de procedură legislativă, s-a încălcat transparența decizională. Până să fie propus votului în Parlament, trebuia să se discute, să se ajungă la un consens cu avocații, spun participanții la acțiune.

Avocații mai cer modificarea articolului 10, care le permite procurorilor și judecătorilor să vină în profesia de avocat fără examene, a precizat avocatul Vadim Vieru.

Legat de greva anunțată de avocați, Vadim Vieru a spus că „ședințele de judecată se anulează pe bandă rulantă”.

Prin amendament se propune excluderea din lege a sintagmei: „avocatul nu poate fi reținut, supus aducerii silite, arestat, percheziționat fără acordul prealabil al Consiliului Uniunii Avocaților, cu excepția infracțiunii flagrante”, transmite Știri.md cu referire la IPN.

Avocatul Iurie Mărgineanu a declarat că, dacă amendamentul Olesei Stamate nu va fi retras, luni va veni la protest toată Uniunea Avocaților.

Comisa juridică, numiri și imunități, condusă de Olesea Stamate, este acuzată că face abuz și induce în eroare parlamentarii, dar și breasla avocaților.

Avocații spun că, pe timpul statului capturat, au fost persecutați, interceptați, reținuți, arestați. De aceea și insistă pe păstrarea garanțiilor prevăzute de lege, pe care le înlătură amendamentul propus de Olesea Stamate.

Amendamentul a fost propus contrar etapelor de procedură legislativă, s-a încălcat transparența decizională. Până să fie propus votului în Parlament, trebuia să se discute, să se ajungă la un consens cu avocații, spun participanții la acțiune.

Avocații mai cer modificarea articolului 10, care le permite procurorilor și judecătorilor să vină în profesia de avocat fără examene, a precizat avocatul Vadim Vieru.

Legat de greva anunțată de avocați, Vadim Vieru a spus că „ședințele de judecată se anulează pe bandă rulantă”.

Publicitate
Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
Publicitate
21 ianuarie, 12:48
4
501

Transportatorii își vor continua protestele: De ce sunt nemulțumiți

21 ianuarie, 12:48
4
501

Transportatorii își vor continua protestele. Aceștia nu susțin proiectul Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, care propune posibilitatea stabilirii tarifelor mai mari la transportul auto de pasageri cu avizul pozitiv al consiliilor autorităților administrației publice locale.

Transportatorii își vor continua protestele: De ce sunt nemulțumițiFoto: IPN

„Acest proiect înseamnă doar un lucru, că acțiunile de protest ale transportatorilor vor continua”, a declarat într-o conferință de presă la IPN Oleg Alexa, președintele Consiliului Asociației Patronale a Operatorilor de Transport Auto, transmite Știri.md.

În proiect se introduc două categorii de tarife: la serviciile de transport raional și interraional. Deși din proiect reiese că tariful ar putea crește de la 1 martie, de la 60 de bani, cum este acum, până la 1 leu per kilometru pentru un pasager, nu e chiar așa, precizează Oleg Alexa.

Președintele Consiliului Asociației Patronale a Operatorilor de Transport Auto spune că prin acest proiect ministrul Andrei Spînu încearcă să transfere responsabilitatea pentru creșterea tarifelor de la minister la organele publice locale. 

În document este indicat că transportatorul va putea ridica tariful cu condiția avizului pozitiv al Consiliului local din localitatea unde este deschisă ruta. Apar însă multe semne de întrebare privind aplicarea acestei formulări, afirmă Oleg Alexa.

Codul transportului rutier prevede că Ministerul calculează și aplică tarifele pentru serviciile de transport și serviciile de autogară. Ministerul nu stabilește un diapazon de tarife care ar putea fi aplicate în funcție de voința organului public local. 

„Reiese acum că transportatorii trebuie să alerge pe la fiecare primărie, să depună cerere și primăria fie va accepta, fie nu va accepta, fie va accepta, dar într-o mărime mai mică creșterea tarifelor”, a precizat președintele Consiliului Asociației Patronale a Operatorilor de Transport Auto, care se întreabă cine va face calculele în primării, mai ales acolo unde nu există specialiști în domeniu.

„Nu este un mecanism viabil. Este un mecanism care arată că ministrul recunoaște că tariful trebuie să crească, dar nu vrea să pună semnătura (sub această decizie)”, a spus Oleg Alexa. 

El a adăugat că, după ultimul protest al transportatorilor, a primit informații că șoferii care au participat la acțiune au fost stopați pe traseu de inspectori de patrulare și li s-a făcut proces-verbal. Oleg Alexa susține că este o formă de persecutare a șoferilor.

În luna noiembrie, transportatorii au protestat în fața Guvernului, cerând creșterea tarifului până la 1,20 lei/km. Atunci, ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu, a spus că solicitarea transportatorilor privind dublarea tarifelor este nejustificată. 

Atât timp cât transportatorii nu investesc în modernizarea unităților de transport, nu poate fi vorba despre o majorare de tarif. Mai târziu, pentru consultări publice a fost propus un proiect al Ministerului care prevede posibilitatea creșterii tarifelor la transportul auto de pasageri cu avizul pozitiv al consiliilor autorităților administrației publice locale.

„Acest proiect înseamnă doar un lucru, că acțiunile de protest ale transportatorilor vor continua”, a declarat într-o conferință de presă la IPN Oleg Alexa, președintele Consiliului Asociației Patronale a Operatorilor de Transport Auto, transmite Știri.md.

În proiect se introduc două categorii de tarife: la serviciile de transport raional și interraional. Deși din proiect reiese că tariful ar putea crește de la 1 martie, de la 60 de bani, cum este acum, până la 1 leu per kilometru pentru un pasager, nu e chiar așa, precizează Oleg Alexa.

Președintele Consiliului Asociației Patronale a Operatorilor de Transport Auto spune că prin acest proiect ministrul Andrei Spînu încearcă să transfere responsabilitatea pentru creșterea tarifelor de la minister la organele publice locale. 

În document este indicat că transportatorul va putea ridica tariful cu condiția avizului pozitiv al Consiliului local din localitatea unde este deschisă ruta. Apar însă multe semne de întrebare privind aplicarea acestei formulări, afirmă Oleg Alexa.

Codul transportului rutier prevede că Ministerul calculează și aplică tarifele pentru serviciile de transport și serviciile de autogară. Ministerul nu stabilește un diapazon de tarife care ar putea fi aplicate în funcție de voința organului public local. 

„Reiese acum că transportatorii trebuie să alerge pe la fiecare primărie, să depună cerere și primăria fie va accepta, fie nu va accepta, fie va accepta, dar într-o mărime mai mică creșterea tarifelor”, a precizat președintele Consiliului Asociației Patronale a Operatorilor de Transport Auto, care se întreabă cine va face calculele în primării, mai ales acolo unde nu există specialiști în domeniu.

„Nu este un mecanism viabil. Este un mecanism care arată că ministrul recunoaște că tariful trebuie să crească, dar nu vrea să pună semnătura (sub această decizie)”, a spus Oleg Alexa. 

El a adăugat că, după ultimul protest al transportatorilor, a primit informații că șoferii care au participat la acțiune au fost stopați pe traseu de inspectori de patrulare și li s-a făcut proces-verbal. Oleg Alexa susține că este o formă de persecutare a șoferilor.

În luna noiembrie, transportatorii au protestat în fața Guvernului, cerând creșterea tarifului până la 1,20 lei/km. Atunci, ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu, a spus că solicitarea transportatorilor privind dublarea tarifelor este nejustificată. 

Atât timp cât transportatorii nu investesc în modernizarea unităților de transport, nu poate fi vorba despre o majorare de tarif. Mai târziu, pentru consultări publice a fost propus un proiect al Ministerului care prevede posibilitatea creșterii tarifelor la transportul auto de pasageri cu avizul pozitiv al consiliilor autorităților administrației publice locale.

Publicitate
Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
Publicitate
21 ianuarie, 12:09
1
331

Șoferii, persecutați după protestul din decembrie: Mulți au procese-verbale

21 ianuarie, 12:09
1
331

Ultimul protest al transportatorilor din Piața Marii Adunări Naționale a avut anumite consecințe asupra șoferilor.

Șoferii, persecutați după protestul din decembrie: Mulți au procese-verbale

Potrivit președintelui Asociației Patronale a Operatorilor de Transport Auto, Oleg Alexa, mai mulți șoferi, care au participat la acțiune, au fost trași pe dreapta de șoferii de patrulare, transmite Știri.md cu referire la Realitatea.md.

Acestora li s-au arătat fotografii cu unitatea de transport care a staționat în PMAN și li s-au făcut procese-verbale.

„La indicația ministrului și a șefului ANTA au fost persecutați șoferii care au participat la protest. La unul din șoferi i s-a arătat că el, ieșind din Chișinău, a mai îmbarcat o persoană care dorea să circule cu ruta Chișinău și o localitate, deci acest șofer are autorizație de rută, are ora de deplasare și nu a încălcat-o și iată pentru faptul că omul ăsta nu a venit la gară să cumpere bilet, să lese 10% lui Vîlcu, Andronachi și Șor, pentru faptul că a îmbarcat-o din afara gării, iar această persoană dorește să circule, a fost amendată cu 20 de mii de lei agentul economic, firma, iată noi vă punem întrebarea e posibilă în condițiile în care Spînu este implicat în schemele lui Șor, Vîlcu și Spînu ca noi să mai putem activa și a renunța la acțiunile de protest”, a declarat Oleg Alexa.

Realitatea.md amintește că Piața Marii Adunări Naționale a fost plină de microbuze, în dimineața zilei de 16 decembrie. Transportatorii au cerut să fie auziți de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale. Ei au insistat pe majorarea tarifelor reieșind din scumpirea carburanților, a pieselor de schimb și serviciilor de reparații auto.

Potrivit președintelui Asociației Patronale a Operatorilor de Transport Auto, Oleg Alexa, mai mulți șoferi, care au participat la acțiune, au fost trași pe dreapta de șoferii de patrulare, transmite Știri.md cu referire la Realitatea.md.

Acestora li s-au arătat fotografii cu unitatea de transport care a staționat în PMAN și li s-au făcut procese-verbale.

„La indicația ministrului și a șefului ANTA au fost persecutați șoferii care au participat la protest. La unul din șoferi i s-a arătat că el, ieșind din Chișinău, a mai îmbarcat o persoană care dorea să circule cu ruta Chișinău și o localitate, deci acest șofer are autorizație de rută, are ora de deplasare și nu a încălcat-o și iată pentru faptul că omul ăsta nu a venit la gară să cumpere bilet, să lese 10% lui Vîlcu, Andronachi și Șor, pentru faptul că a îmbarcat-o din afara gării, iar această persoană dorește să circule, a fost amendată cu 20 de mii de lei agentul economic, firma, iată noi vă punem întrebarea e posibilă în condițiile în care Spînu este implicat în schemele lui Șor, Vîlcu și Spînu ca noi să mai putem activa și a renunța la acțiunile de protest”, a declarat Oleg Alexa.

Realitatea.md amintește că Piața Marii Adunări Naționale a fost plină de microbuze, în dimineața zilei de 16 decembrie. Transportatorii au cerut să fie auziți de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale. Ei au insistat pe majorarea tarifelor reieșind din scumpirea carburanților, a pieselor de schimb și serviciilor de reparații auto.

Publicitate
Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
Publicitate
20 ianuarie, 14:19
0
355

Costiuc: Nu pot să mă apăr în instanță din cauza protestului avocaților

20 ianuarie, 14:19
0
355

Astăzi trebuia să fie examinat în instanța de apel recursul apărării privind mandatul de arest la domiciliu pentru 30 de zile, emis de judecătoria Ciocana, pe data de 14 ianuarie, pe numele lui Vasile Costiuc.

Costiuc: Nu pot să mă apăr în instanță din cauza protestului avocațilorFoto: captura video

Vasile Costiuc anunță că din cauza protestului avocaților nu se poate apăra în instanță, transmite Știri.md.

"Am venit pentru că astăzi este în interesul meu să-mi contest actul prin care am fost arestat la domiciliu. Am venit, însă din cauza că avocații au declarat protest nu mă pot apăra. Nu sunt eu cel mai periculos dintre toți politicienii. Eu sper că avocații vor reveni din această grevă și vor atrage atenție la această problemă. Vom cere judecătorilor să amâne examinarea recursului", a declarat Costiuc.

Mai mult, Costiuc a declarat că este infectat cu noul coronavirus și nu are acces la medicină.

Liderul „Democrația Acasă”, Vasile Costiuc, a fost plasat în arest la domiciliu pentru 30 de zile la data de 14 ianuarie.

Știri.md reamintește că Vasile Costiuc a fost reținut pentru 72 de ore, în dimineața zilei de 12 ianuarie.

Cu o zi mai devreme, acesta a ieșit într-un live în fața Președinției cu acuzații la adresa PAS-ului.

Potrivit Procuraturii, liderul Democrația Acasă este implicat în dosarul terenurilor gestionate de către Primăria orașului Durlești.

Citește și: Cine este Veaceslav Nedelea, al doilea reținut după Vasile Costiuc

Vasile Costiuc anunță că din cauza protestului avocaților nu se poate apăra în instanță, transmite Știri.md.

"Am venit pentru că astăzi este în interesul meu să-mi contest actul prin care am fost arestat la domiciliu. Am venit, însă din cauza că avocații au declarat protest nu mă pot apăra. Nu sunt eu cel mai periculos dintre toți politicienii. Eu sper că avocații vor reveni din această grevă și vor atrage atenție la această problemă. Vom cere judecătorilor să amâne examinarea recursului", a declarat Costiuc.

Mai mult, Costiuc a declarat că este infectat cu noul coronavirus și nu are acces la medicină.

Liderul „Democrația Acasă”, Vasile Costiuc, a fost plasat în arest la domiciliu pentru 30 de zile la data de 14 ianuarie.

Știri.md reamintește că Vasile Costiuc a fost reținut pentru 72 de ore, în dimineața zilei de 12 ianuarie.

Cu o zi mai devreme, acesta a ieșit într-un live în fața Președinției cu acuzații la adresa PAS-ului.

Potrivit Procuraturii, liderul Democrația Acasă este implicat în dosarul terenurilor gestionate de către Primăria orașului Durlești.

Citește și: Cine este Veaceslav Nedelea, al doilea reținut după Vasile Costiuc

Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
20 ianuarie, 08:57
0
542

Jurnaliștii francezi, supărați pe Macron: Au părăsit conferința de presă

20 ianuarie, 08:57
0
542

Jurnaliștii francezi au părăsit, ieri, conferința de presă organizată de președintele Emmanuel Macron, în semn de protest.

Jurnaliștii francezi, supărați pe Macron: Au părăsit conferința de presăFoto: ria.ru

Incidentul a avut loc în clădirea Parlamentului European, ieri, 19 ianuarie, la Strasbourg, transmite Știri.md.

Potrivit France Info, jurnaliștii au părăsit sala după câteva ore de așteptare după ce au aflat că președintele nu va răspunde la întrebări, ci doar va face un anunț.

Inițial se spunea că Macron va răspunde la toate întrebările după discursul său privind prioritățile Franței pentru următoarele 6 luni de zile, însă jurnaliștilor li s-a spus că nu vor putea acorda întrebări.

”După ore de așteptare am aflat că Macron nu va răspunde la întrebări, în semn de protest am părăsit sala”, a scris un jurnalist pe pagina de Twitter.

Acesta a mai publicat și un video în care se poate vedea cum jurnaliștii dezamăgiți pleacă unul după altul.

Incidentul a avut loc în clădirea Parlamentului European, ieri, 19 ianuarie, la Strasbourg, transmite Știri.md.

Potrivit France Info, jurnaliștii au părăsit sala după câteva ore de așteptare după ce au aflat că președintele nu va răspunde la întrebări, ci doar va face un anunț.

Inițial se spunea că Macron va răspunde la toate întrebările după discursul său privind prioritățile Franței pentru următoarele 6 luni de zile, însă jurnaliștilor li s-a spus că nu vor putea acorda întrebări.

”După ore de așteptare am aflat că Macron nu va răspunde la întrebări, în semn de protest am părăsit sala”, a scris un jurnalist pe pagina de Twitter.

Acesta a mai publicat și un video în care se poate vedea cum jurnaliștii dezamăgiți pleacă unul după altul.

Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
20 ianuarie, 07:22
20
4 940

Țăranu: Republica Moldova, în așteptarea războiului. Posibile scenarii

20 ianuarie, 07:22
20
4 940

Nici atașamentul ferm față de ideea integrării europene a Republicii Moldova, în lipsa unei perspective clare de aderare la UE, nu este garantul desprinderii de Rusia istorică și de revendicările revizioniste ale Moscovei...

Țăranu: Republica Moldova, în așteptarea războiului. Posibile scenariiFoto: ipn.md

Despre aceasta scrie doctorul în istorie și comentatorul politic, Anatol Țăranu, transmite Știri.md cu referire la IPN.

Omenirea a intrat în anul 2022 cu o serie de crize în cascadă. Continuă pandemia cu impactul său economic și social puternic, agravat de criza energetică cu creșterea explozivă a datoriilor publice și a valului inflaționist care doar își i-a avântul. La toate acestea, anul abia început a moștenit escaladarea conflictelor în zone critice, precum Ucraina și Taiwanul, la care s-a adăugat la începutul noului an Kazahstanul. Și dacă în Kazahstan s-a ajuns la un fel de dezamorsare a crizei interne cu folosirea intervenției militare din exterior, atunci cazul Ucrainei rămâne de actualitate acută.

S-a constatat lipsa…

Săptămâna trecută, la Geneva, au avut loc primele discuții cu Federația Rusă privind propunerile Moscovei pentru SUA și NATO, din 17 decembrie 2021. Moscova a cerut ultimativ Occidentului garanții în scris, care să fie obligatorii din punct de vedere juridic, că NATO nu se va mai extinde în Europa de Est, în special în Ucraina și Georgia, și că vor înceta orice dislocări militare pe teritoriul țârilor intrate în Alianță după 1997. Întrunirile de la Geneva au decurs la nivel bilateral SUA-Rusia, NATO – Rusia, iar ulterior și în cadrul OSCE. În urma acestor discuții s-a constatat lipsa oricărei apropieri a pozițiilor părților. 

Agenda reală urmărită de Moscova în disputa cu administrația Biden și NATO este departe de a se limita la chestiunea Ucrainei. Rusia speră să redeseneze în favoarea sa sferele de influență din Europa, sfidând deschis suveranitatea statală a fostelor republici sovietice, pe care le include univoc în zona sa de influență geopolitică preferențială. Cazului Ucrainei îi revine un rol central în această strategie a Moscovei.

Deocamdată, după primele contacte de la Geneva, părțile și-au luat o scurtă pauză în timpul căreia Rusia a cerut răspunsuri punctuale la toate propunerile, care se conțin în documentele transmise occidentalilor în luna decembrie a anului trecut. După cum a declarat adjunctul secretarului general al NATO, Mircea Geoană, alianța va formula în scris poziția sa în vederea soluționării pe cale diplomatică a tensiunilor apărute, relevând că există principii care nu pot fi supuse compromisului.

Tot mai deslușit tobele de război?

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat, vinerea trecută, într-o conferință de presă că Rusia se pregătește pentru orice evoluție a situației, în timp ce așteaptă un răspuns din partea Statelor Unite și NATO cu privire la garanțiile de securitate. De asemenea, Rusia și-a repetat pe un ton categoric revendicarea ca NATO să nu se extindă spre est, în ciuda respingerii de către Alianță a acestei cereri. Totodată, șeful diplomației de la Moscova a declarat că Rusia nu-și va retrage în cazărmi trupele desfășurate în apropierea frontierei cu Ucraina. 

De asemenea, Lavrov a mai ținut să sublinieze că Moscova are diverse opțiuni de răspuns, dacă Occidentul respinge propunerile de securitate ale Rusiei, neexcluzând principial varianta militară de soluționare a crizei. Iar recent presa a anunțat despre evacuarea graduală a personalului ambasadei ruse de la Kiev pe fundalul desfășurării de trupe din regiunile sale centrale și din est la hotarele Ucrainei. Pe acest motiv, unii comentatori occidentali au început să vorbească despre sunetul tot mai deslușit al tobelor de război.

În aceste condiții de comportament ultimativ al Moscovei, poziția Occidentului oscilează între fermitate și spirit de compromis. Sunt cunoscute declarațiile înalților demnitari SUA și NATO că ei nu vor riposta militar la o posibilă invazie a rușilor în Ucraina. În schimb, împotriva Moscovei va fi utilizat cel mai dur program de sancțiuni economice și personificat, incluzând deconectarea sistemului bancar rus de la cel internațional, includerea în lista persoanelor supuse sancțiunilor personale a celor mai înalți demnitari ruși, inclusiv Putin, Lavrov ș.a.

Între scenarii sumbre și „senine”

În presa occidentală, abordarea temei pericolului războiului în Ucraina, pendulează de la scenariile cele mai sumbre, până la propagarea sentimentului că nu se întâmplă nimic deosebit în plan global, lăsând impresia că doar soarta Ucrainei ar fi în joc. Mai mult, unii oficiali europeni admit să fie normal ca Rusia să solicite o sferă de influență în Europa. Însă sunt suficiente voci sonore care scot în evidență dimensiunea provocării cu care lumea occidentală, în particular Europa, se confruntă în acest moment în contextul aspirațiilor Moscovei de revizuire a actualului modus vivendi de securitate europeană. Chiar se fac aluzii la precedentul din 1939, când se credea că ceea ce dorea Hitler atunci se limita doar la Danzig. Se subliniază că actuala agendă a lui Putin este departe de a se limita doar la chestiunea Ucrainei, miza reală a Kremlinului constă în a-i pune pe americani și pe europeni în fața unui șantaj explicit, pentru ca ei să accepte Pax Rusia, cel puțin, pentru spațiul exsovietic.

La nivel de expertiză politico-militară, la modul serios se discută probabilitatea unei invazii militare ruse în Ucraina. Se atrage atenția asupra rezilienței Rusiei la măsurile de sancțiuni internaționale prin acumulări de rezerve de aur și valută considerabile, prin posibilitatea aplicării de contrasancțiuni cu efect de blocare în toiul iernii a aprovizionării cu gaze a Europei - care își asigură peste 40% din necesarul de gaze din Rusia. Drept preț al reluării aprovizionării cu gaze, Moscova ar cere un tratat de securitate Rusia-UE, lăsând pe această cale America pe dinafara acestei înțelegeri, cu scopul de a impune Washingtonul să-și abandoneze sancțiunile financiare.

Negocieri și compromisuri, pe seama cui?

Pare a fi un plan fantezist, dar în condițiile când societatea occidentală este profund dominată de sentimente hedoniste, marea majoritate a oamenilor ar opta aproape sigur pentru varianta deescaladării situației cu prețul unor cedări de principiu. Anume pe această reacție a societății occidentale ar putea miza Putin în dorința de a-și realiza visul refacerii Rusiei istorice pe fondul spargerii unității NATO. De asemenea, în aceste condiții și China ar putea deveni la fel de agresivă ca și Rusia, fiind determinată probabil să acționeze contra Taiwanului. Un asemenea scenariu pus în aplicare ar valora cât amurgul dominației geopolitice a SUA în lumea contemporană, o perspectivă capabilă să inflameze cele mai cumpătate minți revizioniste ale actualei ordini mondiale.

Întru a menține controlul situației, SUA, cel mai probabil, va fi nevoită să adopte o poziție dură în chestiunea ucraineană, pentru a salva NATO și a nu permite cel mai dezastruos scenariu pentru unitatea Occidentului. O poziție dură, dar nu conflict militar fatal pentru omenire. Iar aceasta înseamnă calea negocierilor și compromiselor. Foarte probabil și rușii vor ceda din duritatea pretențiilor, fără aceasta calea compromiselor devine impracticabilă. Însă, până la urmă, în urma acestor negocieri anume Moscova se va alege cu anumite bonusuri-cedări din partea occidentalilor. Întrebarea sacramentală a acestei perspective de dezamorsare a crizei ucrainene devine conținutul coșului de cedări în favoarea Moscovei la finalul negocierilor SUA, NATO – Rusia. Unde în acest caz va fi Republica Moldova, în coșul achizițiilor rusești sau în afara lui?

Scenariul unu: cu Ucraina la pachet

Unul din scenariile cele mai proaste pentru Republica Moldova, în cazul invaziei militare ruse în Ucraina, ar fi și invadarea teritoriului din dreapta Nistrului la pachet. Dacă Rusia va încălca brutal dreptul și ordinea internațională, prin atacul militar asupra Ucrainei, puțin ce i-ar opri de la încălcarea aceluiași drept internațional și în cazul Republicii Moldova. Pretexte s-ar găsi cu duiumul, de la o provocare militară din Transnistria, până la o adresare, a unui comitet inventat de urgență al cetățenilor ruși, domiciliați în Republica Moldova, de a le apăra drepturile încălcate de așa-zișii naționaliști români. 

Și în acest caz, judecând după starea spiritelor existente în societatea moldovenească, se vor găsi suficienți doritori, repetând scenariul anul 1940, să întâmpine tancurile rusești la Chișinău cu flori și ovațiuni. În așa fel va fi decontat prețul ignoranței de treizeci de ani de către guvernările de la Chișinău a problemei identitare a statului moldovenesc, rămas pradă trecutului colonial și perdant în lupta pentru mințile oamenilor.

Scenariul doi: în coasta Novorosiei

Un scenariu tot atât de prost ar fi și punerea în practică a proiectului Novorosia, în care Transnistria separatistă ar face joncțiune cu teritoriul ucrainean ocupat de forțele militare ruse. În aceste împrejurări, impunerea Chișinăului unui fel de memorandum Kozac ca soluție a conflictului transnistrean, ar fi doar o problemă de timp scurt și fără drept de apel.

Scenariul trei: la masa de negocieri sau pe masa de bucate

În cadrul scenariului evitării conflictului militar și recurgerii la soluția diplomatică, Republica Moldova riscă să devină element al bonusului obținut de Rusia în urma compromisului între părțile participante la negocieri. Putin și-a trasat clar prioritățile prin revendicarea controlului asupra Rusiei istorice. Finlanda, Polonia, republicile baltice au fost înglobate și ele în imperiul țarist, dar prin promovarea unor politici identitare naționale distincte, aceste state și-au cucerit dreptul de a se delimita de Rusia istorică. 

În schimb, Republica Moldova, promovând la nivel de politică de stat identitatea moldovenistă diferită de cea română, indisolubil legată de practicile imperiale de înstrăinare a moldovenilor la Est de Prut de întreg spațiul devenirii sale naționale, rămâne captivă lumii ruse și spațiului geopolitic rusesc. Nici atașamentul ferm față de idea integrării europene a Republicii Moldova, în lipsa unei perspective clare de aderare la UE, nu este garantul desprinderii de Rusia istorică și de revendicările revizioniste ale Moscovei. O asemenea garanție poate fi doar poziția oficială a Republicii Moldova privind apartenența la spațiul istoric, cultural și identitar românesc, prin definiție diferit de cel rusesc. 

Doar o asemenea abordare de către guvernarea de la Chișinău a locului firesc al Republicii Moldova în cadrul concertului european de civilizație, ar oferi șanse de a rezista la masa de tratative în fața revizionismului geopolitic al Moscovei.

Despre aceasta scrie doctorul în istorie și comentatorul politic, Anatol Țăranu, transmite Știri.md cu referire la IPN.

Omenirea a intrat în anul 2022 cu o serie de crize în cascadă. Continuă pandemia cu impactul său economic și social puternic, agravat de criza energetică cu creșterea explozivă a datoriilor publice și a valului inflaționist care doar își i-a avântul. La toate acestea, anul abia început a moștenit escaladarea conflictelor în zone critice, precum Ucraina și Taiwanul, la care s-a adăugat la începutul noului an Kazahstanul. Și dacă în Kazahstan s-a ajuns la un fel de dezamorsare a crizei interne cu folosirea intervenției militare din exterior, atunci cazul Ucrainei rămâne de actualitate acută.

S-a constatat lipsa…

Săptămâna trecută, la Geneva, au avut loc primele discuții cu Federația Rusă privind propunerile Moscovei pentru SUA și NATO, din 17 decembrie 2021. Moscova a cerut ultimativ Occidentului garanții în scris, care să fie obligatorii din punct de vedere juridic, că NATO nu se va mai extinde în Europa de Est, în special în Ucraina și Georgia, și că vor înceta orice dislocări militare pe teritoriul țârilor intrate în Alianță după 1997. Întrunirile de la Geneva au decurs la nivel bilateral SUA-Rusia, NATO – Rusia, iar ulterior și în cadrul OSCE. În urma acestor discuții s-a constatat lipsa oricărei apropieri a pozițiilor părților. 

Agenda reală urmărită de Moscova în disputa cu administrația Biden și NATO este departe de a se limita la chestiunea Ucrainei. Rusia speră să redeseneze în favoarea sa sferele de influență din Europa, sfidând deschis suveranitatea statală a fostelor republici sovietice, pe care le include univoc în zona sa de influență geopolitică preferențială. Cazului Ucrainei îi revine un rol central în această strategie a Moscovei.

Deocamdată, după primele contacte de la Geneva, părțile și-au luat o scurtă pauză în timpul căreia Rusia a cerut răspunsuri punctuale la toate propunerile, care se conțin în documentele transmise occidentalilor în luna decembrie a anului trecut. După cum a declarat adjunctul secretarului general al NATO, Mircea Geoană, alianța va formula în scris poziția sa în vederea soluționării pe cale diplomatică a tensiunilor apărute, relevând că există principii care nu pot fi supuse compromisului.

Tot mai deslușit tobele de război?

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat, vinerea trecută, într-o conferință de presă că Rusia se pregătește pentru orice evoluție a situației, în timp ce așteaptă un răspuns din partea Statelor Unite și NATO cu privire la garanțiile de securitate. De asemenea, Rusia și-a repetat pe un ton categoric revendicarea ca NATO să nu se extindă spre est, în ciuda respingerii de către Alianță a acestei cereri. Totodată, șeful diplomației de la Moscova a declarat că Rusia nu-și va retrage în cazărmi trupele desfășurate în apropierea frontierei cu Ucraina. 

De asemenea, Lavrov a mai ținut să sublinieze că Moscova are diverse opțiuni de răspuns, dacă Occidentul respinge propunerile de securitate ale Rusiei, neexcluzând principial varianta militară de soluționare a crizei. Iar recent presa a anunțat despre evacuarea graduală a personalului ambasadei ruse de la Kiev pe fundalul desfășurării de trupe din regiunile sale centrale și din est la hotarele Ucrainei. Pe acest motiv, unii comentatori occidentali au început să vorbească despre sunetul tot mai deslușit al tobelor de război.

În aceste condiții de comportament ultimativ al Moscovei, poziția Occidentului oscilează între fermitate și spirit de compromis. Sunt cunoscute declarațiile înalților demnitari SUA și NATO că ei nu vor riposta militar la o posibilă invazie a rușilor în Ucraina. În schimb, împotriva Moscovei va fi utilizat cel mai dur program de sancțiuni economice și personificat, incluzând deconectarea sistemului bancar rus de la cel internațional, includerea în lista persoanelor supuse sancțiunilor personale a celor mai înalți demnitari ruși, inclusiv Putin, Lavrov ș.a.

Între scenarii sumbre și „senine”

În presa occidentală, abordarea temei pericolului războiului în Ucraina, pendulează de la scenariile cele mai sumbre, până la propagarea sentimentului că nu se întâmplă nimic deosebit în plan global, lăsând impresia că doar soarta Ucrainei ar fi în joc. Mai mult, unii oficiali europeni admit să fie normal ca Rusia să solicite o sferă de influență în Europa. Însă sunt suficiente voci sonore care scot în evidență dimensiunea provocării cu care lumea occidentală, în particular Europa, se confruntă în acest moment în contextul aspirațiilor Moscovei de revizuire a actualului modus vivendi de securitate europeană. Chiar se fac aluzii la precedentul din 1939, când se credea că ceea ce dorea Hitler atunci se limita doar la Danzig. Se subliniază că actuala agendă a lui Putin este departe de a se limita doar la chestiunea Ucrainei, miza reală a Kremlinului constă în a-i pune pe americani și pe europeni în fața unui șantaj explicit, pentru ca ei să accepte Pax Rusia, cel puțin, pentru spațiul exsovietic.

La nivel de expertiză politico-militară, la modul serios se discută probabilitatea unei invazii militare ruse în Ucraina. Se atrage atenția asupra rezilienței Rusiei la măsurile de sancțiuni internaționale prin acumulări de rezerve de aur și valută considerabile, prin posibilitatea aplicării de contrasancțiuni cu efect de blocare în toiul iernii a aprovizionării cu gaze a Europei - care își asigură peste 40% din necesarul de gaze din Rusia. Drept preț al reluării aprovizionării cu gaze, Moscova ar cere un tratat de securitate Rusia-UE, lăsând pe această cale America pe dinafara acestei înțelegeri, cu scopul de a impune Washingtonul să-și abandoneze sancțiunile financiare.

Negocieri și compromisuri, pe seama cui?

Pare a fi un plan fantezist, dar în condițiile când societatea occidentală este profund dominată de sentimente hedoniste, marea majoritate a oamenilor ar opta aproape sigur pentru varianta deescaladării situației cu prețul unor cedări de principiu. Anume pe această reacție a societății occidentale ar putea miza Putin în dorința de a-și realiza visul refacerii Rusiei istorice pe fondul spargerii unității NATO. De asemenea, în aceste condiții și China ar putea deveni la fel de agresivă ca și Rusia, fiind determinată probabil să acționeze contra Taiwanului. Un asemenea scenariu pus în aplicare ar valora cât amurgul dominației geopolitice a SUA în lumea contemporană, o perspectivă capabilă să inflameze cele mai cumpătate minți revizioniste ale actualei ordini mondiale.

Întru a menține controlul situației, SUA, cel mai probabil, va fi nevoită să adopte o poziție dură în chestiunea ucraineană, pentru a salva NATO și a nu permite cel mai dezastruos scenariu pentru unitatea Occidentului. O poziție dură, dar nu conflict militar fatal pentru omenire. Iar aceasta înseamnă calea negocierilor și compromiselor. Foarte probabil și rușii vor ceda din duritatea pretențiilor, fără aceasta calea compromiselor devine impracticabilă. Însă, până la urmă, în urma acestor negocieri anume Moscova se va alege cu anumite bonusuri-cedări din partea occidentalilor. Întrebarea sacramentală a acestei perspective de dezamorsare a crizei ucrainene devine conținutul coșului de cedări în favoarea Moscovei la finalul negocierilor SUA, NATO – Rusia. Unde în acest caz va fi Republica Moldova, în coșul achizițiilor rusești sau în afara lui?

Scenariul unu: cu Ucraina la pachet

Unul din scenariile cele mai proaste pentru Republica Moldova, în cazul invaziei militare ruse în Ucraina, ar fi și invadarea teritoriului din dreapta Nistrului la pachet. Dacă Rusia va încălca brutal dreptul și ordinea internațională, prin atacul militar asupra Ucrainei, puțin ce i-ar opri de la încălcarea aceluiași drept internațional și în cazul Republicii Moldova. Pretexte s-ar găsi cu duiumul, de la o provocare militară din Transnistria, până la o adresare, a unui comitet inventat de urgență al cetățenilor ruși, domiciliați în Republica Moldova, de a le apăra drepturile încălcate de așa-zișii naționaliști români. 

Și în acest caz, judecând după starea spiritelor existente în societatea moldovenească, se vor găsi suficienți doritori, repetând scenariul anul 1940, să întâmpine tancurile rusești la Chișinău cu flori și ovațiuni. În așa fel va fi decontat prețul ignoranței de treizeci de ani de către guvernările de la Chișinău a problemei identitare a statului moldovenesc, rămas pradă trecutului colonial și perdant în lupta pentru mințile oamenilor.

Scenariul doi: în coasta Novorosiei

Un scenariu tot atât de prost ar fi și punerea în practică a proiectului Novorosia, în care Transnistria separatistă ar face joncțiune cu teritoriul ucrainean ocupat de forțele militare ruse. În aceste împrejurări, impunerea Chișinăului unui fel de memorandum Kozac ca soluție a conflictului transnistrean, ar fi doar o problemă de timp scurt și fără drept de apel.

Scenariul trei: la masa de negocieri sau pe masa de bucate

În cadrul scenariului evitării conflictului militar și recurgerii la soluția diplomatică, Republica Moldova riscă să devină element al bonusului obținut de Rusia în urma compromisului între părțile participante la negocieri. Putin și-a trasat clar prioritățile prin revendicarea controlului asupra Rusiei istorice. Finlanda, Polonia, republicile baltice au fost înglobate și ele în imperiul țarist, dar prin promovarea unor politici identitare naționale distincte, aceste state și-au cucerit dreptul de a se delimita de Rusia istorică. 

În schimb, Republica Moldova, promovând la nivel de politică de stat identitatea moldovenistă diferită de cea română, indisolubil legată de practicile imperiale de înstrăinare a moldovenilor la Est de Prut de întreg spațiul devenirii sale naționale, rămâne captivă lumii ruse și spațiului geopolitic rusesc. Nici atașamentul ferm față de idea integrării europene a Republicii Moldova, în lipsa unei perspective clare de aderare la UE, nu este garantul desprinderii de Rusia istorică și de revendicările revizioniste ale Moscovei. O asemenea garanție poate fi doar poziția oficială a Republicii Moldova privind apartenența la spațiul istoric, cultural și identitar românesc, prin definiție diferit de cel rusesc. 

Doar o asemenea abordare de către guvernarea de la Chișinău a locului firesc al Republicii Moldova în cadrul concertului european de civilizație, ar oferi șanse de a rezista la masa de tratative în fața revizionismului geopolitic al Moscovei.

Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
19 ianuarie, 11:45
0
573

Forțele de securitate din Kazahstan, în alertă: Se anunță noi proteste

19 ianuarie, 11:45
0
573

Forțele de securitate au blocat mai multe străzi și au înconjurat o piață din Almatî, cel mai mare oraș din Kazahstan, în timp ce un grup de opoziție intenționa să organizeze noi proteste, a relatat, miercuri, de la fața locului un corespondent al agenției Reuters.

Forțele de securitate din Kazahstan, în alertă: Se anunță noi protesteFoto: Profimedia

Poliția a afirmat că desfășoară o „operațiune antiteroristă”, transmite Știri.md cu referire la digi24.ro.

O grupare condusă de fostul bancher Muhtar Abliazov, în prezent critic din exil al guvernului condus de președintele Kasîm-Jomart Tokaev, a anunțat în aceeași zi că va protesta în fața sediilor autorităților din principalele orașe din întreaga țară.

Justiția kazahă a decis că mișcarea politică a lui Abliazov, Opțiunea Democratică a Kazahstanului, este extremistă.

Luna aceasta au avut loc cele mai violente manifestații din istoria post-sovietică a Kazahstanului, stat din centrul Asiei, bogat în resurse petroliere, cu o populație de 19 milioane. Și-au pierdut viața cel puțin 255 de oameni, majoritatea la Almatî.

Poliția a afirmat că desfășoară o „operațiune antiteroristă”, transmite Știri.md cu referire la digi24.ro.

O grupare condusă de fostul bancher Muhtar Abliazov, în prezent critic din exil al guvernului condus de președintele Kasîm-Jomart Tokaev, a anunțat în aceeași zi că va protesta în fața sediilor autorităților din principalele orașe din întreaga țară.

Justiția kazahă a decis că mișcarea politică a lui Abliazov, Opțiunea Democratică a Kazahstanului, este extremistă.

Luna aceasta au avut loc cele mai violente manifestații din istoria post-sovietică a Kazahstanului, stat din centrul Asiei, bogat în resurse petroliere, cu o populație de 19 milioane. Și-au pierdut viața cel puțin 255 de oameni, majoritatea la Almatî.

Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
18 ianuarie, 06:48
29
3 300

Andrei Năstase: Vom fi o opoziție responsabilă. Nu excludem protestele

18 ianuarie, 06:48
29
3 300

Președintele fondator al Partidului Platforma DA, Andrei Năstase, a venit cu un nou val de critici la adresa guvernării PAS.

Andrei Năstase: Vom fi o opoziție responsabilă. Nu excludem protesteleFoto: știri.md

Liderul formațiunii s-a arătat nemulțumit de felul cum puterea gestionează criza energetică din Republica Moldova, dar și criza socială generată de majorarea prețului de achiziție a gazului. Andrei Năstase recomandă autorităților să examineze posibilitatea unui control riguros al prețurilor, în special, al celor de primă necesitate, după exemplul mai multor state din regiune. Năstase spune că formațiunea va fi una critică la adresa guvernării, dar în același timp va oferi soluții pe timp de criză, transmite Știri.md cu referire la IPN.

Andrei Năstase s-a arătat nemulțumit de felul în care PAS, formațiune ce a obținut un credit enorm de încredere din partea cetățenilor, gestionează crizele energetică, sanitară, economică și socială cu care se confruntă Republica Moldova. Andrei Năstase spune că formațiunea sa este un opozant al puterii care vine și cu soluții, nu doar cu critici.

„Am ales să fim o opoziție constructivă, una cât se poate de tăioasă. Dar vedem în ultima perioadă tot felul de formatori de opinie care încearcă să pună Platforma DA în aceeași oală cu PSRM, PCRM, Partidul Șor, formațiuni care doar critică, pentru că acesta este rolul opoziției. Noi vom fi în opoziție, atât timp cât cetățeanul ne-a trimis în opoziție, dar vom fi o opoziție cât se poate de rațională, responsabilă, înțelegem foarte bine și contextul regional în care ne aflăm. E adevărat, din arsenalul nostru nu vor lipsi protestele”, a spus Andrei Năstase, în cadrul emisiunii „Prime Time” de la PrimeTV.

Năstase spune că formațiunea sa are experiența protestelor antiguvernamentale și dă de înțeles că în condițiile în care lucrurile în țară nu se vor îmbunătăți, oamenii și-ar putea căuta dreptatea, din nou, în stradă.

„Anterior, nevoia i-a scos pe oameni în stradă, vă amintiți câtă corupție era în 2015-2016? Acum poate că avem mai puțină hoție, să vedem, dacă nu se vorbește despre ea la televizor nu înseamnă că n-o avem. Avem mai puțină corupție? Mă îndoiesc. Tot acolo este. Guvernarea să se gândească la oameni. Să le rezolve problema veniturilor, problema prețurilor, să facă astfel încât oamenii să-și poată plăti facturile. Platforma DA este partidul care orice protest ar fi organizat, a fost un protest de pe urma căruia au avut de câștigat oamenii și n-au avut un caracter distructiv, așa cum s-a întâmplat la 7 aprilie”, a mai spus Andrei Năstase.

Anterior, Platforma DA a anunțat crearea unui Consiliu consultativ care să ofere expertiză temeinică actualei guvernări. Reprezentanții formațiunii spun că au început deja discuțiile cu experți din țară și din străinătate pe domeniul energetic și pe cel al agriculturii pentru a oferi puterii soluții la problemele cu care se confruntă Republica Moldova.

Liderul formațiunii s-a arătat nemulțumit de felul cum puterea gestionează criza energetică din Republica Moldova, dar și criza socială generată de majorarea prețului de achiziție a gazului. Andrei Năstase recomandă autorităților să examineze posibilitatea unui control riguros al prețurilor, în special, al celor de primă necesitate, după exemplul mai multor state din regiune. Năstase spune că formațiunea va fi una critică la adresa guvernării, dar în același timp va oferi soluții pe timp de criză, transmite Știri.md cu referire la IPN.

Andrei Năstase s-a arătat nemulțumit de felul în care PAS, formațiune ce a obținut un credit enorm de încredere din partea cetățenilor, gestionează crizele energetică, sanitară, economică și socială cu care se confruntă Republica Moldova. Andrei Năstase spune că formațiunea sa este un opozant al puterii care vine și cu soluții, nu doar cu critici.

„Am ales să fim o opoziție constructivă, una cât se poate de tăioasă. Dar vedem în ultima perioadă tot felul de formatori de opinie care încearcă să pună Platforma DA în aceeași oală cu PSRM, PCRM, Partidul Șor, formațiuni care doar critică, pentru că acesta este rolul opoziției. Noi vom fi în opoziție, atât timp cât cetățeanul ne-a trimis în opoziție, dar vom fi o opoziție cât se poate de rațională, responsabilă, înțelegem foarte bine și contextul regional în care ne aflăm. E adevărat, din arsenalul nostru nu vor lipsi protestele”, a spus Andrei Năstase, în cadrul emisiunii „Prime Time” de la PrimeTV.

Năstase spune că formațiunea sa are experiența protestelor antiguvernamentale și dă de înțeles că în condițiile în care lucrurile în țară nu se vor îmbunătăți, oamenii și-ar putea căuta dreptatea, din nou, în stradă.

„Anterior, nevoia i-a scos pe oameni în stradă, vă amintiți câtă corupție era în 2015-2016? Acum poate că avem mai puțină hoție, să vedem, dacă nu se vorbește despre ea la televizor nu înseamnă că n-o avem. Avem mai puțină corupție? Mă îndoiesc. Tot acolo este. Guvernarea să se gândească la oameni. Să le rezolve problema veniturilor, problema prețurilor, să facă astfel încât oamenii să-și poată plăti facturile. Platforma DA este partidul care orice protest ar fi organizat, a fost un protest de pe urma căruia au avut de câștigat oamenii și n-au avut un caracter distructiv, așa cum s-a întâmplat la 7 aprilie”, a mai spus Andrei Năstase.

Anterior, Platforma DA a anunțat crearea unui Consiliu consultativ care să ofere expertiză temeinică actualei guvernări. Reprezentanții formațiunii spun că au început deja discuțiile cu experți din țară și din străinătate pe domeniul energetic și pe cel al agriculturii pentru a oferi puterii soluții la problemele cu care se confruntă Republica Moldova.

Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
17 ianuarie, 12:40
9
760

Avocații, indignați de amendamentul Stamate: Vom organiza proteste

17 ianuarie, 12:40
9
760

Consiliul Uniunii Avocaților se convoacă astăzi în ședință extraordinară pentru a decide organizarea unei acțiuni de protest în data de 20 ianuarie.

Avocații, indignați de amendamentul Stamate: Vom organiza protesteFoto: Deschide.md

Apărătorii sunt indignați de propunerea președintelui Comisiei juridice, numiri și imunități a Parlamentului, Olesea Stamate, care ar permite arestarea și percheziționarea avocaților fără acordul prealabil al CUA, transmite Știri.md cu referire la Deschide.md.

Contactată de reporterul Deschide.MD, fostul președinte al Uniunii Avocaților, Nina Lozan, a declarat că amendamentul propus de Stamate ar reprezenta „o încercare de subordonare a actorilor la procesul de înfăptuire a justiției”.

„În concepția acestor amendamente, orice procuror sau ofițer de urmărire penală cărui nu i-ar plăcea de un anumit avocat, poate să-i pornească un dosar penal și să-l înlăture din proces. Noi așa vedem lucrurile”, a spus avocata.

Nina Lozan a amintit că garantarea independenței avocaților prin neadmiterea percheziționării și arestării acestora fără un acord prealabil din partea CUA a fost introdusă în aprilie 2021, însă până la moment nu a fost aplicată.

„Încă nu a existat un caz când Consiliul Uniunii Avocaților a fost nevoit să accepte sau să respingă vreun demers al procurorului privind pornirea urmăririi penale în privința unui avocat. Respectiv, până la moment nu avem fapte concrete care ar argumenta necesitatea excluderii acestei garanții”, menționează ea.

La fel, avocatul precizează că amendamentul propus de Stamate nu a fost discutat sau coordonat cu Uniunea Avocaților: „Am aflat despre acest amendament de pe pagina web a Parlamentului”.

„Poate, era nevoie să facă publică această propunere, să o discutăm, să ne întrebe și pe noi sau pe experții Comisiei de la Veneția”, a spus Lozan.

În acest sens, Consiliul Uniunii Avocaților a decis să se convoace astăzi în ședință extraordinară pentru a examina subiectul privind organizarea unei acțiuni de protest în data de 20 ianuarie.

Amintim că Olesea Stamate a înregistrat un amendament la proiectul de lege pentru modificarea Legii cu privire la avocatură care ar permite reținerea, arestarea și percheziționarea avocaților chiar și fără acordul prealabil al Consiliului Uniunii Avocaților.

Apărătorii sunt indignați de propunerea președintelui Comisiei juridice, numiri și imunități a Parlamentului, Olesea Stamate, care ar permite arestarea și percheziționarea avocaților fără acordul prealabil al CUA, transmite Știri.md cu referire la Deschide.md.

Contactată de reporterul Deschide.MD, fostul președinte al Uniunii Avocaților, Nina Lozan, a declarat că amendamentul propus de Stamate ar reprezenta „o încercare de subordonare a actorilor la procesul de înfăptuire a justiției”.

„În concepția acestor amendamente, orice procuror sau ofițer de urmărire penală cărui nu i-ar plăcea de un anumit avocat, poate să-i pornească un dosar penal și să-l înlăture din proces. Noi așa vedem lucrurile”, a spus avocata.

Nina Lozan a amintit că garantarea independenței avocaților prin neadmiterea percheziționării și arestării acestora fără un acord prealabil din partea CUA a fost introdusă în aprilie 2021, însă până la moment nu a fost aplicată.

„Încă nu a existat un caz când Consiliul Uniunii Avocaților a fost nevoit să accepte sau să respingă vreun demers al procurorului privind pornirea urmăririi penale în privința unui avocat. Respectiv, până la moment nu avem fapte concrete care ar argumenta necesitatea excluderii acestei garanții”, menționează ea.

La fel, avocatul precizează că amendamentul propus de Stamate nu a fost discutat sau coordonat cu Uniunea Avocaților: „Am aflat despre acest amendament de pe pagina web a Parlamentului”.

„Poate, era nevoie să facă publică această propunere, să o discutăm, să ne întrebe și pe noi sau pe experții Comisiei de la Veneția”, a spus Lozan.

În acest sens, Consiliul Uniunii Avocaților a decis să se convoace astăzi în ședință extraordinară pentru a examina subiectul privind organizarea unei acțiuni de protest în data de 20 ianuarie.

Amintim că Olesea Stamate a înregistrat un amendament la proiectul de lege pentru modificarea Legii cu privire la avocatură care ar permite reținerea, arestarea și percheziționarea avocaților chiar și fără acordul prealabil al Consiliului Uniunii Avocaților.

Publicitate
Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter

Loading...