Opinie: Suspendarea președintelui, o strategie des folosită în Moldova

Interesant este că acest tip de suspendare, parțială și limitată în timp, a fost decisă de Curtea Constituțională a Republicii Moldova în condițiile în care prevederile Constituției moldovene referitoare la suspendarea președintelui sunt aproape identice cu cele din Constituția României, transmite Știri.md cu referire la digi24.ro.

Ce spune Constituția Republicii Moldova în privința suspendării din funcție a președintelui și a vacanței funcției (art. 89, respectiv art. 90):

„(1) În cazul săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele Republicii Moldova poate fi suspendat din funcţie de Parlament, cu votul a două treimi din deputaţi.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din deputaţi şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţa Preşedintelui Republicii Moldova. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

(1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova intervine în caz de expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces”.

După cum se poate observa, prevederile sunt aproape identice. Cu toate acestea, printr-o forțare a literei și spiritului Legii fundamentale, Igor Dodon a fost de trei ori suspendat temporar.

Prima suspendare s-a produs la finalul lunii octombrie 2017. Atunci, Dodon a rămas fără atribuția de a-l numi pe ministrul apărării, după ce refuzase de două ori să-l numească în funcție pe Eugen Sturza. 

Răspunzând unei sesizări a Guvernului, Curtea Constituțională a constatat că există circumstanțe care justifică instituirea interimatului funcției de Președinte al Republicii Moldova în cazul numirii lui Eugen Sturza pentru funcția de ministru al apărării. 

Numirea lui Sturza a fost semnată, prin urmare, de președintele Parlamentului, Andrian Candu, ministrul fiind învestit în funcție câteva zile mai târziu.

Apoi, pe 2 ianuarie 2018, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a decis, din nou, suspendarea atribuțiilor președintelui Dodon cu privire la numirea miniștrilor. 

Decizia a fost luată ca urmare a unei sesizări depuse de către un grup de deputați ai Partidului Democrat și după ce Dodon a respins pentru a doua oară candidaturile la funcțiile de miniștri propuse de Guvern. 

Constatând că „președintele se află în imposibilitatea îndeplinirii mandatului, din cauza refuzului deliberat de a-și exercita obligația constituțională”, Curtea a decis ca prerogativele prezidențiale privind numirea miniștrilor să fie preluate de președintele Parlamentului, Andrian Candu.

„Prin decizia de azi, CC a trecut definitiv în zona gri a democraţiei şi a statului de drept. Curtea şi-a reconfirmat imaginea de instrument politic docil, nu de organ constituţional. 

Este o cădere dezonorantă şi regretabilă pentru un stat care se vrea democrat. Cît priveşte poziţia mea, am decis să nu cedez, decît să explic apoi ani de zile de ce am numit în funcţie o garnitură de miniştri compromişi”, a fost reacția lui Igor Dodon la decizia de suspendare a prerogativelor.

Pe 5 ianuarie 2018, Dodon avea iar să fie „suspendat”. Pentru a doua oară în aceeași săptămână, adică. 

De data aceasta, i-a fost suspendată prerogativa privind promulgarea unei legi (Legea antipropagandă, act despre care s-a spus că poate duce la interzicerea retransmiterii în Republica Moldova a programelor ruseşti de radio şi de televiziune „cu un conţinut informativ, informativ-analitic, militar şi politic”). 

Și acum Curtea a invocat că președintele a refuzat „deliberat” să-și exercite prerogativele, iar prerogativa a ajuns la președintele Parlamentului. 

Decizia Curții a venit după ce Dodon contestase, cu o zi înainte, Legea antipropagandă tocmai la Curtea Constituțională, pe motiv că actul „atentează la principiile democrației”.