Opinie: Moldova nu trece prin revoluție, ci printr-o nouă redistribuție de putere

Premierul Maia Sandu, cu sprijinul majorității în Parlament, aplică o „lustrație” politică tactică cu scopul de a curăța sistemul de persoanele loiale regimului oligarhic și a-i înlocui cu persoane integre, pe bază de concurs deschis, scrie politologul Dionis Cenușa într-un articol de analiză pentru Agenția IPN, transmite Știri.md.

Cu pași rapizi se încearcă deoligarhizarea și, totodată, depolitizarea instituțiilor care au manifestat cel mai mult sprijin instituțional și politic fostei guvernări, comentează politologul.

În opinia lui, se exercită presiune, în limitele acceptate de lege, pentru deschiderea instituțiilor și eliminarea exponenților defectuoși acolo unde au fost descoperite semne clare de subordonare decizională și facilitare a schemelor de corupție, din care a beneficiat pe verticală centrul oligarhic.

Astfel, în doar două săptămâni de la preluarea puterii de către coaliția PSRM-ACUM, au demisionat toți judecătorii Curții Constituționale, directorul Centrului Anti-Corupție, șefia Inspectoratului General de Poliție, directorul Agenției Proprietăți Publice, șeful Serviciului de Informații și Securitate, reamintește Dionis Cenușa.

El crede că miza noii guvernări este să-l demită pe procurorul general, Eduard Harujen, al cărui mandat expiră în 2020, și care încă rezistă în fața presiunilor politice și publice. O altă prioritate, menționată de Dionis Cenușa, este schimbarea componenței Comisiei Electorale Centrale, în paralel cu modificarea legislației electorale pentru a reveni la votul proporțional, care face posibilă demiterea membrilor CEC de către Parlament fără decizia instanțelor de judecată.

Teoretic, eliberarea Procuraturii și CEC-ului de exponenții vechi va permite conectarea instituțiilor la noua agenda politică, unde prevalează independența reală a instituțiilor, comentează politologul.

Procesul deoligarhizării a primit calificative premature de „revoluție”, constată Dionis Cenușă. În realitate, el opinează că, Moldova trece printr-o nouă redistribuție a puterii politice, care nu ar fi fost posibilă fără de concertul puterilor externe, iar în mod particular calculele strategice ale Rusiei.

Persistența factorului extern a amânat emanciparea politică a cetățenilor moldoveni, care, spre deosebire de Georgia, Ucraina sau Armenia, sunt puși pe plan secundar. Din aceste considerente, totul se rezumă la un transfer de putere și un proces de restabilire a funcționalității instituționale, și mai puțin la o revoluție, în mod expres și deschis solicitată de către public, concluzionează politologul.