Opinie: Deportările - un subiect neimportant pentru Guvernul Filip
În săptămâna care s-a scurs s-au împlinit 77 de ani de la primul mare val de deportări organizate de puterea sovietică în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941.
Deși acțiunea criminală a URSS s-a manifestat printr-o represiune continuă, mai ales în primele decenii ale instalării regimului, marcate de arestări, execuții și alte abuzuri zilnice, câteva evenimente de o intensitate și anvergură excepționale au lăsat urme adânci în rândul populației locale: marile valuri de deportări din 1941, 1949, 1951 și foametea organizată din 1946-47, transmite Știri.md cu referire la deschide.md.
Excepționale pentru o rânduială firească a lumii, generice pentru natura regimului totalitar.
Impactul acestor fenomene de represiune rămâne până în ziua de azi atât de major la nivel demografic, al (contra)selecției elitelor, al devastării morale pe care o trăim, încât comemorarea evenimentelor legate de deportări sau alte forme de represiune nu ar trebui să aștepte date rotunde sau „jubilee” speciale pentru a fi marcată, ci ar trebui să se transforme într-un ritual anual al autorităților, al clasei politice, care sunt datoare să internalizeze conținutul și implicațiile acestor evenimente și să devină, în fața societății, purtătoare a unei atitudini față de ele.
În contextul nostru, ocupați cu pieptul pe ambrazura contrucțiilor ilegale și fierbințeala ping-pongului de replici politice, atât autoritățile statului, cât și opoziția au lipsit – fizic dar și retoric - la pomenirea valului de deportări, ratându-și în acest fel – mai mult decât orice – propria misiune de elită politică.
Primul ministru Pavel Filip, care, ca șef de guvern ar fi trebuit să dea tonul unor manifestări de comemorare, a ratat ocazia, Andrian Candu, președintele Parlamentului, fiind unicul care a salvat printr-o postare informală pe o rețea de socializare, „fața” actualei puteri, menționând deportările, fără a se obosi, însă, să coboare în scuarul Gării din Chișinău cu o floare.
Opoziția a fost complet absentă, cu excepția tradițională a liberalilor, lăsând impresia că plutește într-o perpetuă daravelă cu puterea, în afara căreia nu mai există viață.
Nu vă faceți iluzii, modul în care se comportă acum față de marcarea evenimentelor istorice nu e decât un preview la ce vor face când vor ajunge la putere, situație în care vor avea grijă să nu cumva să „divizeze societatea” prin tranșante atitudini morale.