Maia Sandu în copilărie: Cine i-a fost model și ce valori a moștenit

Maia Sandu s-a născut pe 24 mai 1972, în satul Risipeni (raionul Fălești, din Republica Moldova) într-o familie cu origini modeste. Mama sa, Emilia, a fost profesoară de muzică, iar tatăl, Grigorie, medic veterinar. A crescut printre oameni simpli, cu un puternic simț al demnității și al dreptății, pentru care familia a jucat mereu un rol central, transmite Știri.md cu referire la totuldespremame.ro.

Amintirea copilăriei la țară rămâne pentru Maia Sandu reperul prim al unei personalități formate din modestie și ordine. Spune că mediul acela i-a dat o fundație stabilă: liniștea, legătura cu oamenii din comunitate și simplitatea au contribuit la convingerea că viața trebuie trăită onest și cu demnitate. Când vorbește despre copilărie și despre satul în care a crescut, Maia Sandu își descrie, practic, filonul personalității sale: un om care provine dintr-un spațiu al valorilor simple.

„Eu vin dintr-o familie mare și prietenoasă, cum sunt multe în Republica Moldova. Omenia este calitatea care s-a transmis din neam în neam, de la străbunici, de la bunica Ioana și mămuca Liza. Omenia, sufletul deschis, asta am simțit în familia noastră și asta port cu mine până astăzi”, mărturisește Maia Sandu, într-un video intitulat „Familia mea, ca toate familiile din Moldova”, una din rarele ocazii în care aceasta oferă detalii despre întreaga sa familie. 

Acest „portret de familie” prezintă filmări de la întrunirile familiale, imagini din copilăria președintei și mărturii ale rudelor, dascălilor și prietenilor pe care aceasta i-a avut de-a lungul timpului.

Copilăria, pe ulițele satului

În rarele ocazii în care povestește detalii despre viața sa personală, Maia Sandu își amintește despre copilăria pe ulița satului cu mare bucurie. Și recunoaște că a avut o copilărie foarte fericită, cu jocuri și „tabere” improvizate pe ulița satului cu tot felul de lucruri „împrumutate” din casa părintească.

Tot din copilărie moștenește și dragostea pentru natură, pe care o mărturisește și astăzi. Micuței Maia îi plăcea să urce pe dealuri, să se cațere în copaci, să privească drumul care urca pe dealuri de la casa bunicilor, de unde cobora mașina părinților care veneau să o ia acasă. Deși cunoaște foarte bine ce presupune traiul la țară, Maia Sandu recunoaște că în copilărie a fost „un pic răsfățată”: „părinții nu mă trezeau la patru dimineața să merg la cules tutun, cum se întâmpla în alte familii din sat”, admite aceasta.

„Părinții își făceau mereu timp pentru noi, ne citeau și se jucau cu noi, chiar dacă aveau și grijile lor la lucru“, spune ea. Rudele și prietenii și-o amintesc ca făcând parte din categoria aceea de copii „serioși”, maturi și responsabili înainte de vreme, o fetiță căreia i-a plăcut să învețe și care nu îi lăsa pe ceilalți copii să copieze după lucrările sale la școală.

„N-am fost certată niciodată, cu atât mai puțin pedepsită. Poate din cauza că am fost un copil liniștit și ascultător. Sora mea și verișorii au cam avut de pătimit din cauza asta, pentru că, în familia noastră mare, eu eram un fel de etalon al cumințeniei, iar comportamentul lor era măsurat după acest etalon”, recunoștea într-un interviu, Maia Sandu.

În familie, Maia a aflat că vocea sa contează și că are dreptul la propriile păreri și opinii. „Copiii învață nu din ce le spun părinții, ci și din cum se comportă aceștia. Cred că a contat și faptul că de mică am fost tratată ca un om matur, acasă mi-a fost respectat întotdeauna dreptul la opinie. Și atunci când am plecat de lângă părinți am știut să-mi spun cu voce tare părerile, să nu mă las intimidată de oameni autoritari sau cu funcții”, explică Maia Sandu.

Părinții, modele de iubire și verticalitate

Președinta Republicii Moldova își amintește că spiritul de „luptător pentru dreptate” s-a făcut simțit încă de pe la vârsta de 14 ani și că acesta „a fost deopotrivă moștenit și cultivat de către părinți” – care, într-adevăr, i-au fost modele.

Tatăl ei, Grigorie Sandu, a fost medic veterinar, un profesionist dedicat meseriei sale, pe care Maia îl însoțea frecvent în „deplasările” sale către un animăluț aflat în nevoie. „Era o mare bucurie pentru mine să-l însoțesc pe tata la lucru, în alte sate. Eu eram prea emoționată ca să pot fi  de ajutor. Nu aveam suficient sânge rece ca să mă fac doctor. De obicei, stăteam cu ochii plini de lacrimi, gata să se reverse, și tata știa că trebuie să facă minuni, ca nu cumva să moară vreun animăluț. La noi acasă, câinii și pisicile erau tratați cu mare grijă. De la el am moștenit empatia pentru animale”, mărturisește Maia Sandu într-un interviu acordat publicației Ea.md. Iar când se întorcea, seara târziu, de la lucru, „știa să lase după poartă toate problemele și supărările, așa încât în familie să domine doar voia bună”, își amintește fiica sa.

Tot de la tatăl său, care s-a stins din viață la începutul anilor 2000, Maia a preluat un spirit nemilos față de nedreptate: „Tata a fost un om care n-a suportat abuzurile și hoția”, spune ea într-un interviu. Copila care avea să ajungă președintele țării și-a însușit pe linie paternă această moștenire morală, devenind, cumva, firul roșu al modului în care aceasta înțelege responsabilitatea publică. Însă, dincolo de principii, Grigorie Sandu este descris de către rudele sale ca despre un spirit cald, cu umor fin – trăsături pe care le-a preluat mai degrabă sora Maiei, Veronica.

„Mama mea a fost profesoară de muzică. A lucrat peste 40 de ani la școală”, povestește Maia despre mama sa, Emilia. „De la mama am învățat că toate lucrurile sunt importante – poți «salva lumea» având grijă de propria familie și crescând copii responsabili și respectuoși cu natura și cu oamenii din jur sau luptând cu fărădelegile din sistem. Toate sunt importante în egală măsură”, declara în același interviu Maia Sandu.

Chiar dacă a trăit înconjurată de instrumente muzicale, Maia nu s-a simțit neapărat tentată să le încerce. A fost un copil căruia i-a plăcut dintotdeauna să citească. „Mama putea să mă surprindă cu mătura în mână dar cu nasul în carte și cu podeaua pe jumătate măturată. În casa noastră s-a citit mult, iar tatăl era o adevărată enciclopedie”, își amintește aceasta.

Familia extinsă – o comunitate unită, în care toți pun umărul să ajute

Familia extinsă a avut un rol uriaș în formarea Maiei: bunici, veri, mătuși, unchi, toți uniți într-un spirit de solidaritate rar întâlnit astăzi. „Am crescut într-o familie mare, cu verișori mulți, cu un sentiment de apartenență extraordinar. Dacă cuiva îi era greu, se punea umărul imediat. Așa am învățat că familia nu e doar mamă și tată, ci o comunitate întreagă”, spune actuala președintă a Republicii Moldova.

În familia sa extinsă au existat figuri materne puternice – bunicile sale – femei simple, cu principii sănătoase, care știau să își așeze, creștinește, viața și copiii, cu smerenie, dar și cu respect pentru adevăr. „Și mătușile, și bunicile, au fost și sunt femei foarte omenoase și cumsecade, dar când erau călcate pe bătătură, știau să se apere”, punctează Maia Sandu într-una dintre amintirile sale.

Bunicile sale au muncit mult ca fiecare copil să poată face studii și „au știut să țină neamul grămăjoară” și, chiar dacă au născut și crescut mulți copii, au știut să treacă „cu capul sus prin toate năpastele secolului precedent“, povestește Maia Sandu. De fapt, aceasta mărturisește că mai toate femeile din neam sunt „rezistente și descurcărețe, cum, de altfel, sunt foarte-foarte multe femei din țara noastră”.

Un exemplu viu al acestei mărturii este Maica Eulemia, una dintre mătușile sale de pe linie maternă. Călugăriță la mănăstirea Răciula fiind, aceasta „a stat dârz în calea a zeci de militari înarmați, împiedicându-i, împreună cu bunicul și alți oameni din sat, să închidă mănăstirea”, așa cum își amintește Maia, acest episod din istoria propriei familii, după care s-a realizat și filmul „9 zile și 9 nopți care au zguduit Răciula”.

O adolescentă „serioasă”, cu pasiune pentru învățătură

Așa cum era de așteptat, în școală, Maia Sandu s-a remarcat rapid prin seriozitate și rezultate excepționale. Profesorii săi o descriu ca pe o elevă muncitoare, ambițioasă și curioasă. Anii de liceu i-au adus și primele preocupări sociale. În familia sa, ca dintotdeauna, se vorbea despre dreptate, despre lupta pentru reinstaurarea limbii române ca limbă oficială, despre schimbările politice din anii ’80.

În tinerețe, Maia a fost, alături de rudele sale, o ferventă susținătoare a independenței Moldovei și a reinstituirii alfabetul latin. „Am participat împreună cu părinții și cu mătușile mele de la Chișinău la protestele pentru limba română, pentru grafia latină. Copiii din familia noastră nu s-au temut. Voiam să ne fie recunoscute drepturile”, mărturisește aceasta în video-ul dedicat familiei sale. Este doar unul dintre exemplele de civism și spirit „revoluționar” care aveau să îi definească mai târziu cariera.

Studenția: drumul spre excelență

După liceu, Maia Sandu a intrat la Academia de Studii Economice din Chișinău, unde a studiat economia. Era o perioadă de tranziție, plină de provocări, dar și de oportunități. Ea însăși recunoaște că a muncit enorm pentru a-și construi un drum solid – și un CV impresionant. A urmat și masterate în administrație publică, culminând cu admiterea la prestigioasa Harvard Kennedy School, unde a studiat politici publice. Experiența Harvard i-a oferit nu doar cunoștințe academice, ci și o rețea de contacte internaționale. „La Harvard am înțeles că pentru a schimba lucrurile într-o țară trebuie să ai o echipă de oameni onești și competenți. Schimbarea nu se face de unul singur”, mărturisea aceasta. Înainte de a intra în politică, Maia Sandu a lucrat în instituții importante: Ministerul Economiei, apoi la Banca Mondială, în calitate de consilier, experiențe care i-au oferit o perspectivă asupra numeroaselor probleme din economia și societatea moldovenească.