Motive ar fi fost destule, în cazul noii guvernări de la Chişinău "greaua moştenire" nefiind doar o figură de stil, pârjolul găsit în urma fostului executiv de la Chişinău gestionat de către oligarhul Plahotniuc şi partidul său aşa-zis "democrat" fiind aproape total, atât pe plan intern (în toate domeniile, pornind de la Justiţie şi terminând cu Economia), cât şi pe plan extern (Chişinăul fiind până acum trei luni într-o izolare cvasi-totală), atât pe verticală (liderii politici corupţi care guvernaseră în ultimii ani discreditând aproape în întregime ideea de integrare europeană), cât şi pe orizontală (armate întregi de funcţionari publici din eşaloanele doi şi trei încercând în continuare să frâneze eforturile de reformare ale Statului), transmite Știri.md cu referire la jurnal.md.

O singură dezvăluire pe zi din mizeria lăsată în urmă de către "democraţii" oligarhului Plahotniuc şi primele 100 de zile de guvernare tot nu ar fi fost suficiente pentru a avea o imagine cât de cât reală a prăpastiei în care a fost aruncată Republica Moldova de către fostul regim politic.

Însă noul guvern de la Chişinău a decis să-şi respecte principalul angajament asumat în alegeri în faţa oamenilor, acela al transparenţei, şi de aceea a ales să comunice public doar ce a reuşit să facă pentru Republica Moldova după numai 100 de zile de la începutul efortului de redresare a ţării.

Încetul cu încetul, cu toate ezitările inerente pentru nişte oameni care se întâlniseră până la preluarea guvernării doar în studiile de caz cu comportamentul instituţiilor în condiţiile unui stat capturat, treburile intră pe făgaşul firesc. Lucrurile s-au organizat şi fiecare minister începe să funcţioneze în parametri (aproape) normali. Sănătatea şi Educaţia au redevenit o prioritate, aşa cum este firesc într-o ţară normală, Justiţia începe să se reformeze pentru ca legea să fie aplicată într-o măsură corectă pentru toţi, Finanţele şi Economia încep să producă rezultate, iar în tot acest timp Ministerul de Externe redeschide uşile europene şi americane care până acum erau ferecate pentru oficialii oligarhului Plahotniuc.

Spre deosebire de anii precedenţi, când investigarea furtului celebrului "miliard" se rezuma doar la un "grup de lucru" şi o "comisie de anchetă", de data aceasta se pare că există şi voinţa de a se obţine rezultate concrete, câţiva deputaţi din anturajul lui Ilan Shor şi al lui Plahotniuc (principalii bănuţi de a fi beneficiarii direcţi ai fraudei bancare) fiind deja reţinuţi.

Însă, de departe, cea mai mare victorie a actualului executiv de la Chişinău, după numai 100 de zile de la preluarea guvernării, este scoaterea din joc a oligarhului Plahotniuc şi a acoliţilor săi (unii fugiţi din ţară imediat după predarea puterii, alţii încă rămaşi pe la Chişinău, dar cu un ochi pe valize şi cu celălalt după duba poliţiei), precum şi scuturarea zdravănă a sistemului lăsat moştenire de ei, la fel cum se scutură nucii toamna.

Faptul că în Republica Moldova se respiră - după ani de zile - un aer de libertate este principalul merit al celor doi lideri politici pro-europeni, Maia Sandu şi Andrei Năstase, precum şi al partidelor pe care aceştia le conduc. Efortul şi sacrificiul lor şi al echipelor din care fac parte merită tot respectul şi admiraţia.

Poate că nu toate lucrurile merg (deja) ca pe roate la Chişinău însă, să fim cinstiţi: la fel cum respiraţia urât mirositoare a lui Dragnea se va simţi încă mulţi ani de zile în România în contextul crizei economice pe care ne-a lăsat-o moştenire, nici peste Prut, la umbra lui Plahotniuc, nu a putut creşte nimic sănătos (asta dacă tot vorbeam despre scuturatul nucilor puţin mai devreme).

Simbolic sau nu, la 100 de zile de la preluarea guvernării prim-ministrul Republicii Moldova, însoţit de viceprim-ministru, de ministrul de Externe şi de ministrul Finanţelor sunt într-o vizită oficială la Washington, acolo unde au discuţii legate de dezvoltarea Republicii Moldova cu oficiali de rang înalt, precum şi cu reprezentanţi ai mediului de afaceri din SUA. Sincer vorbind, oare când a fost ultima dată când doamna Dăncilă a fost invitată (oficial), alături de miniştrii săi, pentru discuţii şi proiecte reale în SUA?