Ecourile anexării Basarabiei din 1812. Istoric: O dramă a unui popor

Tratatul a fost semnat într-un context internațional complex, explică istoricul Vlad Mischevca, transmite Știri.md, cu referire la moldova1.md.

„Războiul era prelungit, era foarte apăsător pentru populația locală, însă nu asta interesa pe comandanții armatei Dunărene. Ultimul comandant, în acea vreme, devenise generalul Mihail Kutuzov și el avea misiunea să încheie, cât mai grabnic, pacea acestui război deja prelungit, în fața unui alt iminent război, alt iminent pericol pentru Imperiul Rus - expansiunea lui Napoleon Bonaparte”.

Tratatul de la București a fost semnat după mai multe luni de negocieri. Efectele imediate ale acestuia s-au văzut atunci când s-a stabilit hotarul pe linia Prutului, afirmă istoricul.

Familii întregi, sate, erau despărțite și trebuiau să aleagă pe care mal vor trece cu traiul. Timp de un an și jumătate boierii urmau să decidă unde-și păstreze moșiile. „Și se spune că pe malurile Prutului se auzeau plânsete și vaiete, vocile populației. Mulți țărani, oameni simpli, luau calea pribegiei și plecau, fugeau din Basarabia, deja ocupată de către Imperiul Rus”, a relatat Mischevca.

Separarea Basarabiei și integrarea acestui teritoriu în Imperiul Rus, fără consultarea populației, a generat consecințe culturale, politice și identitare pe termen lung, resimțite și astăzi.

„Au preluat controlul asupra gurilor Dunării, ne-au transformat pe noi în supuși ai Imperiului sau pe strămoșii noștri. Am avut Uniunea Sovietică pe lângă noi. Aceasta e consecința. Și astăzi avem ce avem. O societate divizată care își caută identitatea și tot o caută și nu o găsește”, afirmă istoricul Teodor Candu.

Și Vlad Mischevca califică data de 28 mai 1812 drept una care a dezbinat populația de pe cele două maluri ale Prutului.

„Moldova dintre Prut, Dunăre și Nistru, denumită de acum încolo, pe parcursul secolului XIX, până la Unirea din 1918, Basarabia, inițial ca regiune, apoi transformată în gubernie ordinară a Imperiului Rus, semnifică un teritoriu ocupat pe nedrept, iar linia râului Prut desemnează o dramă a unui popor despărțit. Și dacă există până astăzi hotar la Prut, înseamnă că această dramă continuă și în prezent”, a declarat Mischevca.

Totodată, Teodor Candu a menționat importanța cunoașterii acestor evenimente istorice și documentarea din surse sigure: „Sunt o multitudine de subiecte care trebuie discutate în permanență prin metoda picăturii chinezești ca să ajungem la un anumit rezultat”.

Teodor Candu califica tendința socială din ultima perioadă drept una bună și atenționează că este important „să ne dezvoltăm firesc”. „Fără a fi din nou „eliberați”, vom avea șansa ca în timp de o generație sau două să fie rezolvată problema. Problema azi, mâine nu va fi soluționată, este necesar de trecerea timpului și utilizarea aceleiași metode - a picăturii chinezești a prezentării informațiilor cât mai aproape și explicării lor”.

Documente inedite din acea perioadă, precum și din epoca medievală sunt păstrate la Agenția Națională a Arhivelor. Depozitele instituției păstrează surse istorice din perioada războiului ruso-turc din 1806-1812, la care au acces cercetătorii istorici din țară și de peste hotare. Originalul Păcii de la București se păstrează la arhiva din Moscova, a Ministerului de Externe rus.