Igor Dodon a venit cu mai multe argumente în acest sens și a cerut ca Stadionul Republican să nu fie vândut Guvernului SUA, transmite Știri.md cu referire la unimedia.info.

Primul argument al lui Igor Dodon este că complexul sportiv „Stadionul Republican", pe parcursul mai multor decenii, a fost arena principală a sportului autohton, devenind astfel în constiinţa socială un simbol naţional.

În scrisoare spre examinare se spune că suplimentar se constată că legea în cauză este adoptată cu abateri grave de la cadrul Iegal naţional și conţine un şir de erori și neclarităţi. Un prim exemplu este denumirea legii, care nu indică concret bunul imobil ce se transmite. Prin urmare, titlul contravine art. 42 alin. (2) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative care stabilește că denumirea actului normativ trebuie să exprime cu claritate obiectul reglementării. Această lipsă de precizie denotă odată în plus dorinţa de a oferi cât mai puţină transparenţă deciziei respective.

„3 Articolul 1 din lege afirmă că se permite „desfiinţarea" Stadionului Republican, proprietate publică a statului, însă, în condiţiile cînd Legea nr. 330/1999 cu privire la cultura f'îzică i sport prin art. 29 alin. (2') stabi1ete clar că „Modificarea destinaţiei sau desfiinţarea bazelor sportive [...] se interzice şi se sancţionează conform Iegislaţiei în vigoare", Parlamentul, în temeiul principiilor de bază ale statului de drept (art 1 alin (3) din Constitutie), nu avea dreptul să adopte decizia privind desfiinţarea Stadionului Republican. Pe lîngă aceasta, în pofida art. 1 3 1 alin. (6) din Constituţie, care prevede că „nici o cheltuială bugetară nu poate f'î aprobată ťară stabilirea sursei de finanţare", Legislativul a aprobat distrugerea stadionului fră a identifica sursele pentru finanţarea lucrărilor de demolare a construcţiilor încă existente.

4. Articolul 2 stipulează că se permite transmiterea terenului cu derogare de la prevederile art. 23 din Legea nr. 121/2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, cu toate că nici art. 23, nici legea vizată în general nu sînt aplicabile cazului dat, f'iindcă după cum denotă art. 3 lit. b) din legea parvenită spre promulgare este vorba nu de privatizarea, ci de vînzarea-cumpărarea terenului. În cazul dat era aplicabilă Legea nr. 1308/1997 privind preţul normativ al pămîntului i modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, al cărei art. 4 stabileşte regulile de vînzare a terenurilor proprietate publică a statului. In subsidiar, art. 2 nu corespunde principiului clarităţii legii, stabilit de art. 23 din Constituţie, deoarece nu precizează destinatarul nu prevede clar cui anume îi va fi înstrăinat terenul cu suprafaţa de 5, 1 8 1 4 ha. Prin f'ormularea dată am mai putea înţelege că înstrăinarea se va produce în beneficiul celuia care va construi sediul Ambasadei SUA. 5. Neclare i interpretabile sînt i reglementările ce ţin de preţul terenului. Pe de o parte, art. 2 stabileşte clar că acesta va fi preţul de piaţă; pe de altă parte, art. 3 pune în sarcina Guvernului negocierea preţului.

Din punctul de vedere al teoriei economice şi în spiritul art. 5 din Codul fiscal, preţul de piaţă reprezintă valoarea de piaţă a bunului la data evaluării lui formată prin interacţiunea cererii şi ofertei de pe piaţa comerţului a mărfurilor identice. Odată stabilit, el nu rnai poate fi negociat. In viziunea mea, în cazul dat se cerea ca Guvernul să fi evaluat preţul de piaţă al terenului pînă la prezentarea proiectului de lege în Parlament, pentru ca deputaţii, în ştiinţă de cauză, să poată Iua o decizie, pronunţîndu-se şi asupra acceptării sau neacceptării lui”.

Proiectul de lege a fost votat de majoritatea deputaților și a fost trimis spre promulgare către Igor Dodon.

Citește toate obiecțiile lui Igor Dodon în cadrul documentului atașat.