Studiul a fost realizat la Universitatea din Carolina de Nord, SUA, pe un număr de 11 alcoolici, care au fost împărţiţi în două grupuri şi au luat parte la un program de dezintoxicare cu durata de trei zile. Cei din primul grup au primit două doze de oxitocină pe zi, administrate cu ajutorul unui spray nazal; cei din grupul de control au primit un placebo.

Toţi participanţii au primit, de asemenea, lorazepam, un medicament folosit în mod obişnuit în timpul curelor de dezintoxicare, pentru a atenua efectele sevrajului (privarea organismului de substanţa cu care este obişnuit, ceea ce duce la efecte fiziologice greu de suportat). Lorazepamul a fost administrat atunci când efectele sevrajului atingeau un anumit nivel.

Rezultatele au fost promiţătoare: participanţii din grupul tratat cu oxitocină au resimţit în măsură mai mică pofta de a bea alcool şi au avut simptome de sevraj mai uşoare, comparativ cu cei din grupul de control; de asemenea, au folosit mai puţin lorazepam, în medie cam o cincime din cantitatea folosită de cei din grupul de control. Patru dintre voluntarii trataţi cu oxitocină nu au avut deloc nevoie de lorazepam.

Aceasta este o veste bună, deoarece lorazepamul, deşi poate fi de ajutor în timpul dezintoxicării, este el însuşi o substanţă ce dă dependenţă şi are efecte secundare neplăcute. Reduce anxietatea şi şansele apariţiei convulsiilor în timpul dezintoxicării, dar, odată abandonat, produce insomnii şi o nevoie acută de o nouă doză.

Deşi mecanismul prin care oxitocina ajută la depăşirea dependenţei de alcool nu este bine cunoscut, administrarea ei pare mai eficientă, deoarece nu i se cunosc niciun fel de efecte secundare.

Autorii studiului speră ca tratamentul cu acest hormon să îi ajute pe alcoolici să evite în mare măsură simptomele neplăcute ale sevrajului, care îi determină, de cele mai multe ori, să înceapă iar să consume alcool.