De mică era fascinată de camioane, iar la vârsta de 18 ani a primit permisul de conducere. Prima dată a emigrat în Portugalia, țară în care s-a aflat timp de 5 ani și unde a lucrat în calitate de secretară la compania de construcții unde era angajat și soțul ei, transmite Știri.md cu referire la Jurnal.md.

A revenit în Moldova, împreună cu cei doi copii, iar după șapte ani a emigrat din nou, doar că în Germania. De aproape patru ani locuiește în Berlin, alături de familia ei. Datorită ambiției sale, a învățat limba germană de cum a ajuns acolo, s-a înscris la o școală de șoferi, iar acum lucrează șoferiță de autobuz într-o companie care are 14 mii de angajați.

Basarabeanca din Berlin s-a născut în or. Criuleni, însă pe când avea vârsta de doi ani, părinții ei au decis să se mute cu traiul în Chișinău.

Imediat după liceu, la 18 ani, a plecat din țară în Portugalia, acolo unde munceau părinții și fratele ei.

De mică era fascinată de camioane

Când era mică, nu avea scopuri ori vise mărețe, însă îi plăceau vehiculele. „Eram fascinată de camioane și aveam o oarecare dorință de a conduce unul. Cred că trebuia să fiu băiat, dar nu fată”, își începe povestea basarabeanca care, la momentul de față, locuiește în Berlin.

În Portugalia, pe lângă membrii familiei, aceasta era așteptată și de iubit, care ulterior i-a devenit soț.

Ajunsă acolo era încântată de tot ce vedea, însă îi era dor de iarna din Moldova și de casa părintească.

În Portugalia, Olga a lucrat secretară la firma de construcție unde era angajat și soțul ei. Între timp, aceasta a rămas însărcinată cu primul copil, iar peste o vreme a venit pe lume și al doilea.

jurnal.md

Din Portugalia în Moldova

După cinci ani, Olga și copiii au revenit în Moldova, iar soțul ei a plecat în Spania, ca între timp să se oprească cu munca în Germania.

„Ajunsă acasă, m-am dedicat în totalitate copiilor, iar când au crescut mai mari, am făcut facultatea de Contabilitate la ASEM. M-am înscris și la o școală de șoferi pentru a avea și restul categoriilor care-mi lipseau în permisul de conducere.

Știu să șofez de la vârsta de 16 ani, atunci mama a venit cu inițiativa ca pe timpul verii să merg la școală. Așa am învățat pentru categoria B, iar la vârsta de 18 ani am susținut și examenul practic”, ne-a declarat Olga.

jurnal.md

Din Moldova în Germania

După șapte ani de când a revenit în Moldova din Portugalia, basarabeanca noastră a plecat alături de copii în Germania, acolo unde-i aștepta capul familiei.

De această dată a emigrat, având un plan foarte bine pus la punct și consideră că doar pentru leneși există expresia „nu pot”.

„Germana este o limbă foarte grea și doar cel leneș poate să nu o învețe. Înainte de a merge în Germania, aveam un plan bine stabilit. Știam că primul lucru pe care-l voi face va fi acela de a mă înscrie la un curs de limba germană. Ceea ce am și făcut. Nu mi s-a dat ușor, însă și astăzi depun efort ca să o învăț. Al doilea punct din planul meu era să mă înscriu la o școală de șoferi pentru a avea permisul de conducere german.

Voiam să lucrez șoferiță de autobuz și asta fac acum. Pentru prima dată am văzut o femeie la volanul unui autobuz în Portugalia, iar undeva în sufletul meu era această dorință. Este un drum scurt și rapid de a avea un job, plus că îmi place.

Aveam un program încărcat, dar am avut noroc că copiii mergeau la școală după finisarea orelor mele de germană. Iar între timp eu îmi puteam rezolva și întrebarea cu permisul de conducere.

Și când mi-a rămas ultima etapă, cea a categoriei pentru autobuz, soțul și-a fracturat piciorul. Norocul meu a fost că el a stat acasă. Acum îmi dau seama că dacă nu avea să se întâmple această tragedie, reușeam, doar că mai târziu și mai greu”, povestește Olga, precizând că nu i-a fost deloc ușor să susțină examenele în germană.

Însă cum expresia „nu pot”, nu există în vocabularul ei, a tradus cuvintele care nu le înțelegea, iar în trei luni și jumătate avea și categoria care-i permitea să fie la volanului unui autobuz.

jurnal.md

Despre cum e să fii șoferiță în Berlin

Dar pentru a intra în pâinea șoferilor din Berlin, Olga a mai avut nevoie de un curs care a durat o săptămână, iar într-un final și-a văzut dorința realizată.

A ales să fie șoferiță pe autobuz de linie pentru că voia să fie în fiecare zi acasă, alături de copii și soț.

„Din start mi-a fost greu deoarece nu cunoșteam Berlinul, iar ca șoferiță începătoare trebuia să fiu atentă și la drum, și la pasageri. Însă toate senzațiile de stres începător s-au compensat cu mândria pe care o aveam că mi-am atins scopul și că fac ceea ce-mi place”, ne mai spune ea.

Susține că majoritatea șoferilor sunt bărbați, însă este un lucru normal ca să vezi o femeie la volanul unui autobuz. Unde mai pui că numărul acestora este mare, iar din acest punct de vedere nimeni nu se mai miră.

Șoferițele companiei unde activează nu au privilegii nici în cadrul instituției, nici în trafic.

Despre pasagerii din Moldova

Din start, timp de un an și jumătate, Olga a lucrat la o companie privată, însă acum este angajată la una de stat care are peste 14 mii de angajați.

„În acest moment sunt liniștită pentru că sunt asigurată cu un post de muncă până la pensie”, adaugă basarabeanca noastră.

Întrebată cum o privesc pasagerii fiind la volan, aceasta ne-a răspuns: „diferit!”.

Printre călătorii ei întâlnește destul de des și moldoveni, însă nu intră cu toți în contact, iar cei care ajung să o cunoască, se miră că este din Moldova.

„Am avut și cazuri când moldovenii se șoșoteau și nu știau care din ei să mă întrebe cum să ajungă la destinația dorită. Și încercau să vorbească cu mine în germană, iar eu le spuneam să treacă la limba moldovenească că suntem de-ai noștri. Însă am avut un caz când doi moldoveni stăteau pe scaunele din față, iar după ce au vorbit vrute și nevrute, au ajuns să vorbească și despre mine. Le-am dat pace până au dat să coboare, iar în acel moment le-am spus că atunci când o să mai discute între ei, să se gândească că cineva poate să-i înțeleagă. S-a văzut că le-a fost rușine”, mai povestește șoferița.

jurnal.md

Nu renunță la șoferie pentru contabilitate

Olga este mulțumită de salariul pe care-l primește, iar ca să-și găsească un job în domeniul contabilității, nu vrea deoarece nu se vede lucrând într-un birou.

Basarabeanca și soțul ei nu-și doresc să revină în Moldova, susțin că s-au stabilit foarte bine în Berlin, unde mai pui că și copiii merg la o școală bună și nu vor să-i rupă din lumea lor de acolo.

În curând vor face patru ani de când locuiesc în Germania și nu se văd trăind într-o altă țară, dar nici într-un alt oraș decât în Berlin.

„Aici mă simt ca acasă, iar unicul lucru de care-mi este dor sunt părinții, care s-au întors în Moldova. În rest, am tot ce mi-am dorit.

Sunt bine realizată, însă parcă simt că mai vreau să fac ceva. În compania noastră există o posibilitate, cu timpul, să am o altă postură, nu cea de șofer. Este un nivel mult mai bine plătit și mi-aș dori să ajung la el. Dar pentru a-mi atinge și acest scop, trebuie să mai studiez germana”, își încheie povestea basarabeanca din Berlin.