Dana Marchitan: Optimiștilor le aparține fericirea

-Dana, cînd ai început să cînți?
-Am început să cînt în clasa 5 la liceu, diriginta m-a obligat.

- Părinții tăi cînd și-au dat seama că ai ales să fii cîntăreață, nu au insistat să-ți alegi o profesie "normala"?
- Tata a insistat și l-am ascultat...am mers la facultatea Securitate, Pază și Detectiv.

- Cum te susțin părinții în cariera ta de artistă?
- Ma susțin cu critică, obiectivitate, cînd e bine-constatarea faptului că e bine.

- Ai fost plecată din țară pentru un timp, ce te-a făcut să revii acasă?
- Băiatul meu, dorința de a cînta pentru poporul meu, care îmi e drag, și prietenii pe care i-am lăsat fără comunicarea cu mine.

- Prin ce se deosebește Dana Marchitan pe scenă și cea de zi cu zi?
- Grea întrebare. În scenă - eu sunt ca peștele în apă, naturală, ca și în viața de zi cu zi. Unica deosebire - în viața de zi cu zi pot să ies nemachiată...în scenă, nu.

-De ce tot insiști de 7 ani să cucerești juriul de la Eurovision? Crezi într-o jurizare onestă?
- Eu nu insist. Eu îmi promovez materialul muzical și particip la un show cu un nivel mai înalt decît concertele de la noi, cu un auditoriu mare. Nu lucrez în scenă pentru juriu ci pentru public și pentru mine, ca mai apoi să văd dacă am creștere sau nu. Și desigur că am de gînd să reprezint odată si odată Țara. Jurizare onesta...da, cred.

- După ce mottou se conduce în viață Dana Marchitan?
- Sunt mai multe...dar unul e: "Fă bine și la tine totul va fi, respectă-i pe alții ca pe tine insuți, nimeni cu nimic nu îți este dator. Optimiștilor le aparține fericirea".

- E posibil ca în țara noastră să-ți realizezi o carieră de un artist adevărat?
- Totul e posibil...da chiar totul..nu conteaza în ce tara ai fi. Chiar și in Africa:)

- Dacă da, atunci care ar fi pașii?
- Pașii ar fi: înțelegerea scopului tău ca artist, a publicului, munca, suflet și implicație...pași concreți, investiții de tot soiul.

Mîine cînt în a 2 semifinala a concursului Eurovision. Votează-mă! Numarul 7.