Zone potențial locuibile, identificate în spațiu

Piticele albe, etapa finală din evoluția majorității stelelor, au fost mult timp considerate prea reci pentru a putea susține viața. Totuși, un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Oklahoma arată că o parte dintre aceste obiecte sunt capabile să își încetinească procesul de răcire pentru perioade colosale, de până la 10 miliarde de ani. Acest lucru înseamnă că planetele aflate în jurul lor ar putea rămâne locuibile mult mai mult timp decât se presupunea anterior. Preprintul studiului a fost publicat pe portalul arXiv, transmite Știri.md cu referire la point.md.

Secretul constă în neonul-22, care, după carbon și oxigen, este al treilea cel mai răspândit element în interiorul piticelor albe. Dacă proporția sa ajunge la cel puțin 2,5% din masă, în nucleu se declanșează un proces numit „distilare”. Regiunile care încep să cristalizeze devin mai sărace în neon și mai ușoare, ceea ce le face să se ridice către straturile superioare, unde se topesc din nou și eliberează o cantitate enormă de energie gravitațională.

Cercetătorii au simulat evoluția a aproximativ 4.000 de stele din catalogul Hypatia și au comparat rezultatele cu observațiile telescopului spațial Gaia. S-a constatat că aproximativ 6% dintre piticele albe masive își întârzie într-adevăr procesul de răcire, formând pe diagramele de luminozitate un grup caracteristic, așa-numita ramură Q (Q-branch). Vârsta lor reală se dovedește a fi mult mai mare decât ar indica luminozitatea.

Cel mai des, aceste pitice albe „înghețate” se întâlnesc mai aproape de centrul Galaxiei, unde există mai multe stele cu metalicitate ridicată, deci și o probabilitate mai mare de a acumula suficient neon-22. În regiunile periferice ale Căii Lactee, ele sunt aproape de opt ori mai rare.

Potrivit autorilor studiului, piticele albe ar putea fi candidați mult mai promițători pentru căutarea vieții. Zonele lor de locuibilitate sunt stabile și de lungă durată, iar orbitele planetelor potențiale se află la distanțe mai mari de stea, ceea ce reduce efectele distructive ale forțelor mareice.

„Suntem obișnuiți să privim piticele albe ca pe niște rămășițe moarte ale stelelor, dar, în realitate, chiar ele ar putea oferi cele mai durabile și fiabile condiții pentru existența vieții”, au remarcat cercetătorii.