După moartea scriitorului în 1797, bustul înalt de 13 cm al împăratului roman „nebun și rău” a avut mai mulţi proprietari şi chiar s-a crezut, în secolul al XIX-lea, că este al lui Alexandru cel Mare şi nu al lui Caligula, transmite Știri.md cu referire la digi24.ro.

Acum, după 10 ani de muncă de detectiv, dr. Silvia Davoli, curator la Strawberry Hill, a redescoperit bustul şi a obţinut confirmarea unor experţi de top că este al lui Caligula. Descoperirea a venit atunci când Davoli a comparat un desen al bustului, comandat de Walpole în anii 1780, cu un bronz păstrat în colecţia privată de artă şi antichităţi a companiei de investiţii Schroders.

„Nu aveau nicio idee că era Caligula”, spune Davoli. „Am fost atât de fericită când am văzut în sfârşit bronzul şi am făcut legătura”.

Ucis de propria gardă

Caligula - care înseamnă „cizma mică”, o poreclă care i-a fost dată în tinereţe - a devenit al treilea împărat roman în anul 37 d.Hr., la vârsta de 24 de ani. Era considerat un risipitor şi cu un comportament sexual deviant; existau zvonuri despre relaţii incestuoase cu două dintre surorile sale mai mari.

Caligula îşi iubea calul Incitatus atât de mult, încât îl ţinea într-un grajd de marmură şi se gândea să-l facă consul.

În cele din urmă, Caligula a fost ucis de propria sa gardă pretoriană după doar patru ani ca împărat.

Cu toate acestea, în timpul domniei sale au fost realizate mai multe busturi minuscule din bronz ale sale, care puteau fi purtate şi folosite pentru cult.

„Acesta a fost punctul meu de plecare”

Se crede că doar câteva astfel de busturi mai există, dintre care două se află în Muzeul Metropolitan de Artă din New York şi alte două deţinute de privaţi.

Se spune că Walpole a fost încântat să primească bustul de la Horace Mann, ambasadorul britanic în Italia. Mann susţinea că acesta a fost salvat din ruinele oraşului Herculaneum după erupţia Vezuviului.

„Găsisem în arhiva noastră de la Strawberry Hill câteva scrisori despre cadou între Walpole, Mann şi ducele de Elbeuf, care a făcut săpăturile de la Herculaneum la mijlocul secolului al XVIII-lea”, spune Davoli. „Acesta a fost punctul meu de plecare”.

Căutările sale au dus-o apoi la colecţia Lewis Walpole de la Universitatea Yale.

„Acolo am dat peste schiţa pe care Horace Walpole i-o comandase cunoscutului artist John Carter pentru a desena bronzul său”.

Găsit din întâmplare

Dar nu avea nicio idee unde se afla bustul în sine. După mai multe cercetări, Davoli a descoperit că, după moartea lui Walpole, bustul a trecut prin familia acestuia înainte de a fi cumpărat de diverşi colecţionari şi apoi, în anii 1890, de Sir John Henry Schroder.

Însă nu a existat nicio factură ca dovadă a achiziţiei sau detalii privind provenienţa. De fapt, Schroder a presupus mult timp că este un bust din secolul al XV-lea al unui tânăr necunoscut.

La sfârşitul anului trecut, Davoli răsfoia inventarul Schroder Collection pentru o expoziţie la Strawberry Hill despre vânătoarea de comori.

„Din întâmplare, am văzut această pagină cu ceea ce părea a fi bronzul lui Walpol”. Bustul a fost analizat de Rupert Harris, specialistul londonez în conservarea metalelor, care a spus că se potrivea compoziţia bronzului cu cea a unor obiecte vechi de 2.000 de ani.

Caligula poate că a fost denigrat în timpul vieţii sale, dar a fost o sursă de intrigă şi inspiraţie pentru scriitori, cineaşti (portretizat pe ecran de John Hurt în drama BBC „I, Claudius” şi de Malcolm McDowell în filmul „Caligula” din 1979) şi compozitori.

Acum, el va fi în centrul atenţiei în cadrul expoziţiei „The Art of Treasure Hunting”, care se va deschide la Strawberry Hill House în 28 iunie.