Un bărbat necăsătorit a înfiat 5 copii cu dizabilități

Pe bună dreptate, el este considerat un „super tată” de prieteni și de familia sa, transmite Știri.md cu referire la Eva.ro. 

Ben își dorea încă de când avea 21 de ani să adopte un copil, însă zece ani mai târziu, a devenit tatăl a cinci copii. Toți au probleme de sănătate, iar el îi îngrijește zi de zi și este fericit că viața micuților s-a schimbat de când el a devenit tatăl lor.

Jack (11 ani), Ruby (opt ani), Lily (șase ani), Joseph (trei ani) și Noah (un an) au diverse afecțiuni care implică o mulțime de nevoi și îngrijire specială, de la autism la sindromul Pierre Robin, dar cu Ben lângă ei, viața lor este mai ușoară și mai frumoasă.

Bărbatul a devenit tată full-time și are experiență în îngrijirea copiilor cu dizabilități după ce a lucrat într-un centru special: „Încă de la 21 de ani am știut că vreau să devin tată cât mai repede posibil – poate că eram tânăr, dar mereu am avu un cap matur pe umeri”, a explicat Ben.

„Eram convins că, fiind singur, nu mă vor lua în serios – dar am fost foarte fericit când au acceptat. Știam că așa era drept, datorită muncii pe care o făcusem cu adulții și copiii cu dizabilități. Știam că aveam dreptul să adopt un copil cu handicap fiindcă știam că pot să-l îngrijesc cum trebuie”, a continuat el.

„Mai întâi am văzut o reclamă a serviciilor locale de adopții care căutau părinți adoptivi și m-am gândit că nu acceptă un tip singur. 

Dar le-am zis cine eram și unde lucram, iar ei au fost foarte constructivi și chiar entuziasmați că vreau să adopt un copil”, a povestit Ben, adăugând fără ezitare: „După nouă ani, am cinci copii și n-aș schimba nimic.”

Deși are pe cap o grămadă de probleme cu care nici doi părinți nu s-ar descurca ușor, Ben este încântat că le poate fi de ajutor copiilor săi. Și n-are deloc o misiune simplă: Jack are autism, Ruby are sindromul Pierre Robin și nu-și poate mișca normal brațele din cauza lipsei oaselor, Lily nu aude, iar Josep are sindromul Down. Cel mai mic dintre ei, Noah, are un sindrom rar și mai multe anomalii căpătate la naștere care i-au afectat mâinile și picioarele. Dar Carpenter e cel mai fericit părinte: de când a intrat în familia lui, Noah este ca și cum ar fi fost dintotdeauna cu ei. „Noah e tare și s-a adaptat perfect în familia noastră, să fiu sincer, e ca și cum a fost mereu aici! Frații și surorile lui se simt bine cu el, în special Lily, care este foarte maternă și mă ajută să-l hrănesc și cu alte treburi”, a explicat bărbatul.

Carpenter nu și-a dorit niciodată să aibă copiii lui biologici, iar adopția i s-a părut întotdeauna cea mai bună soluție atât pentru el, cât și pentru copiii cu afecțiuni. „N-am vrut copii biologici pentru că aici e vorba de mai mult decât o legătură biologică cu un copil. Copiii mei sunt copiii mei – de exemplu, ei au aceleași gesturi ca mine.

Da, n-au același sânge ca mine, dar cui îi pasă?!”, a explicat el.

Ben se descurcă cu fondurile de sprijin pe care le primește de la stat și cu ce a mai economisit – de exemplu, primește 20,70 de lire sterline pe săptămână pentru primul copil adoptat și 13,70 lire pentru al doilea, la care se adaugă și alte beneficii, scrie Daily Mail.

Poate că unora li s-ar părea greu și cu un copil cu dizabilități. Pentru Ben nu-i nimic ieșit din comun și chiar se gândește să mai adopte:„Dacă pe viitor un copil ar avea nevoie de mine să-l ajut, sunt sigur că voi ajunge să-l adopt. Sigur mă văd adoptând mai mulți, chiar îmi place să fiu tată”, a spus el.

Carpenter este singur de la 21 de ani și nu plănuiește să-și caute o iubită în viitorul apropiat, fiindcă responsabilitățile pe care le are sunt mai importante și nu-i lasă prea mult timp liber: „Nu mi-am dorit niciodată o relație, sunt fericit așa.

De fiecare dată când mi-am imaginat că aș avea o relație, am ajuns la aceeași concluzie: copiii mei vor fi mereu pe primul plan. Aș merge și pe jar în tălpile goale ca să-i apăr și să le fiu aproape, așa că e o decizie ușoară”, a explicat el. „Oricine poate fi părinte, dar e nevoie de cineva special pentru a fi tată”, a conchis Ben.