Teoria rușilor despre serialul Cernobîl, produs de americani

Există deja mai multe lungmetraje, documentare sau de ficţiune, despre cel mai grav accident nuclear civil din istoria umanităţii, dar subiectul nu a fost abordat până acum într-un serial de televiziune, genul vedetă al momentului, transmite Știri.md cu referire la Stirileprotv.ro.

Canalul de televiziune HBO, care a difuzat ultimul episod al miniseriei la 3 iunie, a pus la bătaie resurse considerabile pentru reconstituirea evenimentelor din aprilie 1986 într-o manieră superioară tuturor filmelor produse până acum.

În timpul producţiei, a fost nevoie de distrugerea unei construcţii gigantice, situate în Lituania, pentru a recrea resturile reactorului numărul 4, cel care a explodat în toiul nopţii de 26 aprilie în timpul unor teste de securitate.

Echipa de filmare a turnat, de asemenea, la centrala lituaniană Ignalina, nefuncţională din 2009, şi care era echipată cu reactoare RBMK, similare cu cele de la Cernobîl, precum şi în Ucraina.

“Evenimentul cere o anumită formă de respect”, a explicat, cu ocazia unei mese rotunde organizate în cadrul Festivalului de Film de la Tribeca, Craig Mazin, creatorul acestei miniserii alcătuite din cinci episoade. “Toată atenţia acordată detaliilor (...) să redai spiritul acelor vremuri”, a subliniat acesta, întrucât este vorba despre ″relatarea istoriei unei alte culturi″⁣.

Automobile, vestimentaţie, ochelari, totul a fost pregătit cu minuţiozitate pentru a-i trimite pe telespectatori într-o călătorie cu 33 de ani în urmă, în Uniunea Sovietică de la începutul glasnostului.

În ultimii ani, serialele de televiziune au progresat mult la capitolul autenticitate, de la ″The Americans″⁣ la ″⁣L’amica geniale″⁣, acesta din urmă realizat în dialect napolitan de HBO, iar odată cu acestea au crescut şi aşteptările privitorilor.

Dar deşi potenţialul narativ este imens, subiectul este arid, iar epoca este una întunecată. Filmarea în limba locală ar fi fost poate un obstacol prea mare pentru a ajunge la publicul larg.

“Am încercat să mergem pe cât de departe am putut”, a precizat regizorul Johan Renck în cadrul mesei rotunde. “Este dificil″, a recunoscut acesta. ″⁣Este dificil, pentru că limba transmite, în proporţii considerabile, o anumită cultură, bineînţeles.”

″În acelaşi timp însă”, a adăugat acesta, ″tot ce-am putut face a fost să găsim mici spaţii unde puteam spera ca diferenţa, atmosfera unei alte ţări, să fie suficient de perceptibilă″⁣.

Odată depăşit obstacolul limbii, scenariul a prins contur şi nu se limitează pur şi simplu la relatarea accidentului. Trebuie, în primul rând, povestit dezastrul, după care este necesară evocarea felului în care acesta a fost gestionat de autorităţi.

Responsabilii centralei au refuzat adevărul ştiinţific, şi la fel au procedat şi oamenii politici. Pentru a conserva triumfalismul sovietic, unii dintre aceştia erau pregătiţi să pună în pericol viaţa a mii de compatrioţi.

Uniunea Sovietică a anunţat incidentul abia după 48 de ore, în timp ce norul radioactiv se răspândea deasupra Europei, iar Mihail Gorbaciov nu a intervenit public decât pe 14 mai, după mai bine de trei săptămâni de la explozie.

În opinia lui Craig Mazin, această negare a realităţii ne duce cu gândul la ″fake news″⁣ şi la climatoscepticism, teme importante ale prezentului. “Există un motiv principal pentru care am realizat această miniserie”, a recunoscut acesta. ″⁣Există un război în desfăşurare împotriva adevărului″⁣.

Omul are o ″capacitate formidabilă de a-şi repara greşelile″⁣, dar şi ″⁣să-şi facă iluzii până când nu mai este cale de întoarcere″⁣, a spus creatorul miniseriei. Cernobîl nu vorbeşte despre ″⁣pericole nucleare″⁣, ci despre ″⁣minciuni şi pericolul autoamăgirii″⁣.

Miniseria Cernobîl trezeşte amintiri dureroase în Rusia, unde producţia a fost deseori apreciată pentru realismul său, dar şi acuzată că ar fi exagerat rolul nefast al autorităţilor sovietice, conform presei locale citate de AFP.

“Gradul de realism al seriei Cernobîl este mai ridicat decât cea mai mare parte a filmelor ruseşti din aceeaşi perioadă″, recunoaşte cotidianul proguvernamental Izvestia.

“Cred că este vorba despre o producţie de televiziune de înaltă calitate. Nu mai este nimic de adăugat aici”, a afirmat pentru AFP Susanna Alperina, jurnalist cultural la cotidianul pro-Kremlin Rossiskaia Gazeta.

În Rusia, serialul nu este difuzat în reţeaua de televiziune, dar este accesibil prin intermediul platformei de streaming Amediateka, care a obţinut drepturile de difuzare pentru numeroase seriale populare printre care ″Game of Thrones″⁣.

Producţia este în special lăudată pentru că a reuşit să reproducă ambianţa din Uniunea Sovietică, reamintindu-le deseori spectatorilor ruşi de copilărie.

Dacă seria se concentrează pe eroismul personajelor obişnuite, înalţii responsabili sovietici, începând cu liderul URSS de la acea vreme Mihail Gorbaciov, sunt portretizaţi ca mincinoşi şi lipsiţi de curaj.

Serialul exprimă ″respect şi simpatie pentru oameni, pentru poporul nostru sovietic″⁣, a scris pe Facebook jurnalista Ksenia Larina, de la postul de radio independent Echo din Moscova. “Exprimă însă un dispreţ puternic faţă de autorităţile care şi-au desconsiderat cetăţenii”.

Cum însă relaţiile dintre Rusia şi ţările occidentale sunt cele mai tensionate de la sfârşitul Războiului Rece, alte voci au văzut serialul ca o critică nejustificată a regimului sovietic şi, ca atare, un atac împotriva actualei puteri, notează AFP.

Ziarul popular Argumenty i Fakty a etichetat miniseria ca fiind ″o minciună filmată în mod strălucit″⁣, care divizează poporul sovietic în ″⁣călăi însetaţi de sânge şi victime inocente″⁣.

Unul dintre mesajele ascunse ale seriei este de a arăta că industria nucleară rusă nu este fiabilă, susţine tabloidul Komsomolskaia Pravda.

Pentru această publicaţie care se lansează în teorii ale conspiraţiei, această producţie HBO cu buget generos îi portretizează pe ″ruşi ca fiind neajutoraţi şi neglijenţi″⁣, cu obiectivul de a perturba vânzările de centrale de fabricaţie rusească în străinătate.

Un număr de 31 de persoane şi-au pierdut viaţa imediat după explozia reactorului numărul 4 de la Cernobîl, dar bilanţul total, care este şi acum subiect de dispute, se ridică la mai multe mii de decese, în special printre ″lichidatori″⁣, cei însărcinaţi cu decontaminarea zonei.