Suedia: Migrația elanilor, urmărită de milioane de persoane la TV

Când live streamul „Marea migrație a elanilor” a fost difuzat pentru prima dată pe platforma de streaming SVT în 2019, aproape un milion de oameni l-au urmărit, transmite Știri.md cu referire la digi24.ro.

Anul trecut, numărul acestora a ajuns la 9 milioane. Anul acesta, cine știe? Având în vedere situația globală, un live stream de trei săptămâni cu câteva sute de elani care traversează cu grijă râul Angerman din nordul Suediei pentru a ajunge la pășunile lor de vară, ar putea fi exact ceea ce au nevoie telespectatorii.

Noua ediție a emisiunii a fost lansată cu o săptămână mai devreme din cauza vremii mai calde decât de obicei. „Sunt mulți elani pe aici,” a spus producătorul Stefan Edlund pentru SVT. „Ne așteaptă. A trebuit să ne adaptăm. Dar ar trebui să fie în regulă.”

Echipa de 15 persoane a programului, care lucrează dintr-o cameră de control din Umeå, la 600 km nord de Stockholm, a instalat deja majoritatea celor 20.000 de metri de cabluri și a poziționat cele peste 30 de camere video remote și camere cu viziune nocturnă, a adăugat Edlund. Și asta e bine, pentru că fanii emisiunii sunt deja pregătiți.

Fanii emisiunii și-au făcut provizii

Ulla Malmgren, 62 de ani, a spus că a făcut provizii de cafea și mese gata preparate pentru întreaga perioadă, pentru a nu pierde niciun moment. „Somn? Uitați de el. Nu dorm,” a spus ea.

Malmgren, care face parte dintr-un grup de Facebook cu peste 76.000 de membri, a declarat pentru Associated Press că îi place gândul că „aproape un milion de oameni” se uită și spun „același lucru: ‘Haideți! Da, puteți!’”

Un alt fan, William Garp Liljefors, 20 de ani, a spus că e recunoscut pentru faptul că întârzie la cursuri în timp ce emisiunea e difuzată. „Mă simt relaxat, dar în același timp sunt ca, ‘Oh, e un elan. Oh, ce fac dacă apare un elan? Nu pot să mă duc la toaletă!’” a spus el.

Ce este conceptul „slow TV”

Emisiunea – și succesul său – fac parte dintr-o tendință în creștere pentru „slow TV”, despre care unii susțin că a fost inițiată de artistul pop american Andy Warhol, al cărui film din 1964, „Sleep”, l-a arătat pe poetul John Giorno dormind timp de cinci ore și 20 de minute.

Mai recent, conceptul a prins contur cu emisiunea preînregistrată „Bergensbanen” difuzată de televiziunea norvegiană NRK, care a arătat, minut cu minut, o călătorie cu trenul de șapte ore din Bergen până la Oslo, cu imagini de arhivă pentru a da viață timpului petrecut în cele 182 de tuneluri ale liniei ferate.

Aproape 20% din populația Norvegiei s-a uitat măcar o dată la aceasta. Doi ani mai târziu, aproximativ jumătate din cei 5,5 milioane de locuitori ai țării au urmărit măcar o parte din transmisiunea live și continuă a unei călătorii pe mare de 134 de ore din Bergen în Kirkenes.

De atunci, televiziunea norvegiană a difuzat cel puțin o emisiune de tip „slow TV” pe an, incluzând 18 ore cu somoni înotând împotriva curentului, 12 ore cu lemne de foc arzând, 24 de ore de lecții academice despre constituție și un maraton de tricotat de 12 ore.

Televiziunile din Spania, Portugalia, Franța, Marea Britanie, Australia și alte țări au urmat exemplul. La Utrecht, în Olanda, un live stream dintr-o cameră subacvatică permite telespectatorilor să apese un clopoțel virtual pentru a lăsa peștii care se reproduc să treacă printr-o poartă.

Oamenii sunt captivați pentru că nu se întâmplă nimic

Emisiunile „slow TV” arată ceva ce se întâmplă la ritmul în care este experimentat, mai degrabă decât accelerat prin montaj și editare. Atracția pentru acestea, spun experții media, pare să rezideze exact în absența liniștită a tensiunii și dramei regizate.

„Devine, într-un mod ciudat, captivant, pentru că nu se întâmplă nimic catastrofal, nimic spectaculos,” a spus Annette Hill, profesor de media și comunicare la Universitatea Jönköping din Suedia. „Dar ceva foarte frumos se întâmplă în acel moment minut cu minut.”

Espen Ytreberg, profesor de studii media la Universitatea din Oslo, a comparat „slow TV” cu un fel de fereastră sau „supapă de evadare” din ritmul frenetic obișnuit al mass-media. „Când am ajuns să acceptăm că televiziunea trebuie să fie acest lucru accelerat, agitat, intens, care îți vine în față?” s-a întrebat el aproape acum un deceniu, într-un interviu pentru CBS. „Dar la un moment dat, aceasta a devenit norma.”

Desigur, ocazional, se întâmplă câte ceva. SVT trimite chiar o alertă atunci când primul elan apare în „marea migrație a elanilor” și afișează un contor pe ecran care arată câți elani au reușit să traverseze râul, care poate fi periculos.

Anul trecut, camerele emisiunii au surprins 87 de animale care au reușit să treacă în siguranță. Unii se confruntă cu dificultăți. Totuși, de necontestat, majoritatea timpului, telespectatorii se uită la cer, apă și copaci. Poate o rață sau două, până când văd și un elan.