Studiu: De ce nu ar trebui să-i dai niciodată pisicii tale lapte
Chiar dacă imaginea pisicii care linge o farfurie cu lapte pare idilică, în realitate, laptele poate face mai mult rău decât bine.

Julia Henning, specialistă în științele veterinare de la Universitatea din Adelaide, explică faptul că majoritatea pisicilor devin intolerante la lactoză după înțărcare, adică în jurul vârstei de 6–12 săptămâni, transmite Știri.md cu referire la playtech.ro.
După această perioadă, ele nu mai produc lactază, enzima necesară pentru digestia lactozei din laptele de vacă, care are o concentrație mult mai mare de lactoză decât laptele matern. Rezultatul? Balonare, dureri abdominale, vărsături și diaree, simptome care pot deveni cronice și chiar amenințătoare prin deshidratare și malnutriție.
„Deși pot părea încântate de gust, laptele nu are nicio valoare nutritivă pentru pisicile adulte și, cel mai probabil, le provoacă disconfort”, subliniază Henning într-un articol pentru The Conversation. Mai mult, spune ea, pisicile sunt experte în a-și masca durerea, deoarece în natură slăbiciunea le-ar face vulnerabile în fața prădătorilor.
Care este alternativa?
În cazuri rare și doar ocazional, se poate opta pentru lapte fără lactoză sau formule speciale pentru pisici, dar nici acestea nu aduc beneficii nutriționale reale. Alte opțiuni aparent inofensive, precum laptele de ovăz, soia sau migdale, sunt de asemenea contraindicate, fiind străine dietei naturale a felinelor.
Studiile au arătat că pisicile ar putea fi atrase de lapte pentru conținutul său ridicat de grăsimi și proteine, dar asta nu înseamnă că este sigur pentru ele. În plus, s-a observat că laptele poate induce un efect calmant temporar, un alt motiv pentru care stăpânii cred că îl tolerează bine.
Pe scurt, concluzionează Henning: „Nu le dați pisicilor lapte. Nu au nevoie, nu-l pot digera și le poate face rău”.
Alte curiozități despre comportamentul felin
Un studiu publicat în 2023 a arătat că unele pisici joacă aportul, exact ca câinii, fără dresaj. Totul ține de instinct și preferința de a conduce jocul, ceea ce ar putea avea efecte benefice asupra relației cu stăpânul.
Totodată, autoarea Lili Chin, în cartea Kitty Language, explică o serie de semnale secrete prin care pisicile își exprimă afecțiunea: poziția cozii, vibrația mustăților, contactul vizual prelungit sau frecatul capului de mâna omului sunt doar câteva dintre „cuvintele” limbajului nonverbal felin.