Spionul perfect: Laserul ce citește o carte de la un kilometru distanță

Folosind tehnologia interferometriei cu intensitate, un principiu folosit în astronomie încă din anii ’50, acest nou sistem promite o precizie incredibilă în observarea obiectelor îndepărtate — dar ridică și mari semne de întrebare privind intimitatea și supravegherea, transmite Știri.md cu referire la playtech.ro.

Tehnologia, prezentată într-un nou articol științific publicat în Physical Review Letters, nu doar că sparge barierele actuale ale rezoluției optice, ci deschide un nou teritoriu în domeniul supravegherii la distanță.

La baza acestui dispozitiv se află un principiu numit interferometrie cu intensitate. Dacă în astronomie, interferometria clasică folosește superpoziția undelor de lumină sau de radiație pentru a obține informații despre diametrul stelelor, cercetătorii chinezi au adaptat această metodă pentru utilizare terestră. În loc să se bazeze pe surse de lumină naturale, precum radiația unei stele, ei au generat opt raze laser infraroșu, pe care le-au proiectat spre un obiect îndepărtat.

Rezultatul? O imagine reconstruită prin măsurarea variațiilor de intensitate a luminii reflectate, chiar și în condiții atmosferice care în mod normal ar distorsiona datele optice. Mai simplu spus, au aplicat tehnologia observatoarelor spațiale unui sistem laser terestru capabil să „vadă” prin aerul instabil al planetei noastre.

Sistemul a fost suficient de sensibil încât să detecteze formele unor litere de doar 3 milimetri înălțime, aflate la aproape o milă distanță. Comparativ, o singură rază laser nu ar fi oferit aceeași rezoluție. Tocmai prin împărțirea sursei de lumină în opt fascicule, cercetătorii au reușit să observe chiar și cele mai mici perturbații de interferență, construind astfel imaginea obiectului țintă cu o claritate remarcabilă.

Ce potențial are această tehnologie și de ce ne preocupă

La prima vedere, o astfel de inovație pare perfectă pentru scopuri științifice și tehnologice. Cercetătorii sugerează, de exemplu, că sistemul ar putea fi folosit pentru identificarea resturilor spațiale, prin iluminarea lor cu fascicule laser și reconstrucția imaginii. O altă direcție ar fi utilizarea în securitate, în zone greu accesibile, unde camerele tradiționale nu pot ajunge.

Însă, oricât de fascinantă ar fi aplicația științifică, nu putem ignora și implicațiile etice. Un sistem care poate „citi” textul de la o asemenea distanță, fără ca subiectul să știe că este observat, deschide o ușă către o nouă eră a supravegherii. În mâinile nepotrivite, o astfel de tehnologie ar putea fi folosită pentru spionaj industrial, urmărire neautorizată sau chiar pentru supravegherea indivizilor fără consimțământul lor.

Shaurya Aarav, cercetător în optică la Universitatea Sorbona, afirmă că această inovație este „un progres tehnic semnificativ în captarea imaginilor obiectelor îndepărtate care nu emit lumină proprie”. Tocmai această versatilitate a sistemului îl face și mai puternic — și mai periculos, dacă este folosit abuziv.

Ce urmează: AI și rezoluții și mai mari?

Cercetătorii chinezi nu se opresc aici. Următorul pas în dezvoltarea sistemului este integrarea algoritmilor de inteligență artificială pentru a interpreta și mai bine formele observate la distanță. Cu ajutorul AI, sistemul ar putea recunoaște nu doar litere sau forme simple, ci și fețe umane, obiecte în mișcare sau chiar comportamente suspecte.

Această combinație de laser de înaltă precizie și analiză automată deschide perspective și mai largi: de la supravegherea frontierei fără drone sau personal la sol, până la analiză urbană în timp real, fără a fi nevoie de camere tradiționale.

Dar odată cu aceste capacități extraordinare, vine și responsabilitatea. Avem nevoie urgent de reglementări clare care să stabilească unde, când și cum poate fi folosit un astfel de sistem, cine are acces la el și ce măsuri de protecție a vieții private sunt implementate.

Viitorul ne arată tot mai des că granița dintre știință și ficțiune devine tot mai subțire. Tehnologii ca aceasta, inspirate din astronomie dar aplicate pe Pământ, pot revoluționa modul în care observăm lumea — dar și modul în care lumea ne poate urmări pe noi. De acum înainte, când citești o carte într-un parc, poate e timpul să te întrebi: oare cine te vede… și de la ce distanță?