România, pe primul loc în Europa la traficul de persoane. Principalele cauze
Autorităţi care nu se implică nu au tehnică şi nici oameni pregătiţi par să fie cauzele unei realităţi îngrozitoare: au dispărut 500 de copii din România fără ca poliţiştii să le fi dat vreodată de urmă.
Nimeni nu ştie dacă sunt în viaţă, dacă mai sunt în ţară şi mai ales dacă cineva îi mai caută, transmite Știri.md cu referire la Protv.ro.
Acum trei luni, am adus în discuţie la Ştirile ProTv aceste cifre alarmante, însă şi atunci ca şi acum, Poliţia Română a ales să tacă. Miercuri, şi unchiul Alexandrei, adolescenta dispărută la Carcal, i-a cerut noului ministru de Interne să analize dosarele tuturor copiilor dispăruţi din 1990 încoace.
În prima de zi de interimat la Ministerul de Interne, Mihai Fifor a fost vizitat de unchiul Alexandrei care i-a cerut să facă o analiză serioasă a tuturor cazurilor de copii dispăruţi în ultimii 29 de ani.
Alexandru Cumpănașu, unchiul Alexandrei: Aceste persoane din sistem care îşi bat joc şi desconsideră fiinţă umană trebuie să dispară.
Mihai Fifor: Da, de asta sunt aici.
Reporter: Aţi apucat să vă întrebaţi colegii câţi copii dispăruţi sunt în România?
Mihai Fifor: Asta vom discuta în cursul acestei zile.
În urmă cu trei luni, la Ştirile ProTV atrăgeam atenţia asupra numărului mare de copii dispăruţi. Gestionarea cazului de la Caracal ne arată însă că de atunci şi până acum poliţia nu a luat măsuri eficiente pentru a rezolva măcar o parte din aceste necunoscute.
La începutul anului, în registrele Poliţiei Române erau peste 2000 de romani dispăruţi în ultimii ani, despre care nu se afle nimic până atunci.
Dintre ei, peste 500 erau copii. Am aflat aceste date acum trei luni. Am cerut atunci explicaţii de la reprezentanţii Poliţiei Române. Nu am primit atunci niciun cuvânt. Am întrebat atunci şi la MAI. Ne-au răspuns că lucrează la un proiect de lege care este şi acum în consultare.
Proiectul le-ar fi dat poliţiştilor posibilitatea de a localiza persoanele dispărute prin interediul GPS-ul de pe telefon.
Atunci poliţiştii din teren au semnalat problema localizării victimelor, aşa cum s-a întâmplat cu Alexandra.
Cosmin Andreica, preşedinte Sindicat EUROPOL: „Pentru a depista telefoanele minorilor este nevoie de autorizaţii şi ajutor de la alte instituţii şi aceste proceduri împing la 24 sau 45 de ore uneori.”
În sistemul românesc s-au perpetuat multe alte hibe, spun reprezentanţii ONG-urilor care s-au luptat în ultimii ani pentru copiii care dispăreau, rând pe rând, fără urmă, în România.
Ioana Săndescu, reprezentant “eLiberare”: „Am văzut specific în cazuri de trafic de minori, s-a identificat copilul, au început cercetările şi apoi pe undeva se pierde firul. Am văzut în cazul celeilate fete dispărute în Caracal ca poliţiei i-a spus familiei că să stea linitita că cel mai probabil este o victimă a traficului de persoane. Cum adică? Nu facem nimic în acest caz?!”
O altă situaţie îngrijorătoare este şi cea a copiilor care pleacă din centrele de plasament. De pildă, doar în judeţul Iaşi sunt 24 la această oră.
Liviu Bran, avocat: „Pentru aceşti copii, sistemul este mai greoi şi reacţia este mai grea.”
Aşa am ajuns să fim pe primul loc în Europa la numărul victimelor traficanţilor, iar un sfert dintre acestea sunt copii.
Cazul Ţăndărei, de exemplu, documentat de jurnaliştii de la “România, te iubesc” este oglinda incapacităţii statului de a se ocupa de dispariţiile copiilor. În Ţăndărei, cel puţin 181 de copii români au fost traficaţi. După 9 ani şi 53 de teremene în instanţele de la noi, timp în care multe încadrări s-au prescris, 25 de indivizi consideraţi iniţial traficanţi de copii au fost achitaţi în prima fază.
Într-un alt caz răsunător din 2012, în Caracal, 30 de eleve au fost forţate să se prostitueze, inclusiv pentru cetăţeni americani care veneau atunci să lucreze la scutul de la Deveselu.
Miercuri, procurorii DIICOT au spus că nu au găsit vreo legătură între proxeneţii de atunci, trimişi în judecată între timp, şi dispariţiile de acum, din Caracal.
Dacă practica arată aşa, în teorie Poliţia stă mai bine. Anul trecut, de exemplu, au simulat că salvează un copil răpit şi s-au prefăcut că intervin cu zeci de poliţişti, jandarmi şi cu elicoptere.
Înainte, în 2011 s-au cheltuit 266.000 de euro, bani de la Uniunea Europeană, pentru Proiectul CALLERT care ar fi trebuit să creeze un mecanism naţional de alertare a populaţiei.