Paul Whelan trebuie să se fi îndoit că acest moment va veni vreodată, relatează reporterul BBC Sarah Rainsford. Au trecut 2 043 de zile de când agenții Serviciului Federal de Securitate (FSB) au dat buzna în camera sa de hotel din Moscova, cu cagulele pe față, l-au imobilizat la pământ și l-au anunțat că este arestat pentru spionaj, transmite Știri.md cu referire la digi24.ro.

„Am urmărit îndeaproape cazul dlui Whelan la Moscova încă de la început și îmi amintesc ziua în care a ajuns pentru prima dată la tribunal arătând mai degrabă ca un bibliotecar amețit decât ca un agent de informații diabolic”, povestește Rainsford.

Mâinile îi erau încătușate și ținea în brațe o cutie de carton în care se afla prânzul din închisoare.

La început, era prea nervos pentru a spune prea multe, iar mai târziu am aflat că fusese interogat și amenințat.

„Rusia crede că l-a prins pe James Bond, dar de fapt l-a prins pe Mr. Bean în vacanță”

Pe măsură ce trecea timpul, dl Whelan și-a găsit vocea și a început să denunțe cu voce tare încarcerarea sa.

Rusia crede că l-a prins pe James Bond, așa a spus el într-o zi, dar de fapt l-a prins pe Mr Bean în vacanță.

După ce a fost condamnat la 16 ani, am vorbit îndelung la telefon din închisoare - dl Whelan a insistat întotdeauna asupra nevinovăției sale.

Născut în Canada din părinți britanici cu rădăcini irlandeze, el este cetățean a patru țări - ceea ce a făcut ca arestarea sa să fie o mare problemă diplomatică.

Cu mult timp înainte de orice proces, ministrul de externe al Rusiei a susținut că dl Whelan a fost prins „în flagrant delict” de spionaj.

Ulterior, instanța a aflat că acesta a încercat să obțină informații secrete de la un prieten - de fapt, un agent de informații al FSB. Însă nicio dovadă nu a fost făcută publică.

Dl Whelan, un fost pușcaș marin american, era un fan al Rusiei și o vizitase de mai multe ori.

Când a fost arestat, se afla la Moscova pentru nunta unui prieten american cu o rusoaică și își petrecuse dimineața conducându-i pe invitați în jurul Kremlinului, inclusiv pe localnici.

După arestarea sa, i-am cercetat conturile de pe rețelele de socializare în căutarea unor contacte sau indicii.

Unele persoane erau prea nervoase pentru a vorbi, având în vedere gravitatea acuzației.

Dar toți cei care au acceptat să vorbească au râs la ideea că prietenul lor ar putea fi implicat în spionaj.

„Dacă el este spion”, mi-a scris unul dintre ei, cu mai multe semne de exclamare, „atunci eu sunt Michael Jackson”.

Închis alături de „violatori și ucigași de copii”

Pentru o lungă perioadă, dl Whelan a fost neîncetat optimist cu privire la soarta sa.

Era convins că guvernul american îl va scoate de acolo, chiar și în timp ce relațiile dintre Rusia și Occident alunecau de la groaznic la mult mai rău.

Condițiile din tabăra sa de prizonieri, IK 17, erau grele, închis alături de „violatori și ucigași de copii”, după cum a spus el odată.

A studiat rusa - chiar și tadjica - a scris scrisori, a citit romane de spionaj.

Restul timpului și-l petrecea cosând haine într-un atelier al închisorii, iar nopțile erau întrerupte, în mod regulat, de gardieni.

Aceștia îi aruncau lumina unei lanterne în față, pentru a se asigura că nu a evadat.

În ciuda tuturor acestor lucruri, dl Whelan mi-a spus că și-a făcut un obicei din a cânta cu voce tare cele patru imnuri naționale în fiecare dimineață - pentru a-i enerva pe gardieni și pentru a-și menține moralul ridicat.

S-a autointitulat ostatic politic și mi-a spus în repetate rânduri că agenții FSB care l-au luat - chiar și judecătorul care l-a condamnat - l-au asigurat că va fi schimbat (e vorba de un schimb de deținuți/prizonieri nr).

Acesta este motivul pentru care nu s-a deranjat să facă apel la sentința sa.

S-a simțit abandonat de guvernul său

Dar, odată cu trecerea timpului, au avut loc și alte două schimburi de prizonieri între Rusia și SUA și, de ambele date, dl Whelan a ratat ocazia.

Astfel, când am vorbit la sfârșitul anului trecut, acesta a recunoscut că s-a simțit abandonat de guvernul său.

Desemnat oficial „deținut pe nedrept”, a fost asigurat că este o prioritate, mi-a spus dl Whelan.

Apoi a fost „lăsat în paragină”.

În acea zi, la telefon, era deznădăjduit și frustrat cum nu mai auzisem până atunci.

Conștient că se purtau discuții pentru eliberarea lui Evan Gershkovich - jurnalistul american acuzat de spionaj - era îngrijorat că fusese lăsat în urmă din nou.

Părinții dlui Whelan îmbătrâniseră, iubita lui cățelușă Flora murise, și-a amintit el.

Simțea că viața lui se scurge.

La începutul acestei săptămâni, când au început să circule zvonuri despre un schimb de prizonieri, am sunat-o pe fosta avocată a dlui Whelan, Olga Karlova. Văzuse rapoartele și mi-a spus că a scris la IK 17 întrebând dacă dl Whelan se afla acolo.

Nu a primit niciun răspuns.

A fost un semn cheie că avea loc un schimb, probabil unul major, deși nimic nu a fost confirmat până când componenții grupurilor nu au fost în siguranță.

După două zile, am urmărit imagini cu dl Whelan urcând la bordul unui avion - fără cătușe, fără uniformă de închisoare.

Pare puțin amețit, probabil epuizat.

La cinci ani după ce a aterizat la Moscova pentru o petrecere de nuntă, se îndrepta în sfârșit spre casă.